Osanale, laude, comentarii aiurea

De mic copil mi-a placut sa colectionez, fara a face totusi o mare pasiune sau vreo ocupatie stabila, costisitoare.

Au fost la inceput, lucruri marunte, dupa posibilitati – timbre desprinse cu grija de pe plicuri vechi, vederi si carti postale, monezi si bani vechi, calendare, dar si pusti, pistoale, din lemn, facute de mine sau de alti copii de varsta mea.

Am continuat cu literatura, din Biblioteca pentru toti, din colectia stintifico-fantastica a anilor 1960-1970, carti politiste din aceeasi perioada, revista „Saptamana”, articole tematice din „Informatia Bucurestiului” – gen „Culturismul”.

Au urmat expresii anapoda, tipice vremurilor in care traiam, cu incarcatura maxima, in limba de lemn, colectate de prin sedinte la care participam si pe marginea caroara faceam comentarii periculoase pentru acei ani (numai in agenda personala, la care am renuntat oarecum de „frica” ce mi s-ar putea intampla nu atat mie cat familiei mele, daca ar citi cine nu trebuie – am scris candva pe blog despre „patania” cu securistul de serviciu, pe care l-am gasit rasfoind una din acele agende, uitate pe birou). 

M-am adaptat vremurilor noi si am adunat colectia Catavencu (de la inceputuri, pe vreo 12 ani), pe care intr-un tarziu, prin 2005, cand mi-a displacut profund alinierea politica a acestei reviste, am valorificat-o.

Cum blogul mi-a oferit noi orizonturi, am inceput sa colectionez vorbe, stiri, comentarii, imagini („explicate” ulterior in comentariile mele), de prin presa scrisa si vorbita, sa fiu mai atent la cei din jur (cand merg pe strada sau in colectivitate), sa intocmesc topuri, clasamente, ierarhii (aparute la categoria astfel denumita pe blogul personal).

Sa imbogatesc putin categoria de mai sus.

Pun de-a valma expresii publice colectate, amestecand politicul cu fotbalul, umorul mai cizelat cu badarania caracteristica omului nou – afaceristul/ imbogatitul zilelor noastre. De ce ? Pai nu toata lumea se pricepe la fotbal si la politica, nu toata lumea rade si nu ia atitudine fata de „gramatica” personala a unor cocalari si fite, nu toata lumea „gusta” glumele picante ? Sa fiu si eu in randul lumii, macar momentan.

Sa vedem in continuare, daca zicala „Gura pacatosului, adevar graieste” se verifica si in urmatoarele ierarhii.

-Ierarhia – Imi place sa ma aud vorbind, chiar daca nu am nimic de spus.

Locul 1 – Elena Basescu. Nu pentru ca este fata lui taticu si pentru ca doreste sa mentina steagul inaltat atat de sus, in politica, de catre parintele sau, pe unele dintre cele mai inalte dealuri (nu idealuri) ale aventurismului politic, nevinovat (oare ?). Pur si simplu pentru expresia: Emil Boc editeaza perfect cateva fraze. Fetita lui tata o fi asistat din culise, la un perdaf al sefului catre executantul umil, o fi inteles ea ceva dar nu a priceput intocmai. De altfel si Emil, le mai incurca, ca doar nu s-o razvrati, tocmai acuma cand este atat de aprope de ciolanul mult ravnit. 

-Locul 2 – Traian Basescu. Se mai intampla sa fie pravalit de pe primul loc, dar oricum jucator fiind, cu greu poate fi scos in afara oricarui comentariu. Expresia – universitatile romanesti sunt fabrici de diplome, a facut multe valuri in randul comentatorilor de toate orientarile politice. A fost despicata in mii de firisoare. Eu cred ca s-a uitat in oglinda, si-a aranjat freza, a cascat bine ochii, si-a ajustat cravata si apoi s-a pronuntat.

-Locul 3 – George Copos. Desi sinceritatea nu face parte din arsenalul sau politic, economico-financiar, de zi cu zi, expresia – am ajuns un nimeni la clubul asta, il defineste perfect cand se refera la forbal. In celelalte domenii nu ma pot pronunta, desi anumite drumuri pe la DNA, ar putea lasa loc de interpretari.

Mentiune – Turcu, actionarul lui Dinamo. Auzind el prin piata, ca recunostinta se face simtita la romani numai prin gesturi mari, foloseste expresia (cu referire la doctorul Muresan, presedintele lui CFR Cluj, dupa ce Dinamo a batut pe Steaua) – sa vina ala durduliu de la Cluj, sa-mi pupe mana mea. Uite unde era patriarhul fotbalului romanesc. Ce sa-i faci, cand nu-ti trebuie prea multa scoala ca sa faci bani cu gramada (din te miri ce afaceri cu alcool, restaurante, materiale de constructii), nici gramatica nu este obligatorie.

Ierarhia – Totusi sunt deosebit fata de ceilalti.

Daca as comenta expresiile de mai jos, poate nu as reusi sa redau exact ce s-a dorit sa se spuna. Deci le scriu asa cum le-am notat. Nu are rost, nici macar sa le departajez.

Daniel Goace – M-am abtinut cu Oprescu si am stat acasa impotriva lui Blaga.

Carcotasii – Lui Putin i-a trecut supararea pe sine si s-a hotarat sa-si vorbeasca.

Deselnicu – L-am pupat de mai multe ori pe Oblemenco decat pe nevasta-mea, atat de multe goluri a dat. 

Sergiu Andon – Presedintele isi pune bucile in fereastra la Cotroceni si sar ziaristii sa i le pupe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: