Nu a fost sa fie si de ce ne-a fost frica nu am scapat

Am crezut sincer ca in Romania se va intampla ce era normal sa se intample – alegerea unui nou presedinte, avand in vedere modul cum au votat cetatenii in ultimii 20 de ani – pentru raul cel mai mic. Nu am o deosebita incredere ca alegerea lui Mircea Geoana – contracandidatul actualului presedinte, ar fi insemnat o modernizare a tarii sau iesirea din saracia lucie in care se zbat majoritatea cetatenilor sau schimbarea mentalitatilor dambovitene ale politicienilor. Ar fi fost totusi altceva, macar prin prisma noului adus in politica – vorbe decente, fara ranchiuna si fara ura, un oarece respect si stima pentru adversarii politici si poate o colaborare in folosul tarii, intre fortele politice ceva mai responsabile (cel putin din punct de vedere declarativ), ale tarii. Nu a fost sa fie – o minoritate politica, oarecum izolata, a fost mai puternica decat majoritatea politica declarata fatis si sustinuta de societatea civila (partea neinregimentata politic). Sigur vom trai ce va urma si atunci ne vom putea pronunta. Romania poate promova, numai daca in urmatorii 5 ani, actualul presedinte isi va schimba radical pozitia avuta in precedentii 5 ani, altfel vom asista in continuare, la balacareli politice fara numar, pe la posturile de televiziune si la rafuieli in justitie (sau cel putin asa se zice prin presa, neexistand dovezi clare, pro sau contra).

As dori ca presedintele reales sa nu ne mai considere pe noi cetatenii acestei tari (neinregimentati politic), ca fiind niste simpli matrozi pe o nava a domniei sale  (de altfel plina de coroziune si necalafatuita la timp), numita Romania, al carei capitan se autointituleaza. Nu cred ca romanii pot fi considerati drept niste necuvantatoare ale marii, motiv pentru care doresc sa pot continua sa-mi exprim liber parerea. Sper din tot sufletul meu, sa nu se puna botnita, intr-un fel sau altul, acestui imens castig al romanilor ca urmare a revolutiei din decembrie ’89.

Nu pot fi de acord cu catalogari ale unor ziaristi, ca presedintele actual al tuturor romanilor este matrozul securist (cu referire la trecutul cam neclar al presedintelui), exponent al ipocriziei umane. Nu pot fi de acord nici cu expresii ale presedintelui (la aflarea scorului in alegeri), de genul – un fleac, i-am ciuruit sau – este posibil orice, astept un viol (cu referire la filmuletul in care lovea un copil, cu dosul palmei, de altfel filmulet care nici pana astazi nu este clar daca este real sau este o facatura). Exista o vorba prin batrani – gura pacatosului, adevar graieste. Doamne fereste, sa avem parte si de asa ceva.

As dori sa dispara din viata de zi cu zi – pupincurismul postdecembrist (a se avea in vedere manifestarile de asa zisa simpatie, din randul bailor de multime, organizate in cinstea politicienilor, de orice fel).

Nu vreau sa mai vad imagini cu tineri imberbi care cica organizeaza distractii la care poarta cravata si basca de pionier, de pe vremea lui ceasca. Nici in gluma nu trebuie sa mai readucem acele vremuri in vizor, cand politica ajunsese pana la nivelul soimilor patriei (adica copii de la gradinita). Nu vreau sa cred ca este vorba de o diversiune politica a puterii, pentru adormirea vigilentei cetateanului, ci este vorba de un tembelism de sorginte capitalisto-democratic, care tine de lipsa de informare corecta a tinerilor, care au crezut ca distractia lor este inocenta. Este greu de imaginat ca mustele pot bazai degeaba, fara a avea un scop in sine, adica mirosul pestilential care le atrage, precum un magnet spanul din fier.

Mai bine sa dam cu adevarat atentie unor fapte de genul – furtul sinelor de cale ferata de catre hotii de fier vechi. De ce sa nu analizam, ce ii impinge pe acesti sarmani sa fure sine de cale ferata. Sigur, nu sunt de acord cu gestul de a fura, dar in acelasi timp, ma gandesc, la disperarea acelor parinti, care nu au ce pune pe masa copiilor. Am fost in depozite de fier vechi. Gasesti utilaje noi, nefolosite vreodata, traverse de la constructii metalice, colaci intregi de cabluri de cupru si aluminiu. Pe patronii depozitelor de fier vechi, de ce nu-i intreaba nimeni cum isi permit sa achizitioneze asa ceva ? Politistii satului, de ce se fac ca ploua cand se intalnesc cu cei care duc caruta cu fier vechi la depozit ? De ce televiziunile ii prezinta pe hotii de fier vechi, drept adevarate vedete, pe post ?

De ce sa nu analizam „batalia” din deconcentratele statului, unde actualii politicieni inlocuiesc vechea garda ? De ce avem nevoie de sute de inspectori guvernamentali (cei dati jos din functie raman in aparatul guvernului, pentru ca altfel ar urma procese inteminabile, in contencios administrativ) ? Asa intelege guvernul sa faca economie la fondul de salarii ? Cu ce se ocupa acesti inspectori guvernamentali, platiti de la buget ? Care este fisa postului lor ? 

Ce se intampla cu banii virati la bugetul de stat, ca impozit pe pensiile care depasesc 1.000 de lei ? Dar cu banii colectati la asigurari de sanatate, tot din pensiile celor care depasesc 1.000 de lei ? Cat reprezinta valoric, aceste sume ? Nu cumva, banii declarati ca fiind dati de la bugetul de stat la bugetul de asigurari sociale, reprezinta o fictiune contabila, menita sa adoarma pensionarul si asa cocosat de taxe si impozite ?

De ce sa prezentam la televizor, veterani de razboi (care vand 2-3 bilete CFR pentru veterani, altor calatori, cu pret redus, ca fiind insotitori ai lor) drept niste infractori, cand de fapt nevoia personala si nepasarea statului ii impinge pe acesti eroi ai neamului, sa mai faca rost de un ban pentru medicamente ?

De ce legi ale statului votate de catre parlament, promulgate de catre presedinte si declarate constitutionale de catre Curtea constitutionala, nu se aplica si se tot amana, de la un an la altul (exemplu: legea cu grupele de munca, legea cu decontarea biletelor CFR neutilizate, legea salarizarii profesorilor, etc.) ? Nu cumva statul, prin guvern, isi bate joc de cetatenii sai ?

Vorbim de criza economica, dar masurile anticriza adoptate de catre guvern (de altfel criticate, de toata lumea, ca de fapt, nici nu ar fi masuri anticriza) se aplica ca restrictii numai pentru prostime, iar politicienii si acolitii lor sunt din ce in ce mai bogati (se vede din declaratiile lor de avere).

De ce le este frica politicenilor si apropiatilor lor, de o lege a impozitarii averilor, desi eu cred ca este mai potrivita o lege a verificarii averilor dobandite ilicit (poate parea o vorba din terminologia comunista). S-ar putea strange multi bani la buget din averile ce nu pot fi justificate si din scoaterea la iveala a muncii la negru.

Nu vreau sa mai fim considerati in presa straina drept tara lui fraudescu, hotescu, talharescu, golanescu, betivanescu, smecherescu, violescu, tulburescu, politicescu, etc.

As dori sa se adevereasca cat mai curand, remarca presedintelui nostru (cu referire la vaccinarea contra gripei porcine) – da-mi doamne mintea romanului de pe urma. Asa sa ne ajute Dumnezeu, pe noi romanii.

Anunțuri

Un răspuns to “Nu a fost sa fie si de ce ne-a fost frica nu am scapat”

  1. merceleo Says:

    Si eu sunt roman, de peste 24 de ani in autoexil in Europa de vest. Mi-e pur si simplu scarba cand mai vin prin tara si, in ultima vreme, am cam rarit vizitele. Nu sunt xenofob dar tiganii ma exaspereaza la culme si constat cu groaza ca si multi romani s-au dat dupa obiceiurile si manelele lor. Ce sa mai zici de cetatenii tarii daca la conducere e un fost marinar cu apucaturi de golan?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: