Despre dresaj si nu numai

Pe la inceputurile democratiei dambovitene, ma intrebam foarte des ce rost au ONG-urile.

Aveam cunoscuti care incepusera sa-si faca fel de fel de firme care aveau drept scop declarat la inregistrare, sa aduca ajutoare pentru cei nevoiasi, dar de fapt doreau sa aduca masini si „marfa” de afara (luata la mana a doua – a treia, ca nemtii tot o aruncau), fara vama si alte taxe, pe care sa le vanda cu profit serios la „fraierii” locali. Am detestat sistemul si nu m-am bagat. Poate am gresit sau poate nu. Aceeasi cunoscuti au „evoluat” in schema de imbogatire si astazi au vile, masini bengoase si isi fac concediile in strainatate, iar altii sunt chiar parlamentari (se plimba de la un partid la altul, dupa ciolan) si au afaceri grase. Nu-i invidiez si nici nu-mi pare rau ca nu am procedat la fel ca ei. Sa fie acesta un castig al democratiei ? Poate.

Vad astazi cum asociatii neguvernamentale, multe subventionate de catre stat, adica de noi toti, ies in strada si demonstreaza pentru drepturile animalelor, fac tam tam, pentru inasprirea legislatiei impotriva celor care nu „respecta” animalele, pentru ca statul sa construiasca adaposturi pentru animale si sa dea bani pentru ingrijirea lor. Nimic rau in acest lucru, dar nu inteleg de ce pe banii mei.

Sa fie clar, iubesc animalele (imi plac cainii, suport pisicile, privesc cu placere pasarile), dar nu in casa. Doresc ca toate animalele sa aiba un stapan iubitor si atent cu ele. Imi place cand vad o prezentare de animale sau de pasari. Inteleg meseria de dresor de animale si pe undeva o admir chiar.

In acelasi timp, constat ca nu am vazut pana in prezent nicio manifestare de strada organizata de vreun ONG pentru apararea drepturilor copiilor strazii, pentru aparea celor napastuiti de soarta ca au un handicap, pentru a cere un trai decent pentru pensionari, sa militeze pentru respectarea legii privind interzicerea postarii la coltul strazii, pe tarabe, in ochii copiilor, a maculaturii de profil XXX.

Ati vazut vreodata copii de gradinita holbandu-se prin geamul unei tarabe, la imaginile din revistele pentru adulti ? Eu da. Sa nu creada cineva ca pot fi invinuit ca sunt vreun rusinos. Nici vorba, dar consider decenta ca ceva absolut necesar. Pe acesti copii cine ii apara ?

Oare aceste categorii de oameni, nu pot fi „purtate in lesa”, nu pot fi „dresate” sa ridice labuta la semnalul scurt al stapanului (precum grivei), la momentul necesar (ma refer aici la vot, daca mai era cumva vreo neclaritate) si de aceea sunt neinteresanti pentru Dresorul de serviciu, pentru guvern, pentru politicieni, pentru primari ? Probabil ca nu.

Astept reactia UE, FMI, BM, a analistilor politici, economici, financiari, interni/ externi si la simulacrul de protectie sociala existent la noi. Pana acuma nu am vazut din partea acestora decat niste reactii mai mult negative, la marirea pensiilor si a salariilor.

Ce sens o mai avea sloganul lansat la investitura, „sa traiti bine” ? Probabil inca de atunci era „sa traim bine”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: