Mafalda si Matabazbuza

Nu credeam ca o sa mai prind vremuri in care sa mi se spuna ce si cum sa fac ceva, ce si cum este bine pentru mine si familia mea, ce si cum trebuie sa votez, ce, cum si unde trebuie sa respir, sa transpir sau sa ascult.

Azi, poate mai insistent decat in trecut, utilizand mijloacele moderne de informare in masa a cetatenilor, asistam la rautacisme si carcoteli,  „plimbate” mai mereu in public, intre adversarii politici, cu iesirea pregnanta in fata, a mincinosilor profesionisti ai fiecarui partid politic. Pentru ei nu conteaza lehamitea cetateanului si nu se pune indiferenta publica a celui care munceste. Nu are niciun rost sa-ti dai cu parerea, ca tot nu te aude si nu te baga nimeni in seama.

Pe vremea lui ceasca, stiam cine este Mafalda si cine este Matabazbuza. Perechea din fruntea statului stia tot, dirija tot, lansa moda (cum ar zice azi, niste reporteri obscuri, de teren). Cei doi satrapi se pricepeau la toate, sfaturile lor erau nepretuite, pulimea (cum ar zice Adrian Nastase) nu trebuie sa gandeasca, doar sa execute. Era bine, nu era bine ? Cine mai stie ?

In prezent, eu unul am impresia ca un singur om cumuleaza „calitatile nepretuite” ale Mafaldei si Matabazbuzei. Este vorba despre presedintele nostru care stie tot, isi da cu parerea peste tot, stie economie, stie finante, este avocat, judecator si procuror, negociaza la sange cu forurile internationale, cu sindicatele, cu patronatele, face recomandari de achizitii de armament armatei, stie ce echipamente le trebuie politistilor ca sa nu mai fie la mana afaceristilor si a mafiotilor. Despre parerile sale unice, in gandire si in simtiri, din sfera politicului, ce sa mai vorbim. Insista cu ocarile indreptate spre profesionisti in varii domenii (cand participa, ca sa se afle in treba, in forurile de conducere ale acestora, cu ocazia diferitelor intruniri), scorneste „gaselnite” plicticoase, care nu mai sunt crezute de nimeni dintre cei care inca mai gandesc in aceasta tara.

Traim in era post Brucan, fara a sti cat va mai dura tranzitia. Apropo, ce o fi de fapt tranzitia si cum s-o mai defini ea ? Ni se aminteste prea des de sloganul lui Lenin: invatati, invatati, invatati. Daca in studentie stiam la ce se refera acest slogan (invatam primavara, vara si toamna, ca doar de aia erau 3 sesiuni), azi nu mai stiu – criza este permanenta, generatia de sacrificiu este aceeasi (aparand insa periodic si noi „adepti”), scumpirile sunt pe primul plan mai mereu, balacarelile politice nu mai contenesc, se face totul si nu se vede mai nimic. Ce sa invatam ? Poate sa ne fofilam, sa ne „descurcam”, sa ne mintim pe noi insine, sa ne caciulim la straini si sa ne facem ca nu pricepem ca noi toti contribuabilii acestei tari platim ignoranta, prostia si neputinta celor care ne conduc.

Nici macar nu poti pronunta o data: „alea jacta est” (zarurile sunt aruncate). La noi doar arunci zarurile, nu se uita nimeni ca ai dat 2-1 sau 6-6, nimeni nu face poarta in casa, ba niste nevolnici te mai scot si afara din casa ta (ca asa-i in jocul de table).

Sa ne limitam la prioritati (alta expresie pe care o urasc), ne sfatuiesc guvernantii, ca sa vedem si ce pot ei face din promisiunile lor populiste, din timpul campaniei electorale. Ipocrizia guverneaza azi Romania. Vin noi alegeri europarlamentare si alegerile pentru presedinte. Va reincepe, in curand, fanfaronada si defilarea flacailor si fatucilor dornice sa acceada la ciolanul european si la marele ciolan prezidential.

Paranoia anti Basescu a inceput deja. Lideri politici, adversari declarati ai presedintelui, gandesc aliante care sa-l dea jos pe Zeus. Nu prea au insa, pe cine arunca in fata, in valtoarea vorbelor cu talc si a acuzelor reciproce. S-a repornit delirul presei. Apostolii tiraniei parlamentare acompaniati de ghicitorii presei dresate (chiar daca pretind unii ca nu sunt inregimentati politic), versus pupincuristii si lingusitorii incadrati oficial in staful presedintelui, impreuna cu presa dirijata de ei din umbra si cu acolitii din asanumita societate civila (din care multi s-au spurcat la betia puterii), isi ascut sabiile. Multi se tem ca o astfel de harjoana politica poate duce la o mare branbureala in guvernare si in final la dictatura. Oare asa de prost sa fie poporul acesta ? Au uitat deja (cel putin, cei mai in varsta) ce au patimit ? Asa de greu o fii sa te mentii azi, ca o minte limpede ?

Sa fim oare nevoiti sa recunoastem ca la noi democratia este sublima, dar lipseste cu desavarsire ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: