Amagirea (prostirea) romanului continua

Cum suntem in plina campanie electorala pentru referendum si pentru euroalegeri, vasnicii nostrii politicieni se intrec in promisiuni.

Nici nu sti la care campanie se refera promisiunile.

Declaratii peste declaratii, de la primul ministru, de la presedinte, de la sefii de partide, de la ministrul organizator al votarii, ca sunt costuri suplimentare, ca nu sunt, ca se fac alegeri in aceeasi sala, ca nu se fac, etc. Totul are un singur scop, dupa parerea mea, sa creasca bulibaseala, sa aiureasca de tot electoratul, sa ramana totul ca pana acuma. Cui foloseste ? Probabil nimanui.

Apar pe la televiziuni, diferiti candidati ai partidelor, care sunt „examinati la sange” de catre mediator. Bine inteles ca mediatorul trage turta spre spuza partidului pe care il slujeste seful sau ierarhic din televeziune. Daca cineva crede altceva, se inseala amarnic. Mai sunt si niste invitati care cica isi sustin candidatii. Cand li se da acestora cuvantul, vorbele lor sunt pline de sloganuri de genul: „va asigur ca…”, garantez ca numai candidatul nostru este…”, „candidatul nostru este singurul care poate….” Cuvinte cu multa cautare la romani, daca ar fi si adevarate, daca ar fi acoperite de realizari anterioare, in folosul cetateanului.

Toti politicienii, indiferent de culoarea lor politica, tineri sau batrani, femei sau barbati, fara exceptie, nu mai pot de grija romanului, nu mai stiu ce sa promita pentru a castiga ciolanul, pentru ca ulterior sa spuna fara nicio jena, cum ca era in campanie electorala si se fac multe promisiuni, care nu trebuie neaparat sa se si realizeze. Scuzele ulterioare sunt puerile si pline de ridicol. De fapt nici nu-i mai intereseaza, o data ce au ajuns la impartirea posturilor administrative, bine platite si cu multiple posibilitati de „invarteli” in folos personal. O fi la fel si cu europarlamentarii ? O sa vedem.

Politicienilor nici nu le vine sa creada ca totusi mai exista unii cetateni care mai tin si minte, care vor sa le ceara socoteala de ce nu au realizat ce au promis. Acesti cetateni sunt destul de putini si cu voci scazute, de regula neorganizati. De altfel pe asa ceva se si mizeaza de catre cei inregimentati in politica de partid. 

Eu unul nu pot uita „metodele de bodega” utilizate de alesi in relatiile dintre ei, nu pot sa accept „simfonia prostului gust” care deriva din cuvintele si expresiile lor, precum nu pot accepta lipsa celor 7 ani de acasa din educatia oricui, chiar daca este politician sau cu atat mai mult.

Ce mai ramane de facut ? Sa combatem in continuare, sa refuzam sa ne inregimentam politic ? Sa credem pe cavant societatea civila, desi multi din reprezentantii ei sunt fatis sau mascat, vasnici slujitori, ai unor sefi de partide, fosti sau actuali ?  Sa mergem sa alegem ? Pe cine ? De ce pe unii si nu pe ceilalti ? Om mai vedea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: