Cui foloseste ?

De ceva vreme ma framanta o intrebare: au rost nostalgiile si daca da, cui foloseste ? Aceeasi intrebare revine de cate ori vad pe la televiziuni imagini din „la belle epoque”, imagini festiviste pe care credeam ca nu o sa le mai vad si nu o sa le mai traiesc niciodata.

Insistenta cu care se proiecteaza mitinguri, vizite pe santiere, lucratori in salopete care danseaza pe ritm de sapa si lopata sau care agita niste puscoace de lemn in ritm de sarba desucheata nu mi se pare de bun agur pentru tineret. Ca tinerii trebuie sa stie sunt de acord. Ca tineretul trebuie sa ia atitudine pentru ca aceste vremuri sa nu mai revie, sunt de acord. Nu inteleg insa de ce este necesara proiectarea acelorasi imagini, de trista amintire pentru cei care le-au trait, care s-au confruntat aproape 50 de ani, zilnic, cu ele. Sa fie vorba de o propaganda mascata ? Nu vreau sa cred acest lucru ? Cui ar folosi ? Oricum avem parte de o multitudine de imagini cu isteria multimii, activata si intretinuta de discursurile politice actuale.

Sa fie vorba de nostalgia realizatorilor de emisiuni, vasnici tovarasi deveniti peste noapte promotorii noii democratii ? Probabil. Pai nu ar cam fi timpul sa ne lase si sa-si manance linistiti pensiile babane ? Sau sunt de neinlocuit in viziunea anumitor patroni din presa ? Asa sa fie ?

Sa fie vorba de lipsa de inspiratie, bani, profesionalism din partea realizatorilor de stiri ? Inclin sa ma intorc spre aceste ultime motivatii. Este mai simplu si mai ieftin sa cauti prin arhive, decat sa arati frumusetea naturii patriei ? Este mai usor si mai ieftin sa proiectezi aceleasi imagini, de 18 ani incoace, cu tov-ul si tov-a, decat sa trimiti cohortele de redactori sa vorbeasca cu oamenii (adica cu cetatenii acestei tari, cu aceia pe care potentatii zilei nu pierd nicio ocazie sa-i aminteasca in discursurile lor politicianiste, dar de care de fapt nici ca le pasa) ?

Tara asta nu mai are valori adevarate ?

Cat o sa ne mai zbatem in mahalagisme politice ? Cand o sa scapam de aplaudacii politici ? Cand o sa dispara isteria lui „Ba p-a matii” ? Avem nevoie de servitori in politica ? Mitocaniile asa zis academice cat o sa mai prinda la masa de manevra (aceasta „turma” politica) ? Cand o sa dispara demagogia aceasta care ne pandeste peste tot ? Sau macar sa devina cuantificabila ?

Cand Brucan afirma prin 1992 ca ne trebuie cam 20 de ani ca sa aflam ce este democratia, politicienii zilei au sarit cu gura pana la urechi sa-l combata. Cred ca a uitat de fapt sa precizeze de cand incep sa „curga” cei 20 de ani.

Astazi cand se fac unele previziuni fanteziste pentru urmatorii 20-30 de ani, in care se preconizeaza ca vom atinge nivelul democratic, economic si social al tarilor din vestul Europei, previziunile oracolului din Damaroaia (alintat astfel de catre presa) par pur si simplu visuri ale copilariei.

Pentru mine pare destul de mult, ca timp. Imi ramane doar sa sper la mai bine pentru copii mei si pentru copii copiilor mei. Oricum speranta moare ultima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: