Peripetii

Ieri am fost sa o vedem pe mama (peste trei zile este ziua ei de nastere), sa aprindem o lumanare la morminte.

Am copt niste vinete si niste gogosari pentru iarna, am facut niste mici, ceilalti au baut o bere…cursul normal al unei astfel de relaxari.

La intoarcere, am pierdut borseta cu actele masinii (?!). Nu am bagat de seama, dacat cand am ajuns acasa si nu am gasit unde sa pun cheile de la masina.

Incepe agitatia. Nu ma gandeam decat la alergatura care ma astepta, la figurile morocanoase ale functionarilor pe care urma sa-i contactez, la declaratiile ce urma sa le dau si la hartiile pe care va trebui sa le intocmesc.

Dam telefon la mama sa caute borseta, prin curte, prin casa, prin ulita. Gasim intr-o imagine pe camera foto, la plecare din ulita, cu mama facandu-ne cu mana, cum borseta trona pe capota masinii. O pusesem acolo cand am deschis usa la masina si acolo am uitat-o. Incep sa ma gandesc ce manevre am facut, stanga – dreapta, unde putea pica borseta dupa capota.

Dupa vreo ora suna mama, ca cineva a dat un telefon la un vecin sa intrebe daca cunoaste pe cineva cu numele meu. Norocul nu m-a parasit nici de aceasta data. Sun la numarul de telefon lasat de omul de bine si gasesc borseta. In plus, omul locuia in acelasi oras cu mine. Am luat un taxi si m-am dus la om acasa. Mi-am recuperat borseta cu acte.

Omul simplu a ramas cinstit si in atmosfera de ciubucareala continua, existenta azi la noi. Cu greu a acceptat sa primeasca o sticla de tarie, pe care i-am dus-o, din stocul aflat acasa la mine. Soferul de pe taxi, cu care ma cunosteam, ma caina pentru recompensa pe care trebuia sa o dau.

Omul de bine mi-a povestit despre locul unde s-a trezit cu o borseta „aruncata” in fata, dintr-o masina alba. A crezut ca am luat pe cineva in masina, care ca sa-mi faca rau, a aruncat borseta pe geam, fara ca eu sa bag de seama. Ceva asemanator patise el. A oprit masina si a luat borseta. Nu a indraznit decat sa se uite pe o agenda cu numere de telefon. A dat telefon la singurul numar care era in agenda, din orasul unde locuieste mama si a nimerit la un vecin. Dupa agenda s-a gandit ca am lucrat la aceeasi unitate. Asa si era. El ma cunostea, eu nu prea.

Inutil sa mai spun ca am gasit totul la locul lui, in borseta, inclusiv cei 50 lei, pusi acolo, pentru orice eventualitate (desi am inteles ca pretul politaiului, a cam crescut, in ultimul timp).

Borseta cazuse de pe capota masinii la vreo 2 Km, de casa, cand am depasit din scurt o caruta.

Sa fie vorba de ceva semne ale batranetii, de am uitat sa iau borseta cu mine in masina, mai ales ca o tin permanent pe bord, deci sub ochi ? Nu cred. Desi incep sa am oarece indoieli !?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: