Avertismentul si rolul sau

Copii fiind, inca de cand de abea ne tinem pe picioare, suntem atentionati de catre cei mai mari, din jurul nostru – nu te apropia de caine ca te munsca, nu te urca pe scara ca o sa cazi si faci buba, mananca tot, ca sa cresti mare, ca de nu dau la pisica si creste ea in locul tau !

Cand ajungem la scoala primara, apare alt gen de avertisment – fii atent cand treci strada, sa nu te calce masina, nu face ca ala (hotul de la televizor) ca nu se cade, ca doar tu esti un omulet civilizat, nu scuipa pe jos ca nu este igienic si nici macar frumos !

Prin clasa a IX -a incep exemplele negative (tot sub forma de avertisment) – cand ai de gand sa termini cu prieteniile paguboase cu cutare, nu vezi ca fratele sau pierde timpul prin baruri, prietene ta se imbraca cam fistichiu, nu crezi ca incepi sa arati ca ea, ce rost are sa mergi cu atatea inele pe degete si sulemenita pana la sprancene, ca iar arati ca o matura ?

Prin anul trei de facultate, avertismentul prinde continut, este la obiect, are mai mult iz de intrebare cu subiect precis – ce ganduri ai, ce vrei sa faci in viata, cand ai de gand sa incepi sa inveti serios, te-ai hotarat ce doresti sa faci cand termini ?

Te angajezi pe undeva, intri in paine cum s-ar spune, esti pe picioarele tale cum s-ar putea intelege. Atentionarile au acum rol matrimonial – ai 28 de ani, ce faci, ai strans ceva bani sa pui de-o casa, ce ganduri ai cu prietena ta, vezi ca noi suntem deja batrani si am vrea sa ne vedem nepotii.

Daca avertismentele de mai sus au rolul lor, in general nascute din grija parinteasca pentru copii, avertismentele care se vehiculeaza azi prin presa, prin toate mijloacele audio, video, scrise, iti toarna in vene o oarecare neliniste.

Toti avertizeaza – organismele internationale (UE, BM, FMI, chiar presedintele nostru, in stilul sau bombastic si din topor) ne sufoca cu criza economic0 – financiara care se apropie si care va genera un exces nemaiintalnit de forta de munca. Sindicatele incep cu greve de avertisment si uneori cu firave greve generale (de altfel rapid oprite, cum se ajunge la un compromis de moment, de nimeni de altfel respectat). Patronatele lanseaza la televizor scumpiri de alimente, gaze si combustibili.

Prin primavara apar avertismentele de seceta sau inundatii, spre toamna apare avertismentul ca recolta de cereale este sub asteptari, ca este posibila criza alimentara. Nu se uita nici de incalzirea globala, de avertizarile climatice, meteo si hidro, de posibile cutremure. Nu lipsesc avertizarile de incendiu si/ sau de explozie. Incendiile de padure sunt tot mai dese.

Nici avertismentele sociale nu sunt uitate – mizerie prin camine de batrani si centre de plasament pentru copii abandonati si saracii strazii, din maternitati si spitale. Avertizarile de boli sunt nelipsite – gunoaiele din jurul blocurilor, de pe malul raurilor si de la marginea oraselor.

Nici avertismentele cu iz pur politic care se vor simti adanc in buzunarele fiecaruia nu lipsesc – nu avem bani la buget pentru autostrazi (nu conteaza ca noi cheltuim pentru afacerile noastre personale si voi platiti taxe de drum si asigurari din greu, va dam in schimb tichete de vacanta ca sa aiba si Elena Udrea obiectul muncii, iar pensiunile/ hotelurile noastre sa aiba musterii asigurati tot timpul anului), nu avem bani pentru promisiunile noastre electorale (pensii si salarii mai mari). Va avertizam ca daca vreti pensii si salarii mai mari, va creste inflatia si preturile o vor lua razna (ca si cum pana acum ar fi fost altfel). 

Pe plan international, din tari civilizate, unde infractiunile romanilor (romilor) au speriat cetatenii pasnici, suntem avertizati si bombardati prin mitinguri antiromani, chiar cu lozinci despre vulnerabilitatea noastra a romanilor la infractiuni financiare si spalare de bani, despre criminalitatea care risca sa scape de sub control, despre amploarea fara limite a violentei in strada, a proxenetismului, prostitutiei, abuzurilor sexuale, despre coruptia generalizata, devenita politica de stat.

Toate aceste avertismente trec pe langa responsabilii politici ca trenul prin gara. Nimeni nu se agita, nimeni nu ia taurul de coarne, toti dau sfaturi si stiu ce au de facut la nivel declarativ, dar nu fac ce trebuie. Rezultatul ? Pai se vede.

Nu asteapta un nou val de trancaneli politice, de declaratii anapoda, de promisiuni aiurea, de scormoneli prin dosarele tinute la „secret” pana acuma, ca doar se apropie alegerile pentru parlamentul european si pentru presedinte.

Cand vom scapa oare de avertismente ? Cand ne vom apuca si de treaba ? Se implinesc in curand cei 20 de ani de tranzitie, acordati de Brucan in 1990. Luminita de la capatul tunelului, tot nu se vede, nici macar nu licare, seamana mai de graba cu lumina de la fitilul lampii de gaz a bunicii, care fumega cand se cam termina gazul sau cand la pompa bagau cam multa apa in petrolul lampant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: