Forta de munca.

Tot mai des se discuta despre lipsa viitoare a fortei de munca, din Romania. Cine discuta ? Sunt politicieni, diversi reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale (care nu stiu niciodata pe cine reprezinta, de fapt), uneori reprezentanti ai sindicatelor (cand mai dau cate un semn ca totusi exista), mai nou reprezentanti ai ministerului muncii, foarte rar, chiar niciodata, reprezentanti ai patronatelor (ma insel eu sau nu acestia sunt de fapt angajatorii ?).

Se pune intrebarea: exista de fapt lipsa de forta de munca in Romania ? Dupa parerea mea este un alt subiect de discutie lansat ca sa ne aflam in treaba, eventual sa se justifice de ce apar tot mai multi chinezi in tara. Se pregateste de fapt si aparitia indienilor, ucrainienilor, moldovenilor, sarbilor si cine mai stie carei natie. Secretul (cunoscut de altfel de toata suflarea) este ca acestia nu doresc decat bani cat sa aiba din ce trai si daca mai strang putin sunt foarte multumiti.

S-au desteptat oare lucratorii romani si nu mai muncesc pe nimic, nu mai vor sa creasca si mai mult averilor celor deja avuti ? Posibil. De fapt acestia (adica desteptii) au plecat sa lucreze in strainatate  (unde fie vorba intre noi, nu umbla cainii cu covrigi in coada, dar nu se compara cu plata muncii, la noi; si acolo se lucreaza la negru). 

Cred ca o abordare serioasa a disputei (lipseste sau nu forta de munca ?) trebuie sa plece de la ofertele reale de serviciu existente pe piata (nu de la cele pe care le vedem afisate pe la targurile de forta de munca, facute pentru a mai bifa o actiune, a mai raporta ceva la UE), de la conditiile de munca reale care se asigura lucratorilor, de la salariul net care li se acorda pentru munca prestata (de prea multe ori, peste cele 8 ore/ zi si maxim 48 de ore/ saptamana), in schimb cerintele sunt mari si foarte mari (este adevarat ca trebuie sa fie in continuare, unii care muncesc inca pentru rude, prieteni, obligatii ale „sefului”).

Ce credeti ca ar face angajatorii romani, daca dintr-o data, lucratorii nu ar mai lucra mai mult de 8 ore/ zi, decat daca sunt platiti suplimentar, daca s-ar refuza si reclama la inspectoratele de munca orice tentativa de „munca la negru”, daca toti lucratorii ar vrea sa lucreze numai cu echipament de protectie complet, curat (denicivizat) ?  

Corect ar fi ca abia atunci angajtorii sa ceara munca de calitate, pe tot parcursul celor 8 ore normale de lucru, sa nu mai plateasca „nemunca”, sa ofere salarii fiecarui lucrator dupa contributia sa reala la desfasurarea activitatii.

M-am incalzit si am inceput sa visez cu ochii deschisi. Ar fi prea frumos ca sa fie real.

Un pas inainte s-ar putea totusi face: sa dispara salariul minim brut pe tara, iar acesta sa fie stabilit numai prin contracte de munca colective, la nivel de ramura (ma gandesc aici si la profesori, cadre sanitare si alti bugetari napastuiti).

Angajatori nu ma injurati prea tare ! Sunt si eu un om, visez.

FORTA DE MUNCA NU LIPSESTE IN ROMANIA.Lipseste doar dorinta de a munci legal.

Anunțuri

11 răspunsuri to “Forta de munca.”

  1. cristi parvan Says:

    N-as face aprecieri la nivel global dar din experienta personala am constatat o serioasa criza de forta de munca materializata in cereri crescute din partea viitorului angajat si in dificultatea de a gasi/fideliza oameni cu experienta relevanta.

    eu am intalnit acest fenomen in piete destul de diverse:
    – piata agentiilor de media (unde prin aparitia a numerosi noi jucatori corelata cu cresterea cererii de servicii aditionale s-a generat o criza acuta de oameni cu experienta)
    – piata de research (cererea crescuta mult in conditii de acuratete sporita pe zona personalului calificat, si cresteri masive de preturi in zona personalului „pe proiect”)
    – piata constructiilor (unde e o adevarata criza de oameni calificati)
    – piata serviceurilor de masini (unde migratia este fabuloasa)

    si mai am sunt cateva zone de unde am informatii convingatoare (EX: Michelin a construit la Slatina o fabrica de anvelope bazandu-se pe fortza de munca ieftina, la un an distanta, cand a trebuit efectiv angajat, costurile cu fortza de munca s-au dovedit cu vreo 60% mai mari)

    Intr-adevar e o problema majora de inechitate si de aici si „plata nemuncii” mai ales in zona bugetara. Dar pe masura ce „piata libera” se dezvolta probabil se va simti o criza de munca si acolo (deja se simte in zona de asistenti univeritari sau in zona progesiilor liberale)

    despre”legalitate” e mult de discutat, dar teoretic ar trebui sa fie o chestiune care sa se rezolve odata cu aparitia negocierilor reale dintre angajat si angajator. Iar faptul ca in zonele in care angajatii chiar au un cuvant major de spus, legalitatea e o cerere … secundara ar trebui sa dea serios de gandit legiuitorului.

    referitor la intrebarea utopica… „daca dintr-odata toti lucratorii nu ar mai…” pot da doar un raspuns personal:
    In ultimii doi ani am construit o casa cu mari sacrificii personale, daca utopia ar fi fost valabila, probabil ar fi fost mai mica, mai saracacioasa si cu mai multa munca diletanta/necalificata (a mea si a familiei mele) sau si mai sigur nu ar mai fi fost deloc. Iar resursele pe care m-am chinuit sa le aloc acestui proiect fie n-ar fi existat (ca la randul meu nu mai aveam presiune pt a-mi vinde munca mai scump) fie s-ar fi dus in consum si/sau investitii speculative.

  2. gigipopa Says:

    Dupa parerea mea trebuie plecat de la legalitate, altfel se va adanci prapastia intre munca adevarata (calificata altfel spus, rezistenta, de durata, etc., care trebuie promovata), costurile reale ale muncii fiecarui lucrator si plata (salariul) reala pe care o primeste.
    Nicaieri in lume, „munca la negru” nu este starpita, dar nici nu cred ca are dimensiuni hotaratoare economic, ca la noi.
    Atunci nu vor mai pleca cei calificati (in special cei supercalificati) sa lucreze afara, chiar se vor intoarce multi dintre cei plecati (cel putin asa vreau sa cred).
    Daca as avea cu vreo 20-30 de ani mai putin, eu asa as proceda.

  3. cristi parvan Says:

    si eu.
    Ba chiar am incurajat asta pt simplu fapt ca aveam nevoie de o „carte de vizita” si de un control si toti „calificatii” (sefii de echipa, tamplarul, instalatorul etc) erau oameni intorsi de pe afara care preferau acum sa stea la firma romaneasca (din motive de salarii, credite, asistenta medicala copii etc).

    ce spuneam e ca eu vad procesul pe invers:

    nevoie de fortza de munca => putere de negociere pt angajat => lucrurile care cu adevarat il intereseaza => adaptarea legislatiei la realitate.

    Am platit transport, mancare, cazare in functie de ce mi s-a cerut, dar „legalitatea” nu mi-a cerut-o nici un angajat ci pe unde a fost am cerut-o eu din nevoia de control si de … controale.

    Prapastia cred ca e din motive de legislatie, de aplicabilitatea ei si de eficienta pt angajat.

    la angajator lucrurile sunt mai simple: el vrea ca angajatul sa-i presteze servicii si sa stie costul acestei prestari. in momentul in care costul e prea mare acea activitate fie dispare fie se cauta solutii sa fie prestata cu costuri mai mici (marirea normelor, utilaje cu productivitate mai mare etc. la angajator doare mai tare instabilitatea si neuniformitatea aplicarii regulilor.

  4. gigipopa Says:

    Este metoda cea mai practica pentru a obtine ce iti propui, cu costuri cat mai mici. Dar sa nu uitam ca astfel de lucratori (care nu-i intereeaza legalitatea muncii lor) nu platesc impozite si atunci de unde bani la bugete ?
    Nu sunt un ipocrit si nici macar nu plang de dragul celor care se imbogatesc fentand statul.

  5. cristi parvan Says:

    pai avem exemplu cu 16% in loc de 40% care a crescut taxele colectate.

    probabil nu e prea departe nici aici. Insasi faptul ca rezolvarea problemei somajului a aparut in momentul in care au aparut dezvoltari in zone „nesupravegheate” (constructii, munca externa) ar trebui sa fie un argument.

    Iar ideea ca daca nu dai jumate la stat mai bine stai acasa si-ti da statul somaj e destul de greu de sustinut. Cat despre banii la bugete, ei pot exista doar atata timp cat exista activitate.

    Concret pe cazul meu:

    au existat taxe pe tranzactie, taxe de autorizare, taxe pt avize, transport moloz, taxe pe salarii, TVA pe toate materiale, impozit pe profit la constructor si la vanzatoriii de materiale, taxe la mucitorii calificati, taxe la sursele mele de finantare …
    si in continare exista impozit anual, exista consum de gaze, energie etc (care sunt purtatoare de taxe).

    N-as vrea sa estimez cat ar fi insemnat taxele la cei 2-3 necalificati dar sunt convins ca ar fi fost infime fata de taxele deja colectate. Si in plus aducerea in bucuresti a unor tineri din provincie, calificarea lor, ba unu a reusit sa se reduca si la scoala cu siguranta au fost un fenomen social bun, pe care altfel statul ar fi cheltuit bani in programe de reconversie sau in ajutoare de somaj.

    Cred ca anacronisme gen viza de bucuresti, transport in nu stiu ce conditii, control de sanatate, nu stiu cate bifari pe cartea de munca toate astea in conditiile in care de fapt nu ai oferte tu ca si stat (sistem de punere a vizei, de transport, de sanatate…) sunt de frane puse vietii reale.

    Si cred ca-s o explicatie buna pt numeroasele munci simple care in tara asta raman nefacute (pamanturi nemuncite, case nevaruite, garduri cazute, mizerie, spatii verzi neingrijite, parcuri neamenajate, copii nesupravegheati, scari de bloc nepazite etc, bisrici care stau sa cada etc) pentru ca lumea care ar putea s-o faca de fapt nu este incurajata s-o faca (si aici vorbesc deopotriva de cei care ar plati si de cei care ar fi platiti).

    In schimb nu cere nimeni taxe pt cersetorie, spaga, furt, sau pentru „consumatorii” din carciumi.

    Si ca sa raspund la intrebarea topicului: Nu exista o criza a nevoii de munca. din fericire nu exista in momentul asta nici o criza a finantarii muncii. Exista insa o mare criza a reglementarii muncii si a folosirii ei in folosul comunitatii.

    Si criza se datoreaza nostalgiei statului paternalist care ar trebui sa aiba grija de cetatenii lui cuminti daca „dusmanii poporului” (care au indraznit sa-si creeze o viata mai buna) ar fi mai darnici.

    Sa fim seriosi. Si sa nu ne mai miram ca ne migreaza forta de munca, specialistii, capitalurile. Putem sa-i spunem „fentarea statului” sau „solutii practice” in fapt sunt fenomene sociale reale, iar legislatia e deseori depasita de realitate.

  6. mariusnicolescu Says:

    Tind sa contrazic usor – desi sunt de acord ca in Romania situatia e de la jalnic in jos, consider ca lipsa fortei de munca e o problema foarte stringenta. Numai daca ne gandim la cati pensionari trebuie sa sustina un singur angajat. Sa nu ne facem iluzii ca vin chinezi, sarbi si alte natii sa ne inlocuiasca noua forta de munca care se vestejeste, ca nu e chiar asa. Nu o sa toarne cu moldoveni peste Romania.

  7. gigipopa Says:

    Sunt pentru competitie, dar in conditii de loialitate. Nu ma sperie faptul ca vin straini sa lucreze in Romania. Nu sunt de acord insa cu plata nemuncii si nici cu plata simbolica a muncii reale (cum este inprezent la noi, in 90 % din firme). Este adevarat ca taxele mari nu incurajeaza munca in legalitate.
    Ideea ca 4 milioane de salariati trebuie sa dea pensiile la 6 milioane de pensionari este „politica”, artificiala si greu de digerat in lumea reala.
    Se vorbeste de cei 2 milioane care lucreaza la negru, dar se face prea putin ca sa fie scosi la lumina. Mai sunt 2-3 milioane care lucreaza prin strainatate (din care sunt cu contracte de munca 1,2 milioane). Daca ii adunam si pe acestia vedem ca ar trebui sa cotizeze cca. 8-9 milioane de salariati pentru cei 6 milioane de pensionari, care de fapt sunt 4 milioane care primesc pensia de la bugetul asigurarilor sociale si 2 milioane (fostii CAP-isti) care primesc pensie de la bugetul de stat. Sunt date statistice recunoscute de catre ministerul muncii. Daca ne referim la statistica ultimului recensamant vedem ca tocmai 8-9 milioane reprezinta forta de munca activa a tarii.
    Se intreaba cineva cati someri ar fi in tara daca in anii 90 nu se incuraja masiv iesirea la pensie a lucratorilor cu varste in jur de 50 de ani, ba chiar era o politica a intreprinderilor de stat, „iesi la pensie sau te dau afara”, ca trebuie sa cresc productivitatea muncii ca sa fiu rentabil la privatizare.
    Cati pensionari stiu ca de fapt au fost incurajati sa iasa la pensie cu grupa de munca, chiar daca nu aveau 60 de ani (la data pensiei li s-a calculat punctaj tinand cont si de anii lucrati efectiv in gr. I si II de munca), iar dupa recalcularea pensie in 2005, li s-a scos punctajul aferent grupelor de munca. Nu li s-a redus pensia, dar nu au mai primit nimic si nu primesc in continuare nimic, la anuntatele mariri de pensii cu „surle si zurgalai”.
    Politica referitoare la forta de munca lipseste practic in programele de guvernare, sunt numai carpeli pentru ametirea multimii. Se dau ajutoare celor „saraci”, care iarasi ametesc multimea (de fapt se ia mai mult de la unii, mai avuti).
    In aceste conditii nu cred ca se poate vorbi de voluntariat, de munca in folosul comunitatii, dacat ca sa ne aflam in treaba. Cei care primesc ajutoare sociale au obligatia sa munceasca niste ore in folosul comunitatii. Stiti ce ii pune primaria sa faca ? Sa mature dupa cei de la salubritate.
    Si pot continua.
    Sustin in continuare ca exista forta de munca suficienta, numai ca „politica” referitoare la ea este gresita.

  8. cristi parvan Says:

    Deci pana la urma nu ne contrazicem. 🙂

    Singura disputa este ca neincurajarea muncii nu tine de vointa angatilor/angajatorilor ci de neadaptare a legislatiei.

    PS: eu nu vorbeam de voluntariat, ci de munca reala, platita (sunt convins ca exista oameni dispusi sa finanteze repararea gardurilor, vopsirea cladirilor, … pietruirea ulitzelor) dar ca se blocheaza in momentul in care dau de acte, hartii vaccinuri, vize, oficiu fortzelor de munca etc.. Iar cei care „indeplinesc formalitatile” pe de o parte ajung la preturi mari pe de alta deja aspira la contracte mai pompoase (din pacate de multe ori tot cu statul).

  9. gigipopa Says:

    Nu ne contrazicem, doar nuantele difera.
    Eu sustin ca exista legislatie suficienta, adaptata la normele UE (ca altfel nu ne bagau in jocul aderarii), dar legislatia nu se aplica.
    Exista legi si pentru coruptie si pentru munca legala. Vointa de aplicare este foarte redusa.
    Problema cu voluntariatul a pus-o dl. Niculescu pe site-ul dumnealui.
    Confruntarile de idei sunt benefice. Pacat ca nu profita de ele cei care au „painea si cutitul”. Cum ii activam ? Se pare ca shimbarea la 4 ani nu prea isi atinge scopul. Sa fie vorba de alte mijloace de „sensibilizare” ?

  10. catalin Says:

    In ce conditi angajatul poate sa ceara la patron somaju??

  11. gigipopa Says:

    Somajul (ca bani) nu se acorda direct de catre angajator. Angajatorii platesc taxe pentru somaj.
    Ajutorul de somaj se acorda conform prevederilor Legii nr. 76/ 2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare. Agentia judeteana pentru ocuparea fortei de munca se ocupa de someri.
    Trecerea in somaj a lucratorilor (cand fizic inceteaza contractul individual de munca) se face conform prevederilor contractului colectiv de munca incheiat la nivel de intreprindere/ unitate, contract care se inregistreaza prin grija angajatorului la Directia judeteana de munca, solidaritate sociala si familie si cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/ 2003 codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: