Furatul caciulii la romani

Nu stiu daca expresia este pur romaneasca, dar oricum pe taram romanesc a fost adusa aproape de perfectiune. Furatul caciulii a devenit sport national, inlocuind oina despre care nu mai vorbeste nimeni. Si cand te gandesti, ca prin anii ’60 romanii erau performeri mondiali la oina.

Exemple sunt nenumarate. Ma voi opri la cateva.

-Premiile Loto. Ca sa atraga in special romanul dornic de a iesi din saracie, reclama de indemn la joc este peste tot, in presa scrisa si vorbita. Se fac trageri in direct (oare ?), se anunta cu surle si zurgalai imensele sume puse in joc si castigurile posibile/ probabile (mai rar realizabile). Si mai rar (aproape deloc) se zice ceva despre impozitarea cu 25 % a castigului, la beneficiarul acestuia (adica la fericitul, iesit mai mult sau mai putin, din saracie). De fapt sumele puse in joc sunt bani adunati de la cei patimasi in ale acestui sport (este vorba aici de aruncatul cu banul), din care statul ia din start 50 % si din ce ramane mai ia minim 5 % pentru plata lucratorilor din agentiile Loto. Ce ramane se imparte pe categorii de castiguri, dupa reguli care se schimba dupa cum bate vantul. Nu este cumva aici vorba de reclama mincinoasa patronata de catre stat ? Se zice ca din banii stransi statul construieste gradinite, scoli, spitale, case pentru batrani, etc. Sanchi, s-a construit ceva in ultimii 18 ani ? In schimb sunt procese pe rol (care probabil nu se vor finaliza niciodata), cu afaceristi notorii (numai de ei stiut cum s-au imbogatit).

Salariul minim/ mediu brut pe tara. Nu are decat rol statistic. Oricum, numai cu ce ramai in buzunar conteaza. Cui folosesc trambitatele cresteri ale salariilor brute, daca nivelul de trai al muritorilor de rand, in cel mai bun caz stagneaza, ca de crescut nu prea se vede ? Poate politicienilor care „vad” numai bunastare, peste tot, laudandu-si politicile de cacao pe care le aplica. 

Cand mai scapa cate un reportaj pe la tv cu orase miniere aflate la limita saraciei lucii, cu copii care merg pe jos zeci de km pentru a urma o scoala, cu halde de steril si rezidii toxice depozitate in apropierea locuintelor, nimeni nu comenteaza despre dreptul constitutional al cetateanului la un trai decent si la asigurarea sanatatii fizice si mintale, respectiv dreptul copilului la invatamant gratuit (vorba vine !?). Nu este loc pentru dezbateri responsabile despre asa ceva cand sunt atatea balacareli politice pe rol, cand violurile, spargerile, bataile intre bande se transmit in direct.

Mascatii care aduc la tribunal asazisii vinovati cine ii plateste ? Tot noi, cetatenii. Pai atunci sa ni-i arate pe infractori si cum stau ani multi dupa gratii. De fapt in prezent nu ar avea ce sa ne arate.

-Cosul zilnic de consum. Are tot rol statistic. Cum se calculeaza este tabu, pentru ca nu tine cont de realitatile zilnice. Consilierii puterii, incearca lamuriri de genul ca statisticile se fac pe baza datelor colectate cu ceva ani in urma. Penibil moment, sa vezi oameni cu carte care isi bat joc de profesia lor, cu unicul scop de a linge mana care ii da banul. Cica dupa valoarea reala a cosului zilnic, s-ar calcula salariul minim brut pe economie si s-ar tine cont la valoarea punctului de pensie. Or fi reglementari UE in acest domeniu ? Daca da, cum s-o fi negociat cand am fost primiti in UE ? Probabil, sa ne incadram prin anii 2020. Pai daca nici sindicatele care doar amintesc despre cosul zilnic, atunci cand le este cam frica de masa de sindicalisti ca-i intreaba de ce le mai iau cotizatia, nu prea se agita, cum sa facem pasi reali in cresterea nivelului de trai ?

Ajutoarele statului pentru categoriile defavorizate de cetateni. Mult trambitatele ajutoare ale statului sunt de fapt contributia procentuala a tuturor spre cei mai putini care sunt beneficiari. Ca acestia din urma au nevoie de ajutoare este sigur. Dar de ce sa ne amagim ? Mult mai corect din punct de vedere social ar fi ca toti cetatenii sa aiba venituri decente (din salarii, pensii, din comercializarea produselor obtinute in gospodaria proprie, etc.). S-ar pune atunci intrebarea: cu ce s-ar mai ocupa atunci armata de bugetari din cadrul primariilor si al institutiilor publice/ ONG -urilor, cu profil declarat social ? Cum s-ar mai derula marile afaceri ale alesilor neamului ? Cum ar mai castiga imense averi profitorii sistemului, afaceristii cu statul ?

E ceva putred. Cum procedam ? Cat mai suportam pasivi ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: