Inchizitia lui Tatulici

Pe Realitatea TV emisiunea lui Tatulici din fiecare duminica imi trece prin fata ochilor imaginea tribunalului inchizitiei, vazut prin filme si/ sau tablouri ale marilor maestrii ai picturii.

Pe scaune de o parte este juriul format din personalitati ale lumii civile (imi scapa criteriile de nominalizare a lor), in fata lor de cealalta parte, tot pe scaune sunt „impricinatii”, o parte dintre ei „buni”, o parte „rai” (imi scapa criteriile de departajare). Am dedus ca unii sunt buni si unii sunt rai, numai dupa modul cum sunt „chestionati” (li se pun niste intrebari, la care trebuie sa raspunda cu umilinta si prea mult respect), mod care de altfel mi-a inspirat titlul.

Pe lateralele salii, tot asezati pe scaune, mai sunt invitati din presa (pe o latura) si de la „politia presei” (pe cealalta latura). In picioare dirijeaza actiunea de intimidare, respectiv actiunea de promovare, Tatulici, „marele inchizitor”.

Am urmarit, pentru scurt timp este adevarat, in doua duminici, secvente din „tratamentul” aplicat unor ziaristi respectiv unor cantareti. Am ajuns la concluzia, ca doar ceva sume importante de bani primite de catre „inpricinati” ii putea retine pe unii dintre ei, pe platou.

Nu inteleg cum cineva isi poate permite sa catalogheze drept indecenta prestatia unor jurnalisti (Mircea Badea, Dan Diaconescu) care prin ratingul emisiunii lor ii concureaza cu brio pe cei agreati (Robert Turcescu, Mihai Gadea). Nu pot pricepe, cum cineva se pronunta fara echivoc ca muzica lui Carmen Serban nu transmite niciun mesaj, iar Marcel Pavel canta pentru viitor.

Mi se pare complet aiurea sa te intereseze mijloacele pe care le utilizeaza fiecare dintre realizatorii de emisiuni, respectiv cantareti,  pentru a aduce spectatori in fata televizorului sau „musterii” la nunti, botezuri si alte sindrofii. De ce trebuie sa analizeze cineva, ce place unora, de ce le place, cum se realizeaza asta, ce castiguri are fiecare, etc. ? De ce pe unii, meritat sau nemeritat (cine stabileste criteriile ?), sa-i combati prin cuvinte grele, iar pe altii sa-i agreezi prin „dulcegarii” ?

Unde este libertatea de alegere a fiecaruia ? De ce se incearca iarasi sa ni se impuna ceva anume ca fiind bun si altceva ca fiind rau ?

Cand se facea de catre Tatulici reclama mascata la Caritas, la televiziunea publica, la o ora de maxima audienta (tot duminica, daca nu ma insel, cumva), era benefic sau ceva rau pentru omul simplu, atat de usor de influentat (pacalit) ?

Sa fie vorba de democratie ? Sa fie vorba de civilizatie ? Sa fie vorba de „comenzi” politice sau nu ? Nu stiu ce sa cred. Cert este ca nu mai doresc sa mi se „impuna” nimic, indiferent de catre cine sunt protagonistii. Am trecut o data prin astfel de catalogari si experiente, in vremuri nu destul de trecute, pentru a fi uitate. Imi este suficient.

De altfel nici mie nu-mi place DD, nu-mi place MB. Si ce daca ? Nu ma uit la emisiunile lor.

Nu-mi place CS. Simplu, nu o ascult si nu cumpar muzica ei.

Ma intreb daca in urma emisiunii amintite, mai am dreptul sa aleg ce-mi place si ce nu. Spunandu-mi parerea despre emisiune, cred ca inca am acest drept. Vrea cineva sa-mi ia acest drept ? Si ce daca, NU va reusi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: