Multi romani (politicieni, imbogatiti fara vina cunoasterii, dar profitori ai momentelor favorabile ale afacerilor cu statul, reporteri si chiar asa-zisi formatori de opinie-autointitulati, cantareti, fotbalisti, etc.) se pot „lauda” cu una sau cu ambele „calitati”. Motivatia este multipla si nu doresc sa o dezvolt astazi. Toti au insa un numitor comun: banul, castigat mai mult sau mai putin meritat, mai cu sudoare sau fara multa munca.
Nu rad aici (nu-mi pot permite asa ceva) de cei care nu au avut posibilitatea materiala sa urmeze o scoala.
Cand un reporter de teren transmite in direct, de la fata locului (in speta o piata publica), are drept tema brazii pentru sarbatorile Craciunului si vorbeste despre brazi de crescatorie, cele doua „calitati” ale junei sunt inseparabile. Vorbea (citea) cu patos si indarjire (presupun ca trebuia sa utilizeze un numar strict de cuvinte si nu prea avea ce spune, de fapt) despre brazii de crescatorie.
Dupa cate cunosc eu, care in copilarie am plantat braduti pe dealuri (ma dau mare ca am contribuit la impaduriri, dar de fapt eram dusi cu scoala, duminica), puietii erau adusi direct din pepiniere (mici, cam de 40-50 cm inaltime). Astazi, astfel de braduti se vand in vaze mari, iar dupa sarbatori pot fi plantati in gradina.
Juna vorbea de brazi de 1,5-2 m inaltime (deci aveau cam 5-6 ani), taiati din paduri autohtone si straine.
Ce sa-i faci, este o meserie grea, sa devii reporter. M-am intrebat de mai multe ori, care ar putera fi calitatile unui tanar, care doreste sa devina reporter. O trebui si ceva scoala ? O trebui si ceva cultura ? Trebuie sa stii a scrie si a citi ? Sau este suficient sa poti vorbi, sa arati cat de cat bine ? Cum vorbesti conteaza ? Nu m-am putut lamuri, inca.
Munca Protejata 
Lasă un comentariu