Daca nici acum, atunci cand ?

La noi ca la nimeni. Inspectia muncii zice ca nu este in domeniul ei de activitate – sa cerceteze cazurile de munca suplimentara pana la epuizare (?!) si sa-si faca firmele, singure, cercetarea evenimentelor de acest gen. Parchetul nu se autosesizeaza in ziua cand o femeie sleita de prea multa munca intelectuala („n” ore peste program, la serviciu) si munca fizica nenormata (mama a doi copii minori are destula treaba prin gospodarie) este adusa in coma la spital, direct de la serviciu. Se autosesizeaza doar cand femeia decedeaza o zi mai tarziu, fara a mai iesi din coma.

Te apuca rasu-plansu daca asculti ce debiteaza vicepresedinta firmei in cauza, despre cum voia femeia sa munceasca zi lumina, in nestire, fara pauze sau zile libere.

Ce s-o fi intamplat cu firma si cu administratorii acesteia, in cazul femeii decedate anul trecut ? Inspectia muncii tace malc, parchetul asisderea, iar politia se face ca ploua. Daca atunci s-ar fi luat masurile necesare si ar fi urmat niste controale adevarate pe la angajatori, nu s-ar fi repetat evenimentul nefericit, in cadrul altei firme, cu alta victima. Amenzile simbolice aplicate de catre inspectorii de munca pentru nereguli constatate in programul de lucru al firmelor nu vor face niciodata ordine in acest domeniu.

In tara noastra, oare chiar nimeni nu este tras la raspundere pentru hibele legislative ? Sa ma explic. Directiva Consiliului Europei 2003/ 88 EC (2003) recomanda tarilor membre transpunerea in legislatia nationala a duratei medii a saptamanii de lucru – maxim 48 ore (inclusiv orele suplimentare), in cadrul unei singure luni, cu limitarea maxima a orelor suplimentare, la nivelul anului calendaristic. Orice prestare de munca suplimentara peste cele 48 de ore urmand a se face numai cu acceptul scris al angajatului, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor in unitatile unde nu sunt organizate sindicate. La noi este ceva incomplet prevazut in codul muncii si amintit doar in contractul colectiv de munca incheiat la nivel national. Cum in prezent sunt contestate de catre guvern, multe dintre drepturile salariatilor prevazute in contractele colective, este greu daca nu imposibil, de apreciat, ce importanta practica ar avea si daca legislatia natioanala ar prevedea expres limitarea la 48 de ore saptamanal a orelor prestate de catre un salariat. Chiar se uita ca au murit oameni in lume si in Romania, pentru recunoasterea legislativa a zilei de lucru de 8 ore ?

Legea sindicala este destul de permisiva in ceea ce priveste infiintarea de sindicate in firme, in special in cele cu putini angajati. Exista si ideea, de altfel cu destul temei (vezi cazul fostilor sindicalisti ajunsi in curtea mai tuturor partidelor politice) – un sindicat, inseamna alti sefi platiti din banii angajatilor, alti „negociatori” cu patronul, numai in folosul ucestuia, alti „profitori” ai functiei.  

Nu stiu daca Romania mai este inca membra UE ? Fac haz de necaz. Este sigur dar se pare ca doar cu numele, in conditiile in care zilnic apar noi dovezi ca cel putin legislatia in domeniul muncii, din cadrul UE a fost transpusa in legislatia nationala, doar de forma, pe genunchi, pentru aburirea europenilor (cum ar zice niste invitati – vorbitori – tipici „agitatori”, de  permanenta la tv, neinitiati decat de forma si de suprafata in discutiile pe care le poarta ca si cum s-ar pricepe).

Am citit astazi ca in parlament s-ar afla o initiativa legislativa de modificare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, in sensul ca evenimentele inregistrate de catre angajatori – de genul suprasolicitarii in munca, sa fie considerate accidente de munca. Ar fi totusi ceva, dar insuficient daca legea nu ar prevedea si sanctiuni pe masura, adica privare de libertate sau amenda penala, pentru cei vinovati. Respectiv, modificarea codului penal in consecinta.

Nu stiu cati angajatori si-ar mai permite atunci sa folosesca un singur angajat care sa lucreze pentru doi, platindu-l la un nivel mediu.  Nu stiu cati dintre angajati ar mai accepta sa lucreze zilnic peste program 4-5 ore, sambata si duminica, in zilele de sarbatoare, de frica sefului care ii va desface contractul de munca daca nu da lucrarea la timpul fixat de catre el, aleatoriu.

Ne intoarcem oare in vremurile de dinnainte de 1989 ? Eu am trait acele vremuri si am lucrat zi lumina, sambata, duminica si de Pasti si de Craciun, fara zile libere luni in sir. Nici macar nu suport sa mai aud de astfel de cazuri grave, de exploatare a muncii unui individ, pentru un salariu de mizerie, la urma urmei.

Vreau sa fie clar, nu sunt adeptul existentei in cadrul firmelor, a unor posturi a caror acoperire cu lucrari sa nu fie de cel putin 80 % din timpul normal de lucru, de 8 ore zilnic. In acelasi timp nu pot fi adeptul „exploatarii” omului de catre om, in beneficiul unuia singur.

Multi vor carcoti si vor zice – uite se trezi si asta, sa-l vedem cum ar gandi, daca ar fi patron si ar trebui sa plateasca dari lunare la stat. Sigur gandesc la fel, in conditiile in care in fata justitiei se analizeaza articolul de lege, respectarea lui intocmai si pedepsirea celor vinovati.

Fiscalitatea este altceva, o suport si eu ca toti cetatenii acestei tari. Daca nu-mi convine, deschid bine ochii, macar o data la 4 ani, cand sunt considerat „cineva” de catre politicieni, care isi amintesc de mine si ma curteaza intens, sa le dau votul meu.

Spre ce ne indreptam ? Vreau sa cred ca nu iarasi spre totalitarism. Dar mai stii ?! Vreau sa cred ca daca protestam macar verbal sau pe bloguri, nu dauneaza vizibil, cetateanului de rand. As vrea sa dauneze in schimb, politicienilor, care doar ne amagesc ca traim mai bine.   😦

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: