Realitati romanesti

Motto: numai cine nu vrea, nu le vede.

Desi mi-am propus sa mai las sa treaca de la mine, sa nu mai fiu prea atent la lucrurile care de obicei ma agaseaza, sa caut sa nu ma mai implic sub nicio forma in „nemultumirile populare” generate de vasnicii nostrii politicieni, evenimentele politice de ultima ora (de fapt niste abureli pentru abaterea vigilentei cetateanului de la realitatile zilei) – cazul senatorului Voicu, ma face sa-mi dau iarasi cu parerea.

Nu pot sa stau deoparte, pentru ca indiferent pe ce post romanesc deschizi televizorul, auzi numai despre coruptia generalizata din lumea economica, financiara si politica, de la noi, inventata (sanchi !?) si patronata (aiurea !?) de un singur om. Ce bine ca l-am identificat – senatorul Voicu. Sa fim seriosi. Nici cei mai creduli dintre noi, nu pot fi convinsi ca un singur om este tartorul coruptiei din Romania, asa cum vor sa ne faca sa credem vasnici comentatori de stiri si invitatii lor permanenti, fiecare aserviti cate unei factiuni politice. Daca individul este vinovat sa plateasca, el si toti cei ca el.

Ma uit la anumiti politicieni (!?) cu cata nesimtire si obedienta de partid sustin niste aberatii, gen – marile progresele ale guvernului in lupta cu coruptia si luminita de la capatul tunelului, care se iteste din negura crizei economice si financiare in care ne zbatem de 2 ani de zile. De fapt si de drept, noi romanii suntem in criza din totdeauna, numai cadavrele politice (barr ! dupa atitudinea fata de omul de rand, le poti zice altfel celor care ne guverneaza ?), care au generat si intretinut criza sub o forma sau alta, s-au schimbat.

Asistam la proliferarea unei gasti de contopisti – papagali, indiferent de partidul aflat la putere, care se perinda pe la sefia institutiilor statului. Unicul lor scop ? Sa repete la nesfarsit vorbele sefului spiritual al clanului si sa traga cat mai mult profit peste spuza proprie. Rezultatul ? Coruptia din sistemul de stat nu mai poate fi controlata. Cand auzi ministrii de finante sau ministrii ai muncii, ca recunosc senini, ca munca la negru depaseste 40 %, parca te infiori. Te intrebi, cum pot cuantifica munca la negru, cand de fapt nici nu se tine evidenta clara a celor cu drept de munca, raportat la numarul de salariati plus someri inregistrati.

Ti se zabarleste parul la ceafa, cand auzi presedintele tarii, afirmand ca nu ar trebui sa ne lamentam prea mult, ci sa revenim la ce avem de facut, pentru ca somajul la noi este cu 2 % sub media UE. Oare stie domnia sa cati someri sunt cu adevarat in tara ? Cati dintre cei care nu si-au gasit un loc de munca, dupa un an de somaj (cand sunt scosi din orice statistica) sunt nevoiti sa dea atacul la drumul mare, sa fure fier vechi din trenuri sau sa taie fire electrice, pentru a fi duse la remat ? Nu pot fi de acord cu gestul de a fura, dar in acelasi timp ma intreb – ce le ofera statul, ca loc de munca, acestor napastuiti ai sortii, de sunt impinsi la gesturi necugetate, pentru a-si creste copii ? Oare declaratiile publice de acest gen, nu pot fi considerate inconstienta politica crasa din partea celui care le lanseaza ?

Se arunca cu praf in ochi populatiei de rand. Cum poate fi interpretat altfel populismul ieftin – sedinta de guvern, in teritoriu, la Iasi ? Pe banii cui, in ani de criza financiara si trambitate reduceri de cheltuieli bugetare, se depalaseaza zeci de oameni, la cca. 500 Km de locul lor de munca (guvern, ministere) ? Daca deplasarea s-ar fi organizat cu trenul, la clasa a II-a poate as fi inteles – era o pedeapsa pentru cei care nu isi fac datoria asa cum trebuie, adica in folosul cetateanului si sunt lasati sa cugete alaturi de omul de rand, timp de 10 ore cat dureaza drumul.

Daca te uiti prin monitorul oficial, zilnic apar noi inlocuiri de sefi prin institutiile statului. Nu se mai termina odata cu acesti targoveti politici, care participa zilnic la „cumparaturi”, in piata de profil, negociind functii si participatii la afaceri prospere, pe seama (pe buzunarul) celor multi si creduli. 

Se traieste intens in lumi paralele. Ma refer aici la ce date ajung la varf, la cei care isi dau cu parerea la tv, la responsabilii numiti pe criterii politice, din inspectiile statului vis a vis de realitatea cruda din teren a economiei romanesti. Cand fac aceasta afirmatie, nu pot sa nu-mi aduc aminte de un banc care circula prin anii ’80 – care a fost teza de doctorat a lui Bula ? Raspuns (Doamne, cat este de actual !) – influenta paralelismului cailor ferate asupra ciclului menstrual la berze.

Orice cetatean de bun simt se intreba – oare de ce standardele impuse prin aderarea Romaniei la UE, in domeniul economic, finnanciar, comercial (in special), etc. nu sunt impuse si in protectia sociala, reala, in sistemul de pensii si in sistemul de salarizare, adica acolo unde ne doare pe noi romanii 

Suntem noi europenii – membrii UE, ierarhizati cumva ? Care ar fi aceste criterii de ierarhizare ? De ce ar trebui romanii, sa fie cetateni europeni de mana a doua sau a treia ? Cum ar trebui atunci inteleasa egalitatea sociala a membrilor uniunii ?

In prezent asistam la o incercare (se pare reusita deja, partial !) de transformare a parlamentului (jos cu el !) intr-o firma de catering pentru ospatul particular al presedintelui reales. Hi, hi, hi….grotesc sfarsit al oricarui final de cuvantare presedintiala. Se pune presiune pentru modificarea constitutiei, pentru a se introduce o intentie declarata a totalitarismului – posibilitatea dizolvarii parlamentului cand vrea muschii presedintelui. Sa te tii atunci circ mediatic – ma iubeste, nu mai iubeste ? (ca in poza zanei de la tara care rupe petalele unei margarete).

Suntem tara tuturor posibilitatilor. O sa crape de ciuda americanii, ca noi romanii ii concuram pe ei (sa stea linistiti, ii concuram doar la anomalii politico – propagandistice, in scop particular). Se rasucesc in mormant marii carturari si oameni politici ai Romaniei cand aud acolo pe unde sunt ei acuma – actualul presedinte al tarii este invitat de Academia oamenilor de stiinta, prin gura presedintelui acestui for – sa fie nominalizat membru de onoare. Care ar fi meritele presedintelui ? Pe vremea cand era primar a dat un sediu academiei si ca presedinte a militat pentru ca academia sa fie for bugetar. Cam subtire pentru un academician. Nu cumva un astfel de gest ar fi considerat de catre Titulescu, Arghezi, Nenitescu si altii, drept o blasfemie, un atac sub centura, la inteligenta academicienilor (chiar a geniului unora dintre ei).

Cum ramane atunci cu „zicalele celebre din cultura basesciana” ? Este suficient sa amintesc – ma consider un produs bun al scolii romanesti (declaratie politica la Oradea, in legatura cu reforma din educatie). Trebuie sa amintesc si de o declaratie a unuia dintre catelusii politici din preajma presedintelui (S.Voinescu), in care este elogiat basescianismul. Auzi d’le, sa vezi si sa nu crezi – am ajuns sa elogiem un comportament dezagreat de 50 % dintre romani. 

M-am intrebat intotdeauna – cum se poate prosti un popor ? De ce se refuza de catre ceilalti 50 % dintre romani sa vada adevarata fata (sau poate gresesc ?!) a unui politician care actioneaza numai pentru sine si acolitii sai, care tinde cu pasi mari spre totalitarism (noi romanii, mai batrani care am trait asa ceva, refuzam sa mai traim acele vremuri). Nu mai vreau sa traiesc acele vremuri in care mancarea sa fie pe cartela, sa circul cu masina numai in zilele cu sot, sa-mi fie frica sa spun ce gandesc pentru a evita repetarea cuvintelor mele, de catre copii, in curtea blocului.

Noi romanii nu mai vrem sa traim izolati, dezinformati si mintiti. Asa sa ne ajute cel de sus !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: