Rictus si consternare

Anul trecut mi-am propus sa scriu tot mai rar despre politica. Degeaba incerc sa iau atitudine, nu ma aude nimeni. Nu vreau sa devin un critic politic, dar nici nu cred ca as putea sa am afinitati pentru politicieni.

Sunt putini politicieni pe care intr-un fel sau altul sunt dispus sa-i accept sau cel mult sa-i incadrez la capitolul – politicieni care fac ceva pentru poporul lor, pentru concetateni.  Unul dintre acestia ar fi Putin.

In plina asa zisa criza energetica europeana, cand de fapt este vorba de un adevarat razboi psihologic intre rusi si europenii dependenti de gazul lor, Putin pare a fi pionul principal care incearca marea (comunitatea europeana) cu degetul (ventilul care inchide gazul). Sa vrea domnia sa, mai multa putere, sa vrea noi avantaje comerciale si financiare pentru Rusia, sa vrea ca mama Rusia sa redevina o superputere militara prin santaj energetic ? Stie el, sigur, ce vrea. Nu are rost sa ma chinui eu sa aflu. Cert este ca vrea ceva.

Nu pot trece peste rictusul mefistofelic al lui Putin cand a anuntat in fata presei internationale, ca ofera Romaniei gaz, fara intermediari, direct catre compania de stat romaneasca si nu se supara daca aceasta vinde apoi gazul catre Ucraina. Cica asa i-ar fi cerut presedintele nostru, in convorbirea telefonica pe care au avut-o, fiind sunat de dl. Basescu. Or fi discutat si despre participarea Rusiei (Gazprom-ului) la privatizarea ulterioara a companiei romanesti (mai exista asa ceva ?). Putin o fi facut vreo gluma, in stilul propriu rusesc, inconfundabil. Presa romaneasca imediat s-a si ofuscat. Circula o vorba prin anii ‘ 60 – noi romanii, le dam rusilor titeiul si ei ne iau granele, ca datorie de razboi.

La Bruxelles, in conferinta de presa, in prezenta presedintelui Comisiei europene, presedintele nostru a raspuns in stilul sau personal, la intrebarea pusa de un reporter al TVR, despre ce a discutat la telefon cu premierul Putin – discutia noastra a avut un caracter personal (sau ceva in genul acesta) si nu poate fi facuta publica. A urmat hilarul strigoiesc hi-hi-hi (schitat totusi, parca de sfiala – oare ? Poate ca totusi, m-am inselat). Presedintele Comisiei europene a avut si domnia sa o nedumerire trecatoare, pe chip, urgent reprimata, cand a auzit raspunsul presedintelui Basescu.

O discutie privata se poarta de regula intre prieteni sau cel mult intre amici, respectiv intre cunostinte. Cand este vorba de banul public sau de fonduri din bugetul unei firme private, nu este normal sa ai convorbiri in interes personal, al caror subiect sa nu poata fi facut public. Convorbirile telefonice la nivel de conducatori de stat si convorbirile telefonice de afaceri sunt cu totul altceva, au un alt statut (sau asa vreau eu sa cred).

Daca presedintele tuturor romanilor a afirmat ca discutia sa cu premierul Putin a avut un caracter privat, atunci noi romanii (platitori de taxe si impozite) suntem indreptatiti sa-i solicitam sa faca publice datele privind: nr. facturii, valoarea convorbirii si contul personal din care a platit factura de telefon. Cer prea mult ? De ce atata secretomanie ? Ce ascunde de fapt, convorbirea telefonica de 45 de minute, asa cum anunta primul ministru Boc, cu o zi inainte, tot intr-o declaratie de presa, de la sediul guvernului roman ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: