Clasamente, topuri

In ultimii ani incercam sa ne apropiem tot mai mult de cerintele lumii civilizate. Abordarea este putin diferita si rareori se contureaza reusita (ma refer aici la eficienta pentru cetateanul de rand, acelasi vesnic subiect invocat de catre politicieni).

Au aparut si la noi topuri, clasamente: cei mai bogati 300 romani (uite ca au aparut si miliardari romani in dolari), cei mai bogati oameni din presa (nu eram sigur ca „vorbele” te pot imbogati, dar se pare ca aplaudacii cu simbrie isi fac drum personal, pavat cu dale aurite), cel mai bogat tanar (la 21 ani are ceva milioane de dolari, bravo lui – scoala nu a avut cand sa faca – ca si cand ar mai conta, probabil a mostenit sau a „manevrat” pe internet, ca doar sunt destui creduli in lume), topul tinerilor intreprinzatori (nici de aici nu reiese ca ar fi necesara prea multa scoala), topul femeilor de succes (jos discriminarea !), etc.

Democratia si civilizatia se instaureaza greu, dar parca la noi este o noua povara permanenta, pe umerii cetatenilor. Promisiuni repetate de mai bine, abordari diferite ca vorbe, dar identice ca fapte si rezultate.

Cat timp o sa mai treaca ca sa se observe si ceva ? Saracul Brucan, (Dumnezeu sa-l ierte, ca are de ce) nu a apucat sa vada ca profetia sa, cum ca vor trece 20 ani pana sa se observe ceva, este deja depasita ca timp. Noile profetii ale maimarilor zilei, ne duc prin anii 2015-2020. O sa traim si o sa vedem. Sau poate nu.

Am niste idei de topuri:

   –cel mai bogat pensionar, imbogatit din pensie (sunt unii privilegiati – fosti activisti de partid, fosti securisti, militari, politisti, ofiteri acoperiti,  magistrati, parlamentari, etc. care ar putea intra in acest top),

   –cel mai sanatos cetatean, care s-a facut bine utilizand medicamente compensate si gratuite (vreau sa-l cunosc personal),

   –cel mai fericit cetatean (sigur nu a avut niciodata de a face cu functionarii publici de la ghiseu, adica cu niste bugetari platiti din taxele si impozitele pe care le achitam noi toti),

    –unicul cetatean, care nu a fost inselat niciodata la cantar, care a primit permanent, corect, restul la cumparaturi, nu a luat plasa niciodata la diferite reclame mincinoase.

Incearca cineva ? Raspunde cineva la provocare ? Nu exista date suficiente ?

Pe vremea lui Ceasca, umorul la romani era unul din putinele subiecte abordate la intalnirile la o bere, dupa un meci de fotbal colegial.

Astazi parca nici umorul nu mai este ce a fost. Nu mai stim sa radem ? Sau putem rade numai daca ne stim „supravegheati” ? 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: