Despre „limba de lemn”.

Cum deschizi radioul sau televizorul, citesti un ziar sau o revista, treci pe langa indivizi suparati care discuta si gesticuleaza, te loveste in moalele capului conversatia purtata in „limba de lemn”. Daca impricinatii sunt in varsta, daca tema abordata are legatura cu vremurile trecute, totusi mult prea greu uitate, exprimarea in „limba de lemn” ar putea avea o explicatie: cei care o practica asa au fost educati, asa au procedat lungi perioade de timp, asa au fost nevoiti (constransi) sa procedeze. 

Imi aduc aminte cu tristete de unele perioade de timp din activitatea mea de salariat, cum colegul Vasile ma ajuta sa piaptan raportul /discursul pe care atributiile de serviciu ma obligau sa le sustin.

Daca in parlament „limba de lemn” a devenit ceva normal (doar multi alesi sunt vechi cadre, nu ?), daca prin presa mai exista vechi „combatanti” care cu greu se pot exprima altfel, daca o carte scrisa inainte de 1989, de catre un scriitor de renume, contine pasaje intregi cu astfel de exprimari, sunt de inteles, nu ma pot dumiri cum pana si in discursurile legate de drepturile constitutionale ale omului/ de traiul de zi cu zi, in cadrul multor „analize” ale evenimentelor zilnice cu care ne confruntam, se poate utiliza chiar frecvent, in anul 2006, aceasta „limba de lemn”. Exemplele sunt multiple. Dar daca cel care sustine tema este in varsta de maxim 30 de ani ?

Cum ramane atunci cu romanul silitor, destept, muncitor, adaptabil, descurcaret, etc. ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: