Evolutia politica in presa

Imbulzeala actuala la ciolan nu ma poate lasa nepasator. Aliantele „impotriva firii” din ciolaniada romaneasca, din trecutul nu prea indepartat (conventia democrata, alianta D.A), precum si prezenta alianta pentru „binele tarii” nu mi-au inspirat, nu-mi inspira si nu-mi vor inspira incredere. Pana in prezent nu m-am lasat pacalit, nici macar aburit, desi a-si fi dorit sincer sa progresam noi ca popor, sa se simta ceva consistent in cresterea nivelului de traiul, de zi cu zi, al cetateanului.

Nu mi-am propus sa devin comentator de politica, neavand calitatile necesare, desi daca te uiti prin presa, sunt destui novici, care au pretentia a fi mari analisti politici.  Raman doar un observator, un gestionar de vorbe, spuse de oameni politici mai mult sau mai putin recunoscuti ca atare sau de catre vorbitori despre politica.

Astazi il am in vedere pe primul ministru al fostului guvern – C.P Tariceanu. Incerc sa-i marchez evolutia politica in cei 4 ani, prin vorbe grele, fraze si „aprecieri” spuse la adresa domniei sale, de catre diversi protagonisti politici sau de catre analisti politici sau simpli comentatori de politica pe la ziare, in functie de etapele de intelegere politica cu presedintele tarii. Am impartit cei 4 ani in 3 perioade.

Perioada mierii din vorbe, fapte si aprecieri. A inceput in decembrie 2004, in falfait de flamuri portocalii, in sloganuri si discursuri patetice, de iubire si intelegere deplina intre concubinii politici. Este perioada in care primul ministru era cel mai bun in functie, din ultimii 15 ani. Se impart functiile administrative din teritoriu. Concubinii politici se simteau in vana, critica la unison politica dusa de PSD si greaua mostenire lasata de fostul guvernul. Se schimba multe legi care dezavantajeaza noua clientela politica, in favoarea acesteia. I se zicea primului ministru – tehniceanu, atomiceanu.

Perioada cenusie a patimilor  ascunse.  Apar prin martie 2005 primele semne ale vocatiei de presedinte jucator, in viziunea proprie a primului om al tarii. Cum economia incepe sa scartaie apar si „neintelegerile”, intai la nivel local, unde PD acapareaza mai multe functii (ciolane) din institutii, fapt care dirijeaza majoritatea banilor publici spre clientela politica proprie. La nivel central apar contrele publice si chiar unele apropouri ale vizionarului nostru presedinte. I se zice rand pe rand, primului ministru – moliceanu, razgandeanu, minciuneanu, promiceanu.

-Perioada de comportament ca la usa cortului. Marele dirijor nu mai suporta inactivitatea publica. Este inceputul anului 2007. Concubinii politici isi adreseaza vorbe grele, isi baga strambe reciproce, se invinuiesc reciproc de comportament politic dubios. Totul culmineaza cu tentativa nereusita de debarcare a presedintelui. Se ajunge la ruptura. Concubinii se despart, fara a-si imparti prin partaj politic, bunurile agonisite in 2 ani. Incepe marea confruntare. Primul ministru devine – tembeliceanu, cioflingeanu, exponentul unei clase politice depasite, sluga lui Patriciu, liberalul de carton, bugeteanu.

Fara a-mi pune prea mari sperante in noua coalitie, doresc binele tarii. O fi posibil ? Vom vedea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: