Alte topuri, clasamente, ierarhii

Oamenii din presa sportiva, scrisa si vorbita, nu au limite in domeniul „alintarilor”, poreclelor, comparatiilor cu sportivi deja consacrati, cu adevaratele mituri sportive. Un amic de al meu are o vorba: astia compara iarasi laleaua cu basina porcului (este totusi o floare, denumita asa in limbaj popular).

Daca impricinatii ar fi mai batrani as putea zice ca au ramas asa, molipsiti de la lingusitorii de curte, de pe vremea lui Ceasca, care nu stiau cum sa-l mai preamareasca, cum sa-l mai numeasca pe tatucul oficial al tuturor, sa-l ridice pe noi culmi de linguseala si slavire.

Fiind majoritatea tineri, dar si cu carte mai putina, desi umblati prin lume, se inspira de la unul la altul, se intrec in comparatii de multe ori penibile, hilare, lanseaza zvonuri inutile, de transferuri la echipe cu staif, pe care nici ei nu le cred si uite asa trece vremea, isi iau salariul, mai bifeaza o tara pe unde se plimba, mai primesc o „atentie”, o promisiune.

Unii reporteri sunt chiar simpatici, in „abureala” lor verbala, fetele chiar dragute, nurlii, in realitate, dar totul are de obicei o limita, nu si in cazul lor.

Sa si exemplific, nu inainte de a le da tinerilor „meseriasi” in ale sportului (in ale fotbalului, in special) si o idee in spiritul sportiv: sa militeze pentru trecerea in buletin a poreclelor. Adica de ce sa poarte numai unii nume oficiale (exemplific: Gavrila Pele Balint) ?

–Sectiunea „Alint” la fotbalisti si oameni de fotbal

Locul 1 (fara concurenti redutabili): Becali George. Ia citeste aici: Giginho Becali, Razboinicul luminii, Il Ciobandante, Iluminate, Maximus. Cu atata bagare in seama si reclama gratuita (sau poate Nu) pe la toate posturile TV, nu m-as mira sa devina viitorul ales al neamului. Ar fi in spiritul pur romanesc, de a ne conduce dupa sloganul: din greseala in greseala spre victoria finala. Oricum, romanul nu se invata minte niciodata. Gestul cu caciula in mana la straini si cu plocoane la cei tari (adaptat zilelor noastre, citeste: privatizari rentabile doar pentru ei) nu cred ca va disparea vreodata din „reteta” pur romaneasca (de pe vremea cand ne ploconeam la rusi): eu iti dau graul si tu imi iei si porumbul.

Locul 2 (la gramada): fotbalisti in general, componenti ai diverselor echipe. Ia mai citeste si te minuneaza: spartani/ caini rosii -dinamovistii, razboinici -stelistii, rechini -constantenii, vampiri -bistritenii, haiduci -echipa nationala. De fapt de prea putine ori merita si numele de fotbalisti. Ca sa fiu in acelasi spirit, de cele mai multe ori, de regula cand jucam cu echipe straine, mai acatarii, care cam trec in viteza pe langa ai nostrii, mie unul fotbalistii nostrii imi amintesc de niste sfesnice intr-o catedrala catolica (te strecori timid, sa nu cumva sa le atingi).

Locul 3 (tot la gramada): fotbalisti in nominal. Iata niste exemple (sunt comparati cu alti fotbalisti, sa le zic celebrii sau chiar cu celebritati adevarate): Banelinho Nicolita, Hagilutu, Jancker Iacob, Ionut Chopin Mazilu.

Pe vremuri erau porecle de genul: Gascanul, Bursucul, Limba, Pantera, Tigane, Procurorul. Parca erau in adevaratul nostru spirit popular, nu asta de import, de acuma. Asa s-o purta acuma in lume.