Dupa 19 ani

Pe la jumatatea lui august, copii au reusit sa ne convinga, ca fara noi, prezenti pe litoral, Elena Udrea nu poate sa raporteze la partid, indeplinirea programului personal, in turism – litoralul pentru toti, cu mic cu mare, la gramada. Drept urmare, ne-am imbarcat dimineata pe la orele 10, am luat-o pe autostrazile tarii si pe niste drumuri ocolitoare, pentru a campa in final, la 2 Mai.

In drum, pentru a cunoaste mai in amanunt istoria patriei si pentru unele necesitati fiziologice, am poposit la Adamclisi, unde spre surprinderea tuturor, am fost martori oculari la neostoita alergatura dupa putere a primului politician al tarii. Iata marele afis care ne introduce in afacerile politice ale neamului, inca de pe vremea romanilor, cand Basilica, era deja cunoscut ca un vasnic aparator al natiei si un asidu cuceritor autohton, al sexului frumos. 😀

basilica lui Traian

 Necunoscand in amanunt limba, am presupus, fireste, ca Basilica indecisul, independentul si atoatestiutorul, intaiul statator al neamului, prezent actual, permanent, pe micile ecrane, in presa scrisa, la intrunirile populare sau la cinele de taina ale cetatenilor aserviti domniei sale, unde isi debiteaza ideile unei noi ordini interne si internationale, nu poate lipsi de pe un asa grandios afis.  😕

In arsita verii, apa calda a marii a fost cel mai bun prieten al meu. Valurile marii si scoicile aruncate pe mal de apa, mi-au adus aminte de un lucru cam uitat – necesitatea fiecaruia dintre noi, de a avea si perioade de timp in care sa nu faci nimic, sa hibernezi pur si simplu, sa privesti in zare si sa te minunezi cat de departe este orizontul. 🙂

Ingeniozitatea omului simplu m-a incantat inca o data.

caruta cu butoaiele de apa

Cum, nu stiti ce este in poza ? Investitorul autohton, foloseste incalzirea apei prin tevi de plastic, montate pe acoperisul casei (na, ca am uitat sa le imortalizez), colecteaza apa in butoaiele urcate in caruta cocotata pe magazia cu lemne (ca doar vine si iarna, nu ?), iar din butoaie alimenteaza dusul din cladire. Rustic, practic, eficient si de ce nu ingenios.  😀

Mai crede cineva ca nu am intrat cu adevarat in Europa sau ca romanul nu este citit si doxa in turism ? Imaginea urmatoare ii va spulbera ultima farama de neincredere.  8)

in sfarsit, suntem in Europa

Despre salbaticia peisajului si „grija” autoritatilor nu este cazul sa comentez. Suntem doar in Romania, nu ? Imaginea urmatoare este sugestiva. 

in salbaticie

Am calcat si pe la bulgari, la Balcic. Pe drum, m-am prins de ce romanii au fost primiti (vorba vine) impreuna cu bulgarii, in UE, in acelasi timp. Suntem la fel de prapaditi, dar ei sunt parca, mai organizati si au inteles din timp ca sloganul – nu ne vindem tara – este o aberatie politicianista, a celor care simt ca le scapa printre degete avutia pe care visau sa puna mana, in urma unor afaceri oneroase cu statul.

Bulgarii au deja o „padure” de centrale eoliene, in functiune. Bravo lor. La ei cum s-or descurca baietii destepti din energie ? Or face afaceri cu nemtii si cu olandezii care construiau centralele sau au ramas tot clientii statului ?  😛

la noi, de ce nu se poate

Am citit intre timp, ca cehii care au cumparat Electrica Muntenia, vor construi pana in 2011, vreo 240 de centrale eoliene, in Dobrogea, pe langa Constanta. Nu ma entuziasmez degeaba. Nu vreau sa-mi fac iluzii, pentru a nu avea deziluzii (vorba lui Emeric Jenei).  😕

Am vizitat la Balcic, castelul reginei Maria si gradina botanica. Minunat colt de rai.

minunatia naturii

Bulgarii desi au reputatia ca au ceafa groasa, sunt mai isteti decat romanii – cumperi orice in lei, leva sau euro. La noi, pe litoral cel putin, oare de ce nu poti cumpara orice in leva ?  😐

Pe litoralul romanesc si pe cel bulgar m-am intalnit cu politicieni romani (vai, ce mica este lumea), in slapi, veniti cu familia sa se destinda dupa grelele lupte parlamentare. Am dat nas in nas cu Cazimir Ionescu (la Vama Veche) si cu politicianul ungur (na, ca i-am uitat numele), care este consilierul presedintelui pe probleme de minoritati, la Balcic. Nu am avut ocazia sa-i verific daca venisera la mare cu masina de serviciu sau cu masina personala. Nu cred sa fi venit cu trenul sau pe jos. Dar mai stii ?  🙂

Am gasit ceva frumos pe plaja unde ne-am tolanit la soare – o pensiune gospodarita cum scrie la carte. Se poate totusi si la romani. Nu inteleg, de ce nu recidivam.  😦

si totusi se poate

Cum orice rabdare are limitele ei (ma refer aici la hachitele celor mai in varsta, la chemarea locului cu care esti invatat, la tabieturi si „chestiuni urgente” – ca doar avem o suma de treaba, nu ?), dupa vreo 5 zile am purces spre casa.

Pe autostrada Soarelui, trecand peste bratul Borcea (am ratat poza, ce pacat 😦  ), am mai vazut o „initiativa” pur romaneasca, in spiritul propriu al suporterului fanatic si incult. Cu manuta lui, tremuranda, un oarecare, scrisese pe placuta de identificare a bratului Borcea, inainte de nume -muie. Si uite asa ne dam singuri cu firma in cap. Conteaza ? Poate in ochii strainilor, altfel s-ar fi gasit vreun localnic, care sa stearga scrierea „talentatului” oligofren. Despre vigilenta autoritatilor, nu este cazul sa discutam.

Concluzia micii escapade ! Este benefic sa mai iesi din grijile de zi cu zi. Te aerisesti, te luminezi, respiri mai cu folos si parca rotitele (din cap) se invart mai cu spor. Sigur, treci mai usor peste necazuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: