De-a baba oarba si de-a puia gaia

Cand eram copil, jucam cu colegi de generatie, fel de fel de jocuri ale copilariei – omul negru, baba oarba, purceaua, turca, etc. Despre unele dintre aceste “jocuri de societate” am mai povestit cate ceva, cu alte ocazii.

Astazi ma opresc la Baba Oarba.    Cum se juca ? Legam la ochi cu o bazma pe unul dintre noi (de regula o fetita incepea jocul), pe care apoi il invarteam de vreo 2-3 ori, cu grija, ca sa nu il accidentam, apoi il lasam liber. Ceilalti, asezati in cerc in jurul “babei”, chitaiam, ne zbenguiam si faceam care mai de care, ca toate orataniile curtii. Baba Oarba se misca cu atentie spre cercul de fluierasi zgomotosi si trebuia sa prinda pe unul dintre ei, pe care prin pipaire, trebuia sa-l recunoasca. O repriza de a fi Baba Oarba dura pana cand cel prins de baba era recunoscut.

De ce mi-am adus aminte de acest joc ? Sambata am fost la tara, intr-o piata, sa cumpar branza si unt de la ciobani, pentru iarna. Dupa ce am facut cumparaturile, cand sa ies cu masina din targ, a navalit in piata o multime imbracata in rosu, care a inceput sa imparta pixuri si poze cu Mircea Geoana. Nimic despre vreun program ceva, nimic despre cine sunt si ce vor ei, doar reclama rosie, pentru candidatul lor si indemn insistent, prin portavoce, sa votam cu alesul gloatei.

In timp ce strangeam strugurii, la casa batraneasca, vecinul care ma ajuta primeste un telefon, de la o ruda, primar portocaliu, de muncicipiu, care il anunta raspicat, ca-i trimite soferul cu pliante, poze, pixuri, calendare cu poza lui Traian Basescu, respectiv traseul de urmat, pentru a imparti prin sate. Il intreb pe vecin ce legatura are cu asta si-mi zice ca mai scoate si el un ban, desi ruda este zgarcita si il trimite la astfel de actiuni in toate campaniile electorale (singurul moment cand isi aduce aminte de el ca exista), mai mult pe degeaba.

Un alt vecin care ma ajuta la struguri era fericit ca actualul sef al statului, cand va castiga un nou mandat (era sigur de acest lucru), va imputina pe parlamentari, desi argumentul meu ca in UE, democratiile consolidate sunt constituite pe baza unui parlament bicameral, nu l-a impresionat. Discursul sau era axat pe o idee fixa – nu vezi dom’ le ce le face la hotii astia si la mafioti. Trebuie reales pentru a termina cu acestia. Bine inteles ca nu a putut sa-mi precizeze niciuna din “realizarile” (solicitate de catre mine) marelui om de stat. Argumentul meu ca doar i-a incaierat pe toti nu a avut succes.

Duminica cand ma intorceam acasa, o maree galbena, cu poze, pixuri, brichete, steaguri si tablouri cu Crin Antonescu bloca soseaua nationala. Nici aici nu se punea problema de a se prezenta vreun program ceva. Tot portavoce si slogan de a alege candidatul, ca sa afle tot satul.

Pe soseaua nationala, primarii PD-L isi facusera deja datoria – reclame pe toata latimea drumului cu alegeti Traian Basescu, impanzeau soseaua.

In urma deplasarii in provincie m-am ales cu 3 pixuri si 3 poze, ca si cum m-ar fi interesat, dar daca erau pe degeaba, mi-am zis sa le iau, ca de aruncat pot sa le arunc oricand.

Saptamana trecuta, aflat fiind pe o banca, in parc, cu un amic, ne invadeaza niste tineri, imbracati in albastru, care ne varau sub ochi niste tabele, pe care trebuia sa le semnam - ca il sustinem pe Sorin Oprescu. Intreb pe unul dintre tineri daca are vreun program ceva si acesta surprins fiind, imi zice - pai nu ati vazut aseara la televizor ? Se scotoceste apoi prin mapa si imi intinde un xerox dupa interviul luat doctorului, intr-o emisiune tv la Antena 3. I-am zis ca doresc un program de scoatere a tarii din criza, nu niste susanele televizate.

Mi-am adus aminte de zicala sindicala care a inceput sa circula pe la sfarsitul anului 2000, devenind apoi ceva firesc, pe la toate mitingurile - ati mintit poporul, cu televizorul. Cum in ultimele saptamani s-a batut moneda pe furtul alegerilor, prin calculator, mi-am zis ca vechea zicala sindicala poate fi completata firesc, in anul 2009 - ati furat poporul cu calculatorul. Cum altfel poate fi interpretat rezultatul de la ultimele alegeri parlamentare, cand cica a fost vot uninominal. In parlament au ajuns candidati votati de popor pe locul 3, iar cei de pe locul 2 si chiar de pe locul 1, in anumite circumscriptii, “fac foamea politica” prin ziarele locale sau incercand sa apuce un os pe la deconcentrate.

Pe nimeni nu intereseaza ca politizarea excesiva a institutiilor statului, alunga adevaratii specialisti pentru a nu fi pusi si inplicit, nevoiti, sa raneasca pe terenurile infectate de izul politic greu mirositor care bantuie prin aceste institutii.

Suntem in plina campanie electorala, declarata, pentru prezidentiale.  Ca si cum pana acuma ar fi lipsit asa ceva. Drept este – nu era declarata oficial. Au inceput mitingurile electorale, circul politic al promisiunilor si pomenilor cu gust indoielnic. Asistam la populism cat cuprinde, de la politicieni pentru populime.

Legea unitara a salarizarii si legea unica a pensiilor sunt adevarate galceve intre politicieni. Ideea este buna, dar transpunerea ei in lege, a devenit deosebit de dificila, pentru ca intervine in discutie, sindicalizarea si afacerile plus interesele personale. Sistemul mafiot de interese personale nu cedeaza asa de usor, nici santajul politic si nici santajul sindical nu pot lipsi.

Nici sarbatorile religioase nu scapa de povara festivismului cu scop electoral. Liderii politici sunt nelipsiti de la manifestarile religioase, unde cu falsa evlavie, mai mult isi fac antireclama, ca doar omul simplu vede si simte.

In aceste zile de cosmar electoral pentru blandul popor roman, al goanei politicienilor dupa ciolan, se pare ca si-au dat mana toti adversarii politici ai actualului presedinte, in ideea – Hai pa…. Traienica, pe mare e locul tau.

O fi bine, o fi rau ? Sarmanul alegator, ce stie el ? Incotro sa o mai ia ? Si uite asa apare legatura cu titlul articolului - cetateanul de rand se comporta de-a Puia Gaia. Sa ma explic. O vorba din batrani zice ca atunci cand nu stii incotro sa o mai iei, din diverse motive, care nu tin neaparat de tine, o iei de-a puia gaia. 

Ramane totusi o nelamurire. Dar eu cu cine votez ? Pentru mine este simplu – cu cel care ma va convinge (candva, nu stiu cand), sa-l aleg pentru ce isi propune si pentru ce face, pentru cetateni si pentru tara. Nu vreau sa aleg pe cineva, pentru a nu iesi altcineva, sa aleg pe unul mai putin rau, pentru mine si pentru familia mea.

Gogosari in otet pentru salata de beuf

Cand pui muraturi pentru iarna, cel mai important este ce cumperi. Oferta pe tarabe, in piete si prin market-uri este generoasa. Calitatea difera de la comerciant la producator.

Daca in aceasta perioada de timp avem ocazia sa facem ceva drumuri cu masina, spre campie, unde se produc inca, dar pe suprafete din ce in ce mai mici, legume autohtone, nu trebuie ezitat sa facem o halta pe marginea drumului, in zone unde localnicii pun in vanzare legume din productia proprie. Sigur, localnicii nu au folosit stimulatori de crestere, ci doar cel mult, ca ingrasaminte – azotat (daca au avut bani destui), dar si ingrasamant natural.

Poti fi surprins sa gasesti pe marginea drumului, legume mult mai proaspete, mai coapte, mai mari si mai sanatoase, decat cele din piata. Totul este sa ai noroc si de ce nu, inspiratie sau “ochi” pentru ce este cu adevarat bun de pus la borcan. 

Am gasit niste gogosari mari, sanatosi, dar putin cam necopti. I-am luat, stiind din experienta, ca daca las pe balcon, fara sa bata soarele direct pe ei, gogosari “parguiti”, vreo 2-3 zile, se mai coc (se inrosesc) exact cat este necesar.

Gogosarii se spala cu apa rece, se lasa la scurs intr-o sita. Se scot cotoarele si semintele. Se taie gogosarii in 4 pentru a intra mai multi in borcan.

Se pun la fundul borcanului, boabe de piper, boabe de mustar si foi de dafin. Se aseaza gogosarii in borcan, fara a-i inghesui, pentru a ramane loc si pentru otet.

Se prepara un amestec de otet din vin, de fermentatie, de 9 grade si apa rece, in proportie de 1:2. In amestec se pune o lingura de miere (zahar tos) si o lingurita de sare grunjoasa la 1 litru de amestec. Se da amestecul in fiert si se lasa apoi 5 minute sa se “domoleasca vipia”.

Se toarna amestecul fierbinte peste gogosarii din borcan si se inchide borcanul, cu capacul etans.

Atentie si secret ! Nu uita sa pui varful de cutit sub borcan, cand torni otetul fierbinte, caci arde, parleste si face bubulite mici, rosiatice si usturatoare, cand otetul fierbinte sau aburii ating piele de bucatar neatent. 

Nu uita ! Borcanele inchise cu capac ermetic, se intorc cu gura in jos, pentru 10-15 minute, timp in care se elimina aerul si se etanseaza capacul. 

Cand borcanele s-au racit, se depoziteaza la rece, in camara, beci sau in lipsa celor de mai inainte, in balcon, la bloc.

Gogosarii in otet se folosesc la salata de beuf.

Nu poate tine nimeni, pe gurmandul inrait, sa consume gogosari in otet, la o friptura de porc, mai grasa sau la orice friptura doreste. De ce nu s-ar consuma iarna, cand focul duduie in soba, gogosari in otet si la un aperitiv cu jumari de porc, stropite cu tuica fiarta ?  Sau impreuna cu niste tartine cu icre, stropite tot cu tuica fiarta ?

Pofta buna frati gurmanzi, oriunde va veti afla ! Nu ezitati sa asociati orice preparate va doreste inimioara, care bine inteles, nu va fac cumva rau. 

Doctorii si nutritionistii au si ei rolul lor, bine definit in societate. Dar mai bine sa nu fim nevoiti sa apelam prea des, la ei. In definitiv si la urma urmei, o viata are fiecare dintre noi. Se pune totusi problema, sa nu exageram, pentru a ne mentine sanatosi, pana la adanci batranete. 

Cum se vede protectia muncii la britanici

Am citit astazi un articol http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/872172/Protectia-muncii-a-cazut-si-a-murit/#  care ar trebui sa dea cel putin de gandit, in special factorilor responsabili cu politica manageriala din inspectia muncii, apoi tuturor angajatorilor si conducatorilor locurilor de munca din intreaga economie, indiferent daca este privata sau de stat.

Este un exemplu clar asupra modului cum se vede, din afara tarii, activitatea de protectia muncii desfasurata pe santierele de constructii din Romania si nu numai.

Orice alte comentarii din partea mea ar fi inutile. Se va intampla ceva concret, in folosul lucratorilor, in inspectia muncii, din Romania ? Eu unul inca sper. 

De ce nu ar fi posibila si la noi responsabilizarea in egala masura a angajatorului ca executant de lucrari, simultan cu a angajatorului ca beneficiar al acelor lucrari, in cazul producerii unor evenimente deosebite ? De ce amenzile contraventionale si respectiv amenzile penale, aplicate de catre organele competente, nu ar trebui sa se raporteze la cifra de afaceri sau la profitul firmelor care inregistreaza accidente de munca ? De ce angajatorul, ca persoana fizica, nu ar putea plati din buzunarul propriu (acelasi unda baga profitul firmei), pentru deficientele de organizare in conducerea propriei firme ?

Este adevarat, ca este nevoie si de competente profesionale, pe masura, pentru cei care verifica, coordoneaza si supravegheaza activitatea de protectia muncii.

Pe cand si la noi, existenta unor organizatii interne – similare IOSH din Marea Britanie, care sa poata purta discutii profesioniste - schimb de pareri si impresii, cu reprezentantii unor organisme similare, din UE ?

Nu as vrea sa se scape din vedere ca expertul strain in “strategic risk management”, care isi da cu parerea in articol, asupra starii protectiei muncii, de la noi, este de origine romana si ocupa o inalta functie manageriala in organisme de profil, in Marea Britanie. Cum de stie el tot ce se intampla la noi si ce trebuie facut de urgenta, iar cei responsabili, din tara, nu ?

Ce mai “pun bine” pentru iarna

Dupa cum spuneam si cu alta ocazie, daca esti vigilent toamna, treci iarna mai usor, fara a baga in seama, in mod deosebit, calitatea produselor cu care esti obisnuit sa le consumi in familie. Nu faci neaparat economie, desi conteaza. Sigur, castigi la gustul preparatelor, ca sa nu mai vorbim de sanatatea fiecaruia.

-Legume proaspete, puse in pungi din plastic alimentar, legate la gura si pastrate in congelator.

Poti sa pastrezi in congelator, pe timp de iarna – rosii mici, intregi; ardei gras rosu, verde si galben, taiat felii; gogosari rosii si ardei capia rosii, taiati felii; fasole galbena, “tucara”, impreuna cu marar verde; boabe de mazare verde, impreuna cu marar verde; buchetele de conopida, oparita si racita; vinete coapte si scurse de apa; vinete taiate rondele si oparite si prajite iu ulei de floarea soarelui, pentru musaca.

Legume coapte prin august-septembrie (ardei gras, gogosari, ardei capia, vinete) si bureti opariti, culesi de pe camp pe la sfarsitul lui septembrie (ghebe, bureti de fag) se pastreaza la congelator, pentru a face zacusca cu ciuperci, pe la sfarsitul lui octombrie, cand se racoreste afara si se pot pastra borcanele cu zacusca, in balcon, fara  a se rancezi uleiul de floarea soarelui.

Se spala legumele cu apa rece si se lasa la scurs, apoi se baga in pungi din plastic alimentar si se leaga la gura, cu ata, scotand progrsiv aerul din punga.

Am vazut o reclama pentru masina de vidat pungi, in care pui diverse, la congelator. Interesant, cred ca o voi achizitiona, daca este de uz casnic si nu doar pentru bucatarii de restaurante.

-Ardei iute in otet.

Se cumpara ardei iute, rosu, galben si verde (in tinerete, eu aveam din productie proprie, in jardiniere, pe marginea balconului si in glaste, ardei iute – ciusca, gogosar mic, clopotel). Se spala tecile de ardei iute cu apa rece si se aseaza in borcane de 0,3 – 0,8 Kg. La fundul borcanelor se pun boabe de piper, foi de dafin, boabe de mustar.

Se face un amestec de apa rece si otet de fermentatie, din vin, de 9 grade, in proprortie de 2:1. Se pune o lingura rasa de sare grunjoasa si o lingura de zahar, la litru de apa. Se fierbe amestecul si se toarna fierbinte peste ardeii asezati in borcan. Se inchide ermetic borcanul.

Nu uita ! Si la ardeii iuti trebuie sa pui varful cutitului sub borcan, cand torni otetul fierbinte.

-Hrean ras, in otet si apa.

Se cumpara radacina de hrean, mare si groasa. Se spala bine, radacina de hrean, de pamant si se curata. Se rade hreanul pe razatoarea mica. Se aseaza in borcane de 0,4 Kg straturi de hrean ras si o lingurita de zahar (cam 3 lingurite la borcan). Se face un amestec de apa rece si otet de fermentatie, din vin, de 9 grade, in proportie de 3:1, care se toarna rece, nefiert, peste hreanul ras. Se amesteca compozitia cu o ligurita si se inchide borcanul, cu capac etans.

Secret ! Deasupra borcanului trebuie sa ramana permanent, un strat subtire de lichid, altfel hreanul se inchide la culoare, la contact cu aerul.

-Marar, patrunjel, leustean – frunze, in sare.

Se cumpara din piata, de la producatori autentici, legaturi de marar, patrunjel si leustean, frunze, cate 10-12 legaturi mai maricele, din fiecare.

Atentie ! Nu cumpara frunze de anason, crezand ca-i marar. Prinde frunzele de marar, intre degete si freaca frunza. Miros diferit. Cumpara frunze de patrunjel cultivat pentru verdeata, nu pentru radacina. Nu ocoli patrunjelul “batut”, ca niste flori marunte, de un verde intens.

Se spala frunzele sub jeturi de apa rece si se “scutura” de apa. Se pun separat in borcane, din fiecare, straturi de frunze cu tuplpina scurta si sare grunjoasa. Se “inghesuie”, in borcane de 0,4 Kg. Se pot pune straturi, in 3-4 zile, succesiv, pana se umple borcanul. La fiecare completare, se inghesuie frunzele existente in borcan, pana iese lichid sarat deasupra si apoi se pun noi straturi de frunze si sare grunjoasa.

Secret ! Se poate pune oricata sare grunjoasa. Cand se scot frunzele din borcan, se spala sub jet de apa rece si “saratura” dispare. Deasupra borcanului trebuie sa fie permanent strat de saramura, pentru a se pastra culoarea verde a frunzei. La contact cu aerul, frunza sarata se inchide repede la culoare.

Conservate astfel, frunzele de marar si patrunjel, in special, se pastreaza verzi. Uscate, frunzele de marar si patrunjel capata gust de fan si nu mai sunt nici verzi. Leusteanul uscat nu prinde gust de fan. Leustreanul conservat in sare se inchide totusi la culoare, probabil pentru ca tulpina fiind mai groasa, are o cantitate mai mare de apa.

Mare secret ! La conservele pentru iarna se folosesc numai borcane, bine spalate, cu apa calda si detergent si clatite foarte bine cu apa rece, in mai multe ape. Nu se folosesc capace deteriorate sau care nu se “rasucesc” perfect de la prima incercare de inchidere/ etansare a borcanului.

Util ! Cand deschideti capacele la borcanele cu conserve, “incercati” sa nu folositi varful cutitului (doar “muschii” proprii sau aflati in dotarea partenerului de viata), daca doriti sa reutilizati capacul. 

Castraveti in saramura cum facea socrul meu

Socrul meu reusea sa dea castravetilor murati, in saramura, pregatiti pentru iarna, un gust special. Folositi in salate de beuf, acesti castraveti, aproape ca schimba gustul salatei, dandu-i o alta savoare, diferita de cea obisnuita, facuta cu castraveti in otet, special conservati pentru aceasta salata.

Despre secretele salatei de beuf, in curand, cand o sa scriu si reteta.

Secret bine pastrat de socrul meu ! Castravetii murati in saramura “se invelesc” in frunze verzi, de visin si se strecoara prin borcan si crengute tinere, subtiri, de visin.

Se cumpara castraveti proaspeti, vigurosi, de un verde inchis, “porosi”, potriviti ca marime, cam de dimensiunea borcanului in care vrei sa-i bagi. De preferat borcane de 0,8 – 2,0 Kg. Castravetii se spala sub cateva jeturi de apa rece, se lasa la scurs intr-o sita si apoi se aseaza in borcane, fara a-i inghesui.

La fundul borcanului se pun catei de usturoi, marar uscat, piper boabe, foi de dafin, radacina de hrean. Printre castraveti se pun crengute de visin si frunze de visin.

Se face saramura din o lingura de sare rasa la 1 litru de apa rece. Se da saramura in cateva clocote si se lasa apoi sa se raceasca pana pe la vreo 60-70 de grade C (numai bine, cand bagi degetul, sa nu te parlesti  ).

Se toarna saramura “racorita” peste castraveti. Se inchid ermetic borcanele cu capace si se intorc cu gura in jos, pentru 10 minute, pentru a iesi aerul dintre castraveti si  a se “muia” cauciucul siliconic , care este depus de fabricant, pe capac, pentru etansare.

Nu uita ! Pune sub fundul borcanelor, un varf de cutit, inainte de a turna saramura fierbinte.

Dupa racire la temperatura camerei, invelite in paturi, borcanele se depoziteaza in balcon, la rece.

Atentie ! Timp de 2-3 saptamani, saramura va “fierbe”, lucru care va tulbura zeama in care sunt pusi castravetii. In timp, saramura se limpezeste si castravetii sunt murati. Limpezirea se produce cand temperatura exterioara incepe sa scada si in balcon este racoare.

Fericiti sunt cei care au beci sau camara din piatra. Tulburarea si limpezirea saramurii se face gradual, in timp, fara a fi supusa direct, la variatiile de temperatura din mediul exterior.

Atentie ! Precautia este mama intelepciunii bucatarului amator.     Daca in timpul tulburarii saramurii, in borcan, capacele nu sunt etanse, saramura va iesi din borcan si mirosul degajat va fi insuportabil.     Sa nu-si faca cineva iluzii, ca din borcanele acestea, “lovite” sub capace, vor mai putea fi consumati castravetii.  Pot fi aruncati fara jena, departe de miroasele obisnuite ale casei. Mai se goleste si camara de conserve inutilizabile. I se poate intampla oricui, dar nu disperati, in primii ani de initiere in bucatarit, se intampla destul de des sa dai si unele rateuri. 

Castravetii murati in saramura pot fi serviti impreuna cu o prajeala din carne afumata si carnati afumati, cu garnitura de piure de cartofi. Nu strica o tuica fiarta si nu trebuie sa lipseasca mamaliga calda.    Si ce daca mananci mamaliga cu cartofi ?

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu uitati, daca toamna faceti muraturi si le puneti in camara din balcon, iarna nu umblati prin market dupa muraturi facute de turci si greci, cu conservanti si te miri ce mai baga prin borcane, ca sa mentina limpezi lichidele de conservare.

Am fost curios, o data, mai de mult, sa fac o reteta de muraturi, dupa cum scria pe un plic de Gelfix, de la dr. Oetker. Nu cred ca mai este cazul sa scriu prea multe despre rezultat. Muraturile nu aveau niciun gust, exact ca cele cumparate din market. Nu le-a “apreciat” nimeni si am fost nevoit sa le arunc. Noroc, ca atunci cand experimentez, nu ma arunc cu capul inainte ca berbecul abia iesit la “agatat”, pe izlaz si am preparat (vorba vine) doar 2 borcane de muraturi dupa infailibila reteta (!?) de la dr. Oetker.     Nu am fost nici macar curios, sa aflu mai multe despre acest gen de retete, desi m-am intrebat, cum poate sa faca cineva avere, cu astfel de retete. Mister total ! 

Marele secret al muraturilor de orice fel, preparate in gospodaria proprie, pentru iarna ! Folositi numai legume proaspete, viguroase, bine coapte. Nu folositi niciodata pentru muraturi, conservanti sau alte preparete de prin plicuri, gasite cu nemiluita, pe rafturi, prin market-uri. Cititi inainte, ce scrie pe plicuri si oricine are cunostinte cat de vagi, va constata ca toate plicurile cu condimente, contin conservanti, amidon, coloranti si E-uri cu nemiluita. Folositi pentru conserve numai produse naturale: piper boabe, mustar boabe, sare grunjoasa, catei de usturoi, felii de ceapa, marar uscat, ardei iute – rosu, verde, otet de fermentatie, din vin, de 9 grade. 

Numai la ei se poate

Citeam o stire conform careia in urma unui audit independent asupra cheltuielilor facute de catre parlamentarii din Marea Britanie, in ultimii 5 ani, premierul Gordon Brown are de restituit peste 13.000 de euro din banii cheltuiti. Mai mult, premierul va coopera cu auditorul independent, pentru a restitui intreaga suma, cheltuita pentru lucrari de curatenie, gradinarit si decoratiuni interioare, in folos personal. Si alti parlamentari au fost nevoiti sa dea explicatii asupra unor sume incasate cu titlu de imprumut imobiliar, pentru plata chiriei membrilor familiei, pentru a plati ipoteci, pentru ingrijirea terenurilor de tenis si a piscinelor, pentru inchirierea de filme, etc. 

Atentie - la ei trebuie sa ai bonuri fiscale, pentru tot ce cheltuiesti, cat timp esti parlamentar. Trebuie sa ai conturile la vedere, sa declari tot ce castigi si incasezi. Parca este si la noi o asemenea prevedere legislativa, dar nu am auzit de auditori independenti.

Nu stiu ce putere are un aditor independent (!?), care verifica verifica modul cum se cheltuiesc banii publici, in tari cu democratii consolidate. Presupun ca este investit cu atributii, indatoriri si sarcini precise, printr-o lege aprobata in parlament, insusita de catre toate partidele (care nu s-a modificat prin zeci de ordonante ale guvernului – apropo, la ei o avea voie guvernul sa dea ordonante de urgenta ?), care in cazul Marii Britanii, are probabil vreo 60-70 de ani de cand se aplica. 

Am auzit si de judecatori independenti, probabil cei care judeca si decid si asupra rapoartelor si constatarilor acestor auditori independenti.

Nu stiu daca in Romania exista vreun organism independent care verifica cum se cheltuiesc in nume propriu, banii publici aflati la dispozitia parlamanetarilor, ministrilor si inaltilor functionari publici. Apar prin presa tot felul de “vesti” - cutare parlamentar sau ministru isi plimba cainele cu masina institutiei, merge la nunta sau la botezul unui membru al partidului, cu microbuzul  institutiei, face cadouri (se vad pungile cu inscriptia partidului sau a candidatului), in scop electoral, prin azile de batrani sau camine de copii defavorizati.

Presupun ca se fac si la noi controale de catre curtea de conturi, respectiv de catre ANI, dar nu am auzit sa se fi imputat vreunui “oficial”, cheltuielile facute in nume propriu. Putem sa tragem concluzia ca la noi parlamentarii si guvernantii sunt deosebit de cinstiti si nu pun laba pe banul public, pentru a-si achita cheltuielile proprii ? 

Saraca democratie damboviteana, multe are de suferit si inca va mai avea, multi ani de acum inainte. Multi tafnosi politici l-au blamat pe Silviu Brucan, care prin anul 1990 admitea ca in Romania, cam in 20 de ani, se va ajunge sa se poata vorbi de democratie. Iata ca au trecut cei 20 de ani, S.B a decedat intre timp, iar democratia romaneasca se zbate in continuare in nisipurile miscatoare ale coruptiei, demagogiei si populismului. Rezultatul se vede – saracie, somaj, lipsa de viziune economica, financiara si chiar politica, instabilitate, inflatie, neincredere interna si internationala in institutiile statului, inghesuire la coada, in sir indian, la atotputernicii zilei - la mana FMI, BM, UE.

Vom avea, noi cei mai in varsta, sansa, sa beneficiem de binefacerile democratiei adevarate ? Putem spera ? Ramane de vazut. Parca ar trebui, totusi, sa ne miscam mai iute. Avem cu cine ? Avem incredere in actualii politicieni ? Exista vreun actual candidat la presedintie, apt sa ne conduca spre o adevarata democratie, in folosul cetateanului, nu doar declarativ ci si faptic ? Vom scapa de demagogi, de profitori, de lachei politici, de pupincuristi si de populisti ? Grele intrebari. Ce sa mai zic, de raspunsuri. 

Unde s-a rasturnat carul cu prosti

Caracalul este cunoscut in zvonistica populara si in “reteaua” verbala de bancuri a romanilor cu darul umorului, drept locul mirific din peisajul autohton, unde s-a rasturnat carul cu prosti. Plecand de la locul sacru al plamadirii romanilor saraci cu duhul, s-au nascut o multime de bancuri cu si despre caracaleni (olteni). In povestirile oltenesti ale hatrilor de ocazie si-au facut loc cele 10 minuni ale Caracalului (imi amintesc doar 2 -cimitirul este situat pe strada Invierii si de la firma pusa pe baia comunala, a cazut litera B si a ramas – aia comunala, etc.).

Fara a fi malitios, recunosc oamenii de calitate ai Caracalului. Toata stima pentru acestia. Caracalenii au si de ce sa fie mandrii.

Actiunile unor conducatori autohtoni ai zilelor noastre, ai unor sefi de institutii ale statului, ai unor patroni sau a unor oameni simpli (obligati de cei care ii platesc sa procedeze ca in filmele cu oameni prosti) contrazic de multe ori ceea ce era atat de evident in perceperea populara. Tot mai des, apar fapte care contrazic zicala populara – carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal.

Fapte anapoda, vizand de cele mai multe ori grotescul (colectionate de catre mine) mi-au dat ideea de a le grupa in        

Sectiunea – Carul cu prosti nu s-a rasturnat la Caracal.

Fara a le clasifica in vreun fel - in topuri, clasamente, ierarhii - unele fapte pot fi considerate adevarate comportamente inutile sau fapte a caror eficacitate lasa cel putin de dorit. 

Iata ce am colectionat:

-O masina de pompieri, plecata sa stinga un incendiu, s-a rasturnat pe o strada din Bucuresti, fiind lovita in plin de un camion. Masina de pompieri avea pornite semnalizarile acustice si optice, dar soferul buclucas de pe camion, desi s-a dovedit ulterior ca  a auzit semnalul acustic, nu a acordat prioritate masinii de pompieri, care in incercarea disperata de a evita coliziunea, a lovit un refugiu de tramvai si apoi s-a rasturnat pe o parte. Nu s-a stabilit cine va stinge focul despagubirilor si al reparatiilor masinii de pompieri si ale camionului. Ca sa nu mai vorbim de suspendarea carnetului si a pierderii serviciului de catre soferul camionului. Am ramas cu o nedumerire (masinile nu s-au ciocnit in vreo intersectie, asa cum s-ar crede, ci in mijlocul strazii) – strada pe care circulau autovehiculele era asfaltata sau plina de hartoape, incapeau pe strada 2 masini una pe langa alta, bloca ceva postat pe carosabil, accesul sau iesirea din carosabil a camionului ?  Ce parere or avea edilii politici ai zonei de conflict ?

-Un slujbas zelos, portar la un mall din Bucuresti, nu a lasat pompierii sositi la fata locului, sa intre in cladire, la etajul 3, pentru a stinge incendiul ale carui flacari ieseau deja pe geam, pana nu a primit aprobarea telefonica a sefului (nu s-a precizat daca era vorba de aprobare de la seful pazei, seful de magazin sau patronul). Nu s-au precizat eventualele pagubele suplimentare suferite de patron, pentru pierderea de timp a pompierilor (probabil telefonul izbavitor era ocupat sau patronul era la chef, ca doar nu s-o fi gandit cineva, ca pompierii aruncand cu apa peste tot, pagube mari tot s-ar fi produs). Ori patronul fiind asigurat la o firma de profil, s-a gandit sa mai recupereze si altfel de pierderi (in purul stil romanesc), decat cele produse de incendiu ?

-In comuna Jina, judetul Sibiu este deja construita si receptionata o statie de epurare a apelor uzate. Frumos, remarcabil, cata grija pentru sanatatea cetateanului, toata stima si mandria. Ce te faci insa, statia de epurare nu poate fi pusa in functiune, deoarece satul nu are retea de canalizare, nu are nici studiu de impact si nici proiect pentru reteaua de canalizare, motiv pentru care nu poate accesa fonduri europene. Si uite asa s-a pus iarasi carul inaintea boilor. Daca ar fi numai atat ! Statia de epurare s-a construit cu fonduri de la ministerul mediului, deci de la buget. Inspectorii de mediu, oare nu aveau datoria sa cunoasca daca este oportuna statia de epurare ? Sau nu conteaza decat apartenenta politica a primarului, “cotizatia” acestuia la fondul de campanie al partidului si cu cine au votat cei cativa sateni prezenti la vot ? Mai mira pe cineva ineficienta guvernantilor ?

-Ministerul transporturilor a achizitionat de curand 3 trenuri de mare viteza (viteza maxima 200 Km/ora). Poate zice cineva, ca nu se ingrijeste ministrul de modernizarea circulatiei pe caile ferate, ca nu se gandeste la confortul si timpul pasagerilor ? Si ce daca nu avem infrastructura pentru astfel de trenuri si nici macar sperante in urmatorii 10-15 ani ? Ce daca trebuie concediati 1500 de oameni din CFR, pentru ca bugetul ministerului este incorect facut si derulat numai pe interese si “bonusuri” ? Ce daca se intampla mai mereu deraieri de trenuri si ”dezmembrari” de autovehicule, soldate cu zeci de victime umane, la trecerile de cale ferata, nesemnalizate corespunzator sau fara bariere, desi ar fi necesare ? Conteaza doar comisionul, nu-i asa ?

Mai exista oare vreo speranta pentru adoptarea unui comportament adecvat momentului, in situatii de criza ? Na, ca am zis-o ca un adevarat politician dambovitean, invitat permanent, sa-si dea cu parerea, la o sueta televizata, pe marginea crizei (economice, financiare, politice si de care o mai fi). 

Cum ne mai facem ca luam masuri

Voalat, mi s-a reprosat ca scriu din ce in ce mai rar, articole, in categoria initiala a blogului.  Ca un observator disciplinat ce sunt, mi-am insusit critica si imediat m-am conformat.

De ceva vreme, inspectia muncii afiseaza pe site-ul MMPS tot felul de comunicate, prin care anunta “inimaginabilele” amenzi aplicate angajatorilor care nu respecta legea, pentru munca la negru, pentru efort prelungit si munca suplimentara neplatita, pentru nerespectarea normelor privind securitatea si sanatatea in munca, etc.

Ar fi in regula pentru cel care citeste anuntul daca ar fi si adevarat, iar sanctiunile aplicate ar fi cu adevarat “arzatoare la buzunar” pentru cei vinovati, in speta pentru angajatori, adica platile sa se faca nu din contul firmei, ci din buzunarul propriu al administratorului. 

Iata un exemplu: ITM Bucuresti se lauda ca a aplicat in luna septembrie amenzi la 73 de agenti economici din domeniul constructiilor, in valoare totala de 315.000 lei. Revine in medie pentru fiecare angajator 4.315 lei (43.150.000 lei vechi), in ideea platii amenzii la valoarea inregistrata ca amenda data (raportata de catre ITM). Daca ne referim la prevederile Legii nr.319/ 2006, conform careia angajatorul plateste jumatate din minimul amenzii prevazute de lege, atunci revine fiecarui angajator prins cu mata in sac, de catre inspectorul de munca, maximum 1.500 lei (15.000.000 lei vechi).

Amenzile aplicate de catre ITM Bucuresti in luna septembrie s-au datorat unor controale dictate expres, sub presiunea evenimentelor, de catre inspectia muncii si prefectul capitalei, in urma unor grave accidente de munca produse pe santierele de constructii din capitala. Chiar daca a fost amendat, angajatorul nu a simtit, suma platita fiind insignifianta, in conditiile in care acesta s-a inregistrat cu un accident de munca mortal, cu un accident de munca cu invaliditate sau a fost “prins” cu mai multi lucratori fara forme legale de angajare.

Nu astfel se va pune ordine pe piata muncii si pe santiere, in fabrici si pe ogoare, in industria textila si in minerit.

Este nevoie de o analiza profunda la nivelul guvernului, care sa gaseasca raspuns la intrebari de genul:

-de ce se darama zidurile cladirilor aflate in demolare si malurile la santurile sapate de catre lucratori neinstruiti, echipati necorespunzator, insuficient supravegheati,

-de ce prefera lucratorii sa munceasca la negru sau la gri si angajatorii sa-i plateasca tot la negru sau la gri,

-de ce inspectorii de munca sunt trimisi in judecata pentru luare de mita (vezi cazul de la ITM Arges al unui inspector de munca, impreuna cu actionarul majoritar al S.C PIC S.A),

-de ce legea securitatii si sanatatii in munca nu este respectata de catre angajatori si de catre angajati,

-de ce se cere firmelor sa-si faca evaluare de riscuri, in conditiile in care inspectia muncii are un singur ghid afisat pe site, iar cerintele minime de securitate prevad existenta de ghid-uri pe fiecare sector de activitate,

           -de ce inspectorii de munca impun firmelor sa faca evaluari de risc numai cu persoane fizice si firme “agreate de ei”, in conditiile in care legea nu impune o anume metoda, aprobata printr-un act normativ,

-de ce nimeni nu verifica declaratiile de avere ale inspectorilor de munca si ale functionarilor publici din inspectia muncii, nu publica rezultatul acestor verificari si nu sunt sesizate, dupa caz, anumite organe abilitate ale statului,

-de ce au disparut din inspectia muncii si din inspectoratele teritoriale, adevaratii profesionisti in ale meseriei, acestia fiind inlocuiti cu “cadre de nadejde”, preferati de lideri ai partidelor politice, 

-de ce prin tribunale si judecatorii procesele pe relatii de munca si pentru drepturi salariale dureaza ani de zile, in conditiile in care tribunalele muncii exista doar in tari civilizate ale UE, iar la noi sunt doar o “gaselnita” a sindicatelor,

-de ce accidentele de munca inregistrate cu victime umane isi gasesc foarte greu locul si rezolvarea in folosul victimelor si ale urmasilor acestora, in cadrul instantelor de judecata, nominalizate prin lege sa faca dreptate,

-de ce sindicatele au doar rol decorativ in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca  a lucratorilor, etc.

Si intrebarile pot continua:

-prefera inspectorii de munca sa se multumeasca cu jumatati de masura, sa se faca ca nu baga de seama, pentru a nu-si crea probleme ?

-are guvernul parghiile necesare stoparii accidentelor de munca, tot mai dese si mai grave (vezi, mai nou, deraierile de trenuri si “spulberarile” de vehicule, de catre trenuri, la trecerile de cale ferata), 

-cum arata rapoartele periodice ale guvernului, ale MMPS, ale inspectiei muncii, facute organismelor internationale si ale UE, referitor la securitatea si sanatatea in munca,

         -de ce aceste rapoarte nu sunt facute publice, prin afisare pe site-uri,

- a adoptat Romania o legislatie completa, moderna, europeana, care sa poata fi respectata in aceeasi masura de catre angajati si angajatori, etc.

La investirea guvernului Boc, ministrul muncii s-a angajat sa acorde atentia cuvenita inspectiei muncii, problematicii muncii si securitatii si sanatatii in munca. A uitat repede. In afara de schimbarea din functie a inspectorului general (trimis ca sef de directie tot in cadrul inspectiei muncii), nu se observa ceva spectaculos.

La nivel de tara ne prezentam in continuare ca in “De-ale carnavalului”, nu gasim lozul.  Cei responsabili cu sanatatea si viata lucratorilor macar sa fi “mimat” ceva ca in ”O noapte furtunoasa”, sa se fi dat macar, putin, la cei care se fac ca respecta legile tarii, asa cum sunt ele. Saracul nenea Iancu, cat ar mai fi avut el de munca, in zilele noastre !

O ultima intrebare complexa la care ar trebui sa raspunda cei responsabili de sanatatea si viata lucratorilor: aveti motive legale, aveti cu cine, sunteti interesati, sunteti responsabili ? 

Peste marinat, pentru iarna. Icre de peste.

Cand eram mai tanar, mergeam la pescuit destul de des. Este adevarat ca si “celelalte distractii” erau limitate ca gen si forta de actiune. Pescuitul reprezenta “marea evadare” dupa “n” saptamani lucrate in “foc continuu”, in fabrica, respectiv “evadare” din sambata libera, care ni se acorda lunar, pe la sfarsitul anilor ‘80, cand incepuse lumea sa mormaie deja, satula de munca.

In acea perioada existau si niste balti pe langa oras, unde ori de cate ori mergeam, prindeam si ceva peste: caras maricel, lin bunicel ca marime, biban cat palma. Mai pica si cate o stiuca de 1, 5 kg, mai rar cate un crapcean. Cum in timp, balta a fost umpluta cu cenusa provenita de la Centrala termica a orasului (niste criminali ai mediului acvatic, cei care au hotarat acest lucru), posibilitatile de pescuit s-au imputinat, a trebuit sa merg la balti mai departate de oras sau pe Olt, unde pestele cam mirosea a mal si petrol. Asa ca cu timpul am cam rarit iesirile pe balta.

A ramas doar reteta de facut marinata pentru iarna, cu peste cumparat sau prins rareori cand mai ies pe balta. 

Cel mai frecvent folosesc macrou inghetat, care se gaseste mai mereu, prin pescarie. Cumpar bucati mari de peste, intregi, cam de 0,6-0,8 kg. Avantajul este ca se curata usor, tai capul si il arunci, iar din interior se scoate totul si se arunca.

Atentie ! E bine sa te uiti totusi, inainte de a arunca ce scoti din peste. Am avut surpriza de vreo 2-3 ori, sa gasesc niste icre mari, rosiatice, pe care le-am curatat de pielite si le-am pastrat vreo 3 saptamani, puse la sare, cu ulei de floarea soarelui,deasupra. 

Secret ! Icrele le-am frecat la mixer, cu ulei de floarea soarelui, adaugat periodic, in portiuni mici si picaturi de zeama de lamaie si a iesit ceva deosebit. Icrele se pot amesteca cu peste afumat, cu scrumbie sarata sau cu hamzii marinati si ceapa. Icrele se servesc ca aperitiv, pe paine prajita, cu ceapa rosie. Alaturi nu poate lipsi o ceasca cu  tuica fiarta. O minunatie, ce mai. 

Mare secret ! Vrei icre gustoase ? Nu pune gris, paine sau te miri ce, altceva, care le umfla, dar le taie gustul de peste. Ti se “taie” icrele ? I se poate intampla oricui. Mai pune niste icre nebatute si insista cu mixerul, fara a mai pune ulei. Vrei sa le faci pufoase ? Aruca cateva “sprituiri” de sifon, in masa de icre, pe care le freci.

In loc de peste marinat am scris despre icre din peste. Sper sa nu se supere nimeni. 

Macroul inghetat se lasa sa se dezghete de 3 sferturi, se taie capul si se curata de mate. Se spala bine, la interior, avand grija sa indepartam pielitele negre din interior, care amarasc pestele. Se portioneaza pestele in bucati mai mari si se lasa la scurs intr-o sita.

Se aseaza bucatile de peste intr-o cratita, impreuna cu ulei de floarea soarelui. Se pune sare dupa gust. Se adauga boabe de piper, foi de dafin, zeama de lamaie. Cine doreste poate sa adauge ceapa alba taiata rondele si/ sau morcov ras.

Pestele se baga in cuptorul incins si se lasa la foc potrivit, cam 40 minute, pana se rumeneste usor.

Atentie ! Daca ai pus ceapa si/ sau morcov, nu trebuie sa fie rumenite legumele, doar usor inmuiate, sticloase. Se vor pune si legumele in borcan.

Pestele fript se lasa sa se raceasca putin si se pune in borcane de 0,8 Kg.

Se fierbe un amestec de 1 parte otet alimentar, de fermentatie, din vin, de 9 grade si 2 parti apa rece. Se toarna amestecul de otet si apa, fierbinte, in borcanul cu bucati de peste. Imediat se inchide borcanul, cu capacul etans.

Atentie ! Nu uita sa pui, un varf de cutit, sub borcan, ca sa nu-ti faci singur de lucru. 

Dupa racirea borcanului, pestele se pastreaza la rece, in frigider sau in beci. Pestele se lasa la macerat cam 1 luna, dupa care se poate consuma. Este ceva deosebit, de conservele de peste, din comert. Nu adaugi conservanti, coloranti, gelatina, etc.

Pofta buna, voi gurmanzi de pretutindeni ! Daca sunteti siguri ca pestele prins in ocean a ajuns din pachetul congelat pe trauler, direct la voi in sacosa si l-ati pregatit ca in reteta, puteti sa va mandriti ca mancati peste conservat ecologic. 

Gogosari in otet cum face sotia mea

Din totdeauna, in familia noastra s-au consumat in perioadele de iarna – primavara, muraturi de tot felul, in special la pranz, la felul doi de mancare si ocazional dimineata, la micul dejun, la o omleta sau seara, la cina, la vreun snitel sau chiftele cu cartofi prajiti (mancarurile preferate ale copiilor, cand erau mici). In concluzie, tot neamul suntem mari consumatori de muraturi. 

Mie, imi plac muraturile si cu mamaliga calda, cu mamaliga rece sau cu mamaliga pe gratar. Muraturile le mananc si goale sau ca ”delicatesa” la fripturi si mancarici mai grase. Ce sa-i faci, asa patesc astia mai batrani, nascuti si crescuti pe la tara si doar ulterior deveniti oraseni, cu acte.  

De vreo 15 ani, sotia mea face niste gogosari in otet, care nu sunt deloc acri, ca cei pe care ii folosim pentru salata de beuf. Acesti gogosari murati se mentin tari cca. 1 an de zile, sunt un adevarat deliciu culinar, ca muraturi, pentru friptura din copane de rata, friptura din copane de gasca si friptura de porc, putin mai grasa.

Nu stiu care este originea retetei initiale, aduse de sotie. Oricum, pe parcurs, i-am adus retetei unele imbunatatiri, indulcind reteta, scazand cantitatea de sare si punand  gogosarii in borcane de 0,8 Kg, cu capac etans. Am renuntat la borcanele de 3 Kg (incomode cand nu sunt prezenti la masa toti membrii familiei), la frunzele si tulpinile de telina verde. Am adaugat noi condimente.

Nici nu mai stiu reteta originala si oricum nu pe aceea doresc sa o scriu, ci ultima reteta, cea verificata, acceptata de toti membrii familiei si deci folosita in prezent. 

Am pastrat oarecum, proportiile, din reteta originala.

Se cumpara 5 Kg de gogosari potrivit de mari, bine copti, tari, din cei romanesti (au o culoare rosie, mai inchisa si sunt mai carnosi – mai grosi in “carne”).

Se spala gogosarii cu apa rece si se lasa la scurs, in raftul de vase. Se curata de cotoare si de seminte. Se taie gogsarii in jumatati.

Intr-o cratita de 3 litri se pune 1 litru de otet alimentar, de 9 grade, otet de fermentatie, obtinut din vin alb, prin distilare.

Se pune otetul la fiert, la foc mare, intr-o cratita cu capac, impreuna cu 250 grame de zahar (de preferat 1 pahar de miere), 250 ml ulei de floarea soarelui, sare grumjoasa (dupa gust, cam 3-4 linguri), boabe de piper negru, boabe de mustar, foi de dafin.

Atentie ! Focul fiind mare, otetul poate fierbe in timp scurt si daca nu supraveghezi cratita, capacul la cratita incepe “sa joace”, aburii fierbinti si lichidul ies din cratita, lichidul te stropeste, iar aburii te “parlesc”, pe te miri unde. 

Cand otetul a dat in fiert, se oparesc gogosarii 1-2 minute.

Se scot gogosarii opariti, din cratita, cu o spumiera si se lasa intr-un vas, sa se raceasca cateva minute. Se aseaza gogosarii opariti, in borcane. Se acopera gogosarii din borcane, cu zeama din cratita si se inchid borcanele cu capace etanse.

Se intorc borcanele cu gura in jos, pentru 10-15 minute, pentru a se “aerisi” si a patrunde lichidul in masa de gogosari.

Secret ! Nu cumpara otet alimentar, din cel facut din acid acetic, fabricat industrial. Strici legumele degeaba si iti bati joc de bani si de munca ta. Muraturile nu au niciun gust si se mai si inmoaie repede.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Chiar daca nu ati gasit nicaieri o reteta pentru friptura din copane de rata sau copane de gasca, nu disperati. Cand voi gasi prin market sau pe la vreo precupeata, o rata sau un gascan, voi cumpara, voi face poze si fuguta voi pune reteta pe blog. Prin market am gasit doar tacamuri de rata, pline de grasime, depusa direct pe oase (?!), aduse din import Ungaria. O singura data, am gasit in market, rata intreaga, la vreo 2 Kg (cam pipernicita, dupa gustul meu), adusa de la o ferma de prin Prahova, la un pret nesimtit de piperat – cca. 30 lei/ Kg.

De obicei nu imi place sa promit, pentru ca apoi trebuie sa ma tin de cuvant.  Nu sunt crescator de pasari, asa ca nu stiu cand voi gasi rata sau gasca, sa cumpar.