Terapie prin minciuna

De ceva vreme suntem supusi permanent unei terapii de soc din partea presedintelui si a bratului sau inarmat, DNA, vis a vis de banuita coruptie generalizata din cadrul guvernului,  parlamentului, a institutiilor publice, a firmelor private cu capital de milioane de euro, etc.

Niciun adversar politic nu este uitat si iertat. Descinderi peste descinderi in miez de noapte, cu mascati si televiziuni, urmate de declaratii furtunoase ale „cautatorilor” de corupti si juraminte de nevinovatie ale incatusatilor.

Nu vreau sa apar pe nimeni. Doresc sa se faca dreptate si hotii care au praduit averea nationala sa fie pedepsiti. Dar de ce se uita de prezumtia de nevinovatie ? Vinovat este numai cel condamnat definitiv. Ori cu dovedirea stam cam prost. Sunt ceva condamnari la plevusca. In rest nema. Atunci la ce foloseste tam tamul ?

Concluzia ar fi: pentru atragerea atentiei si a castigarii de capital politic de catre cei care „comanda”. Nu ar fi nimic rau in asta, dar activitatea s-a transformat deja intr-un sport de masa. Protagonistii sunt aceeasi, de vreo 2 ani, la serviciu, unicul nostru presedinte si la primire, numelor vechi  li se alatura periodic, toti acei care au alta parere decat seful.

Minciuna politica a decazut spre o terapie obisnuita, aplicata de dragul raportarii unei noi sarcini care s-a indeplinit. Promisiunile din campaniile electorale sunt uitate sau prezentate in roz, ca si cum nu s-ar fi spus decat asa ca sa fie.

Ma intreb, cum s-ar putea descrie socul aflarii adevarului. Asta daca s-ar cunoaste cumva intr-un final fericit, adevarul.

Mie mi se pare ca aceasta terapie aplicata cetateanului incearca sa mascheze fuga de raspundere, sa acopere alte fapte, cu iz cu adevarat penal, sa deturneze atentia publicului de la acestea. Inclin sa cred ca s-a intrat intr-o criza de idei la varful „regiei”, prea se aseamana „scenariile”.

Nu pot sa nu-mi amintesc de „incercarile” parintilor pentru potolirea odraslelor. Sa-l sperii pe cel mic cu babaul, militianul, catelul era inceputul unei terapii prin minciuna ? Trebuie sa se plece de undeva.

Citeam un portret psihologic facut de specialisti mincinosului. Printre altele se zicea ca acesta este inteligent, cu o memorie buna, un protagonist notoriu, vrea sprijinul multimii si beneficiu material, manipuleaza colegi, parinti, prieteni, denatureaza (falsifica) note si informatii, se bucura de un oarece prestigiu, etc.

Specialistii se intrebau daca este o boala sau este vorba doar de imaturitate.

Concluzia mi-a luat piuitul: mincinosul ajunge ca in final sa creada el insusi minciuna pe care a scornit-o. Daca este descoperit (s-a dovedit minciuna), nu renunta si scoate alta minciuna.

Recunoaste cineva personaje care s-ar putea incadra portretului ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: