De ce nu pot sa tac

Desi mi-am propus de mai multe ori sa devin imun la provocarile de factura politica, aproape zilnice, de care avem parte, uneori (mai rar, este adevarat) nu mai pot sa tac. Ma macina credulitatea unora si indiferenta altora.

Noi romanii ducem lipsa de multe lucruri (civilizatie, democratie, gandire pozitiva, respect pentru lege, etc. – sunt numai cateve dintre lucrurile esentiale din viata unei natiuni), dar suportam cu stoicism si de prea multe ori cu indiferenta, perfidia fara limite a politicienilor (oare perfidia poate salva Romania ?), balacareala cu subiect eminamente politicianist si spectacolele jalnice, zilnice, oferite de catre politicieni (in purul stil romanesc - ba, pe-a matii), flecareala la TV si prin presa scrisa pe teme care nu intereseaza pe omul simplu. 

Nu pot sa tac cand aud afirmatii de genul celor facute de presedintele Basescu (citez cu aproximatie) - “fratele meu a semnat actele constitutive pentru o alta firma, dar au fost schimbate primele pagini, ale acestor acte”. Cat de idioti ne crede oare dl. presedinte, pe noi cetatenii simplii ai acestei tari ? Uita un lucru minor - in Romania postrevolutionara au fost infiintate cca. 500.000 firme, deci cel putin 500.000 de cetateni care au trecut pe la Registrul comertului, stiu cu adevarat ca afirmatia domniei sale, privind o posibila inlocuire de pagini, din actele constitutive ale unei firme, este aberanta. Daca totusi este posibil asa ceva si dl. presedinte are date concrete, de ce nu deschide o actiune in justitie ? Poate nu a uitat totusi, ca in statul de drept (oare Romania este stat de drept ?), prezumtia de nevinovatie este un principiu al legii juridice democratice, caz in care ar fi nevoit domnia sa, sa dovedeasca vinovatia celor pe care ii incrimineaza. 

Domnul presedinte traieste in lumea minunata creata de presa aservita domniei sale, care il prezinta idilic, la munte sau la mare, la meci sau pe camp, pe autostrada sau in market la cumparaturi, la targuri si iarmaroace, cu fes sau cu palarie oseneasca pe crestet, cu deja binecunoscutul “zambet” de furie mascata cand nu-i ies socotelile politice sau facand declaratii de intentie, cu ocazia diverselor cancanuri politice.

Festivismul afisat de dl. presedinte imi aminteste de Ceasca, care o luase razna dupa o vizita in Coreea de Nord, cand a ramas impresionat de preamarirea conducatorilor acelor state de catre popor si ceea ce a urmat in Romania anilor ‘70-’80 nu doresc sa-mi amintesc. In acele vremuri s-au gasit destui lingai si pupaciosi de dosuri, care au dus “slavirea” conducatorilor iubiti pe “culmi de cinstire”, inimaginabile pentru tinerii de astazi.      Noi cei mai in varsta nu dorim sa mai asistam la asa ceva.

Greu de crezut ca dl. presedinte doreste cu adevarat sa aplice in practica, principiul regelui Soare – statul sunt eu. In acest caz, urmand exemplul lui Ludowic al XIV -lea, ar fi nevoit sa faca ceva palpabil pentru popor, adica niste reforme structurale, care sa dainuie in timp. Este posibil asa ceva ? Pana in prezent, eu unul, nu am identificat semnale pozitive.

Ar insemna ca dl. presedinte sa denunte prin fapte, nu prin vorbe, obezitatea birocratica (incepand cu administratia prezidentiala), atat de des invocata, sa puna punct proliferarii coruptiei (incepand cu apropiati ai domniei sale), sa denunte nepotismul (incepand cu rudele domniei sale), sa puna mai presus interesele tarii (renuntand la cele ale partidului si ale apropiatilor domniei sale), sa apere institutiile statului nu sa le denigreze cu orice ocazie.

Poate se urmareste prezenta la vot a cat mai putini cetateni ai acestei tari. Cu cat sunt mai putini cei ramasi consecventi sa voteze (indiferent pe cine pun degetul, daca ii reprezinta sau nu cu adevarat), cu atat manipularea celor multi, prin vorbe pline de fals intelectual, pronuntat, este mai eficace pentru politicieni. In viziune acestor politicieni, nu conteaza daca ai fost ales de 30 % din 18 milioane de alegatori sau de 30 % din 4 milioane dintre cei prezenti la vot. Pe cine reprezinta de fapt alesul ? Ce vina au alegatorii daca oferta politica este falsa pentru cei multi si interesele lor nu sunt luate in calcul de catre politicieni ? 

Nu stiu daca politicienii romani au cunostinta de inteligenta nativa care l-a “macinat” pe Petre Tutea.    Iata ce spunea marele ganditor (citez, cu aproximatie) – “Mare noroc ca exista oameni care sunt idioti. Functia idiotului este pozitiva pentru ca fara el n-am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om desavarsit, daca nu ar fi astia, idiotii ?”

Salata de ardei copti

Ardeii copti, indiferent ca sunt rosii, galbeni sau verzi, indiferent ca sunt din soiul ardei gras, ardei capia sau gogosar, sunt legume din care se pot prepara cele mai gustoase, aromate si aspectoase salate.

Cand cumperi, trebuie sa te orientezi spre legume proaspete, viguroase, fara pete si pe masura norocului personal, crescute fara prea multe ingrasaminte fabricate industrial. Sa nu cumperi legume ude. Aceste legume sunt udate de catre comercianti pentru a le pastra vii (cred ei), dar se ofilesc si se strica repede, chiar dupa 1-2 zile de la cumparare.

Salata de ardei copti si ceapa.

Ardeii spalati si lasati sa se scurga, se coc pe gratarul pus pe focul aragazului. Am aratat gratarul in reteta anterioara. Se pot coace si pe o tabla neagra, pusa pe ochiul aragazului sau pe un gratar cu carbuni incinsi, chiar direct pe flacara aragazului (daca sunt ardei mari si indraznesti sa te expui “maniei” consoartei ).

Focul mare duce la coacerea rapida a ardeilor, dar trebuie sa fii vigilent, sa nu se arda legumele sau cuva gratarului, ramas fara apa.

Ardeii deja copti, se iau de pe gratar si se pun intr-un castron. Se adauga sare grunjoasa peste ardei si se acopera cu o carpa umeda, pentru 10 minute. Se curata de pielite, cotoare si seminte, cat sunt calzi. Se rup in bucati sau se taie in fasii subtiri de 1-2 cm grosime.

Daca doresti sa faci impresie poti lasa ardeii copti, curatati doar de pielite, dar cu codita, cotor si seminte, dar atunci consumul lor va fi ingreunat de utilizarea furculitei si a cutitului, mai ales daca esti la o masa festiva sau festivista.

Peste ardeii copti se pune niste ceapa rosie si ceapa alba, taiata fasii subtiri, patrunjel si marar verde, taiat fin. Se prepara un dres din sare, piper, ulei de masline si otet de mere si miere. Se amesteca bine toate ingredientele. Adauga 2-3 frunze mari, intregi, de busuioc verde. Da bine la gust si la aspect, pentru cel care consuma. Place si ochiului bucatarului.

Salata poate fi consumata ca atare sau drept garnitura la o friptura la gratar, din carne de porc sau din piept de pasare. Se poate presara branza de oaie sau branza de vaca, rasa pe razatoarea mare sau taiata cuburi. Merge si cu cascaval, mai tare, ras pe razatoarea fina.

Salata de ardei copti, conservati pentru iarna.

Ardeii copti se curata de pielite, cotoare si seminte. Se spala sub jet de apa rece si se lasa la scurs, intr-o sita, cateva ore. Se aseaza intregi, in borcane, in straturi, impreuna cu cativa catei de usturoi si verdeata. Se toarna solutie fierbinte de otet din vin de 9 grade si apa (proportie 1:3), in care ai pus o lingurita de sare si o lingura rasa de zahar, la 1 Kg de solutie, piper boabe si frunze de dafin. Se inchide borcanul ermetic. Iarna, se desface borcanul, se scurge solutia de otet si se adauga peste ardei, ulei de masline, ceapa taiata si verdeata.

Salata de ardei copti, castraveti si usturoi.

Ardeii copti taiati fasii, ii amesteci cu castraveti, taiati felii subtiri, usturoi taiat feliute fine si marar verde taiat fin. Dresul se face din ulei de masline, otet de mere si miere, sare, piper.

Salata se serveste drept garnitura la o friptura inabusita, de porc sau de vita. Merge de minune un vin alb demisec sau dulceag.

Pofta buna frati gurmanzi ! Profitati de ultimele sclipiri ale soarelui si mancati gustos si sanatos. Nu uitati nici de zilele de iarna si puneti cate ceva prin camara.

Salata de vinete, dovlecei si ardei capia

Daca insisti, mai gasesti prin piata si cate un producator local. Majoritatea s-au adaptat si cumpara seminte gata ambalate, aduse de peste mari si tari. Legumele obtinute pe terenurile agricole ale producatorilor nostri incep sa arate ca cele de prin market-uri, adica mari, aspectoase, cu un colorit viu, dar nu prea gustoase. Unii dintre agricultori, ramasi traditionalisti, isi aduna singuri semintele de la legumele proprii, cele mai mari si mai frumoase, obtinute in anii anteriori. Legumele obtinute din aceste seminte sunt cele pe care trebuie sa le cautam. Sunt gustoase, bine coapte, obtinute fara ingrasaminte industriale. Aspectul este inca deficitar, dar merita sa cumperi pentru gust.

Speli legumele si tai vinetele si dovleceii, fara a le curata de coaja, in rondele de 2-3 cm grosime. Pui peste legume sare, piper, ulei de masline, cimbru si le amesteci bine. Lasi sa patrunda condimentele in legume, cca. 30 minute, la rece, in frigider. Mai amesteci din cand in cand.

Pui rondelele de vinete si dovlecei, impreuna cu ardeii capia intregi, pe gratar, pe flacara aragazului. Gratarul din imagine are capac, care se pune peste legume, in timpul coacerii. In cuva gratarului se toarna apa rece. Flacara aragazului este data la mare.

Atentie ! Apa seaca in cuva gratarului destul de repede si trebuie completata, altfel legumele nu se fac bine si se arde si cuva gratarului.

Atentie ! Poti face orice fel de legume la gratar, procedand ca mai sus. Legumele care se portioneaza sunt: cartofii, morcovii mari, ceapa mare, rosiile mari, telina. Capatana de usturoi se pune intreaga. Conopida si brocoli se rupe in buchetele. Varza alba si varza rosie se taie in felii mai groase. Guliorele si varza de Bruxelles se pun intregi pe gratar. Ardeii grasi (verzi, galbeni, rosii) se pun intregi, pe gratar. 

Ardeii capia se curata de pielite si se taie fasii subtiri de 2 cm sau se rup in bucati.

Se amesteca feliile de vinete, dovlecei si fasiile de ardei capia cu ulei de masline, otet de mere si miere, verdeata taiata fin (patrunjel, marar, frunze de busuioc). Se piseaza cativa catei de usturoi si se amesteca cu legumele. Usturoiul se poate taia si rondele.

Daca nu sunteti vegetarieni sau daca vi se pare ca salata nu face fata poftei dvs. de mancare   presarati peste salata branza de oaie sau branza de vaca, data pe razatoare. Salata poate fi servita drept garnitura la o friptura de porc, la gratar.

La salata merge de minune un vin alb demisec. Daca servesti si friptura, merge in mod deosebit, un vin rosu dulceag. Cum afara este inca foarte cald, o bere rece este de neinlocuit. 

Legume conservate, pentru salata de iarna ! Legumele (vinete, dovlecei, ardei capia, ardei gras) se pot conserva pentru iarna. Se aseaza legumele in straturi, in borcane, de 0,8 Kg, se adauga catei intregi de usturoi si verdeata tocat fin, dupa fiecare strat. Se toarna un amestec de otet din vin de 9 grade, cu apa, in proportie de 1:3, fierbinte, peste legumele puse in borcan si se inchide borcanul ermetic. La iarna, se desface borcanul, se scurge solutia de otet si se pune ulei de masline si verdeata.

Secret ! Dupa ce ai inchis ermetic borcanul, intoarce-l cu gura in jos si lasa-l 30 de minute. Verifici astfel daca ai inchis bine borcanul si se etanseaza astfel capacul, prin incalzirea cauciucului turnat de fabricant, pe capac.

Atentie ! Nu uita sa pui un varf de cutit, sub borcan, cand torni solutia de otet in apa, fierbinte, altfel spargi borcanul si te stropesti pe maini, picioare si fata.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu uitati, vara este pe sfarsite si toamna se apropie cu pasi repezi. Daca toamna ai fost vigilent si ai pus cate ceva la congelator, prin borcanele din camara sau prin butoiul din balcon, la iarna vei continua sa mananci sanatos si gustos.   

Am sa va ajut cu cateva retete, pe care le fac eu si urmeaza sa le scriu, treptat, pe masura ce voi face conservele si muraturile pentru iarna, avand astfel si imagini.

Salata de vinete

Cumperi din piata niste vinete negre, lucioase (mari ca niste musuroaie sau ca ca niste dovleci galbeni), in forma de para – lunguiete, inguste la cotor si barosane la varf. Soiul acesta are seminte putine si dupa coacere raman vinetele albe. In luna iulie-august vinetele mari nu au seminte multe.

Pui vinetele la copt, pe gratar, pe flacara aragazului. Vinetele se coc bine direct pe flacara aragazului, dar risti sa ai mari discutii cu consoarta, cand se pune problema de curatare a aragazului. Cel putin pentru mine, curatarea aragazului este o corvoada si din acest motiv evit sa coc vinetele direct pe flacara.

Daca iesi la iarba verde sa faci ceva gratare, nu uita sa iei si niste vinete, pe care sa le coci direct pe jar, chiar invelite in jar. Sunt cele mai  grozave vinete coapte. Vinetele se coc repede, uniform si nu le intorci decat o singura data.

Vinetele sunt copate cand pielita este moale si se desprinde usor. Se incearca cu degetul.

Vinetele coapte se lasa la scurs intr-o tava si se pune un praf de sare, pentru a se curata mai usor. Se curata cat sunt calde si se desprinde usor pielita. Pentru curatare se poate folosi si apa rece, in susur usor. Dupa curatarea de pielite, se lasa vinetele la scurs pe un talger de lemn, inclinat, ca sa se scurga apa.

Vinetele scurse de apa se toaca cu un satar din lemn (special pentru vinete) sau cu o lingura din lemn. Se folosesc numai ustensile din lemn, pentru a nu se inegri vinetele. Metalul cocleste vinetele si le inegreste.

Secret ! Pastreaza satarul din lemn sau o lingura din lemn numai pentru vinete. Sigur vinetele tale vor iesi mereu albe si aspectoase.

Vinetele tocate se freaca intr-un castron, cu o lingura din lemn, cu sare si ulei de masline, pana arata ca o pasta.

Salata de vinete se serveste ca aperitiv, pe paine prajita sau neprajita, cu rosii si ceapa alba, taiata solzisori. O tarie rece merge de minune, chiar daca este vara.

Vinetele coapte, curatate de piele si scurse bine se ambaleaza in pungi din plastic, care se inchid ermetic (se leaga la gura, punga, cu ata alimentara) si se pastreza in congelator, pentru iarna.

Iarna, inainte de a le pregati, lasi pachetul de vinete sa se dezghete lent, in frigider, le scurgi bine de apa si apoi le prepari.

Servita cu rosii galbene, salata de vinete este delicioasa, mai ales daca ai pus si o frunza de patrunjel verde pe vinete. 

Vara, salata de vinete servita cu o salata de castraveti, ardei copti si usturoi sau ceapa poate fi un pranz indestulator, racoritor si bine venit pentru cei care tin la silueta.

Vinetele tocate se poate amesteca si cu maioneza, sare si ulei de masline. Salata de vinete se albeste, dar si numarul de calorii creste.

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni ! Nu renuntati la placerile vietii, una din placeri fiind si aceea de a manca gustos si sanatos ! Viata este oarecum scurta, iar placerile destul de putine, fata de tot ce iti doresti. 

Salata de rosii galbene cu mozarella si sunca de Praga.

Cum vara este pe sfarsite am facut noi salate, din legume de sezon, proaspete, gustoase, sanatoase si de ce nu aratoase. In sezon gasesti pe tarabe, la putinii adevarati producatori care au mai ramas, legume romanesti, mult mai gustoase, chiar daca nu sunt la fel de aratoase ca cele importate din Grecia sau din Turcia.

Salatele se pot consuma ca atare, fiind un fel de mancare adorat, mai mereu, de catre cei care nu vor ca silueta lor sa sufere modificari substantiale sau drept garnituri la fripturi, pane-uri, chiftele, etc. de catre cei care mai neglijenti cu silueta lor, sar peste cal mai des si cand se uita in oglinda, stramba din nas.

Prima categorie de consumatori se rasfata cu o apa plata sau cu apa minerala, in cel mai rau caz cu o bautura racoritoare, fara zahar. Ceilalti nu rezista ispitei de a bea o bere rece sau un sprit de vara (vin alb sec sau vin rosu dulceag, cu sifon), cu cuburi de gheata.

Norocos este cel care gaseste prin piata rosii galbene. Oare de ce le-o zice rosii, daca sunt galben-portocalii ? Adevarat mister.

Rosiile galbene sunt dulci – acrisoare, foarte zemoase si parfumate. Sunt ocolite de catre multi (?!), motiv pentru care nu se complica cultivatorii sa le inmulteasca, ca sa nu ramana cu marfa pe tarabe. Pacat ca nu se pastreaza tari, pentru salata, decat foarte putin timp,  motiv pentru care, cand cumperi, nu iei decat 2-3 Kg, cel mult. Sunt mai scumpe si nu risti sa faci bulion din ele.

Nimic mai simplu, de facut, aceasta salata. Feliezi cu cutitul niste rosii galbene in bucati potrivite, o ceapa rosie in solzisori, un ardei gras rosu si un ardei gras verde, in bucati de 1-2 cm grosime. Rupi salata verde cu mana. Tai marunt niste patrunjel si niste marar verde. Adaugi si 2-3 frunze de busuioc verde, rupte cu mana sau taiate subtiri, cu cutitul. Rupi in bucatele niste mozarella si niste felii subtiri de sunca de Praga.

Secret ! Salata iese gustoasa si cu branza telemea de oaie sau de vaca si parizer afumat, crenvusti de pui sau muschi file, muschi tiganesc. Nu ai gasit rosii galbene, nu-i bai, merge si cu rosii obisnuite, coapte sa fie si gustoase.

Faci un dres din ulei de masline, otet de mere si miere, sare, piper, o lingurita de mustar dulce. Agiti bine amestecul intr-un borcanel sau il bati cu furculita, ca pe oul pentru omleta.

Amesteci toate ingredientele cu dresul si lasi vasul cu salata, la rece, in frigider, acoperit cu un capac, vreo 2 ore.  Miasmele se vor intrepatrunde si cand vei servi salata, te vor izbi exact in nas, combinandu-se cu simtul papilelor gustative. Iar m-am dat mare cunoscator.

Daca vrei sa faci pane de creer sau snitel pane, de porc sau niste ficatei de pui pane, ai timp, pana se raceste salata. Retetele cu pane-urile, altadata, acuma doar poza cu creer pane, salata si ciuperci trase in unt. 

Ciupercile albe se cumpara din marchet sau se aduna din padure (daca le cunosti, a plouat si ai avut noroc sa le gasesti ). Ciupercile se curata si se spala bine de nisip, sub jet de apa rece si se lasa la scurs intr-o sita. Se incinge unt cumparat de la tarani, intr-o tigaie. Se taie ciupercile in feliute si se prajesc la foc iute, in untul topit, incins. Se tine tigaia in mana si se “trag ciupercile” prin untul topit, manevrand tigaia, pentru a se rumeni, fara sa se arda.

Atentie ! Untul topit, incins, ajuns pe maini sau pe fata, face bube si basicute. Nu manevra tigaia brutal, ci usurel, ca intr-o melodie cu ritm lent, nu indracit.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni ! Raspanditi pe la prieteni, ideea gatitului la domiciliu, rapid, gustos, sanatos. Faceti in ciuda, celor care se imbogatesc pe seama comoditatii voastre. Nu mai cumparati mancare gatita prin market sau semipreparate. Veti vede ca merita.

Drob de ied

In familia mea, carnea de miel este preparata in special la sarbatoarea de Paste. Carnea de oaie este gatita ori de cate ori gasesc la piata (la producatori) carne care sa-mi placa – proaspata, de culoare rosu deschis, cu ceva grasime. De preferat este sa cumparati o pulpa de berbecut, din spate, intreaga, are vreo 5-6 Kg. Carnea de ied, mai rar comercializata pe piata, o consideram o adevarata delicatesa. Secretul, este modul de preparare.

La Paste am cumparat direct de la producator, un ied intreg, de vreo 10 Kg. Am pastrat in congelator, intr-un pachet separat, maruntaiele (ficat, inima, rinichi), plamanii si prapurele. Am cumparat si un pachet de ficat de pasare, refrigerat, pentru a pastra anumite proportii intre ingrediente. Daca faci drob de miel si maruntaiele sunt mari, nu mai trebuie sa completezi cu ficat de pasare. 

Pachetul se scoate din congelator de cu seara si se lasa in frigider sa se dezghete lent. Dimineata, maruntaiele si plamanii de ied, dezghetate, impreuna cu ficatul de pasare, se tin in apa rece 2-3 ore, pentru a iesi tot sangele din ele. Dupa dezghetare, prapurele iedului se pune separat in apa rece.

Se pun la fiert, 5-10 minute, intr-o oala cu apa clocotita, maruntaiele si plamanii de ied, impreuna cu ficatul de pui, putin cimbru si sare. Maruntaiele de miel pot fi bagate in cuptorul incins, impreuna cu niste ceapa alba intreaga, ulei, sare si piper proaspat macinat, cimbru si se lasa la copt pana se inmoaie ceapa, care devine aurie (cca.1 ora). Plamanii de miel se fierb in apa clocotita, cu sare, cca. 30 de minute.

Maruntaiele si plamanii, fierte, se scurg de apa fierbinte si se spala ingredientele cu apa rece, in cateva jeturi. Maruntaiele coapte se lasa putin la racit.

Se toaca cu cutitul, toate ingredientele, in cubulete. Cui ii place poate sa dea maruntaiele si plamanii prin masina de tocat carne. Noua ne place sa se simta in gura bucatica de ied.

Tocatura de cutit se amesteca cu multa verdeata (foi de ceapa verde, patrunjel si marar, tocate marunt), ceapa prajita (2-3 cepe mari, albe, tocate solzi, inabusite in ulei – pana ceapa devine aurie), 3-4 oua de gaina , cumparate de la tarani (au galbenusul portocaliu), sare, piper, 2 felii de paine muiate in lapte fierbinte. Daca ai copt maruntaiele impreuna cu ceapa, nu mai adaugi si ceapa prajita.

Se amesteca, pana se omogenizeaza bine, toate ingredientele.

Se unge cu unt cumparat de la tarani (de culoare galbena, fara apa) o tava de Yena, din sticla termorezistenta. Se asterne prapurele in tava si se umple cu tocatura. Prepurele se aseaza si deasupra umpluturii.

Se unge prepurele, pe deasupra cu ou batut si se introduce tava in cuptorul incins, la foc mic. Drobul este gata cand se rumeneste deasupra si se desprinde usor de marginea tavii.

Drobul se serveste fierbinte, cu mustar si salata verde. Un singur pahar de vin alb sec, rece, este bine venit. Doar nu facem chef, nu ?

La masa de Paste, drobul se serveste si rece, langa oua rosii si branza de oaie. Mustarul trebuie sa fie pe masa. O tuiculita de pruna iti deschide apetitul pentru “luptele grele” cu bunatatile preparate, care urmeaza a fi servite la masa. Despre aranjamentul unei mese de Paste, alta data, cand o sa am si imagini.

Pofta buna, voi gurmanzi, convertiti    prin retele mele, sa incercati sa gatiti si sa mancati preparate din oaie, miel sau ied ! Riscati, nu aveti ce pierde. Nu plecati cu idei preconcepute – nu mananc eu carne de oaie. Nici nu stiti ce pierdeti.

Pericolul national

Am stat ceva timp la cotitura, pana sa ma luminez cum sta treaba cu “miscarea generalizata anti Basescu”, practicata in prezent de cei mai multi politicieni, adversari politici declarati ai presedintelui actual, in acest stil inconfundabil al politicii dambovitene, de bodega, care isi face tot mai multi adepti pe meleagurile patriei. Unora le sta bine, pe altii ii dezavantajeaza sau asa vreau eu sa cred.

M-am intrebat daca este vorba de o tragicomedie sau de o obsesie a rasturnarii actualului vechil. Sforarii peste sforarii. Sa fie vorba de o aiureala sau de un rau necesar? Sa inlocuim ceva rau, cu  ceva mai putin rau ? Sa fie vorba de o conspiratie pentru a-l determina pe actualul presedinte sa nu mai candideze ?

Daca o sa ajungem, dupa alegerile din noiembrie, la concluzia ca iarasi am cacarisit-o si o sa continuam sa tamaiem pana la noi alegeri ?

Daca o sa ne afundam si mai adanc in haznaua politicii dambovitene, care emana deja mirosuri pestilentiale si se remarca prin inconsecventa, populism, demagogie, clientelism, coruptie ?

“Limbajul pudic” al politicienilor nostrii ne trimite direct la mahala, in mijlocul unor rafuieli abjecte de limbaj stradal. Daca o sa fim nevoiti/ o sa fim in stare, noi cetatenii simpli ai acestei tari sa-i trimitem pe toti acesti taranoi politici, cu dictionarul in mana, la psiholog, pentru a fi tratati de limbajul obscen ? Poate, dupa tratament, vor putea sa se laude ca au pierdut bunul simt in politica si ca il declara nul.

Bine inteles ca nu m-am lamurit decat intr-o singura privinta – asa este in politica si pe la case mai mari, in speta prin tari cu democratii recunoscute, prin performantele sociale, economice, financiare, etc., obtinute. Este de inteles ca politicienii nostrii se alinieaza la “tehnica electorala”, promovata de consilierii straini, pe care ii platesc cu bani pesin. Carcotind putin, ma intreb – politicienii nostri i-or plati pe acesti consilieri, din propriul buzunar sau noi toti suntem cu mana adanc bagata in buzunar, ca de obiecei ?

Ce am mai descoperit ? Contul inepuizabil al prostiei omenesti (ma refer aici la masa larga, de alegatori) este criteriu de performanta pentru politicienii nostrii. Mergand in aceeasi directie, am aflat ca politica poate naste “genii”.  Cum altfel, ar fi posibil, ca un analfabet si un agramat (Marian Vanghelie), sa-l numeasca pe Sorin Oprescu – loser si pe Elena Udrea – cata ? Am inteles, in sfarsit, ca banul nu este agramat.

Incerc sa nu ma indepartez prea tare de categoria pe care am abordat-o in prezentul articol. Fara a face o ierarhizare, un clasament sau un top al vorbelor prezidentiale, am cules in timp, dupa ce actuala coalitie de guvernamant a fost adunata si blagoslovita de catre dl presedinte, cateva strambe prezidentiale, zise de catre dl. presedinte prin conferinte de presa, prin balciuri si talciocuri, la radio si la televizor, in timpul bailor de multime atat de dragi domniei sale.

Colectia Strambe prezidentiale - Lolek ataca, Bolek se conformeaza si Andrei rade de ei.

-Imi vad visul cu ochii, un guvern puternic. Ce sa-i faci, asa e la inceput, este nevoie de incurajare.

-Sper sa nu avem un nou guvern Patriciu – Vantu. Domnul presedinte are ceva indoieli, asupra unora dintre membrii cabinetului, la depunerea juramantului de catre membrii noului guvern.

-Am sperat pana in ultima clipa, ca Tariceanu va renunta la dorinta de a fi premier. Domnul presedinte spera, imediat dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare, sa nu fie nevoit sa arunce in lupta directa, de la inceput, pupilele domniei sale din PDL si sa se formeze mai intai, un guvern PSD-PNL, in care putea lovi in voie, mai ales ca incepusera sa apara semnele clare ale crizei. Ar fi fost mult mai usor pentru domnia sa, aburirea poporului si inlaturarea guvernului PSD-PNL, dupa 2-3 luni, inlocuit fiind in triumf, de un guvern monocolor PDL. 

-Voi fi garantul sperantei romanilor ca 2009 nu va fi asa de rau. Investit prim ministru, dupa o noua evadare a lui Teodor Stolojan (sa fi vrut presedintele sa-l dea la o parte definitiv, dintre concurentii la un post de prim ministru ?), Emil Boc a rostit fraza de mai sus, probabil la inspiratia mentorului sau spiritual si politic. Poate a fost doar o repetitie.

-M-am dezamagit si pe mine cand am adus PSD la guvernare. Inceputul sicanarilor prezidentiale sau poate doar un preambul, la aplicarea consecventa a dictonului latin – “divide et impera”.

-Intentionez sa-i mai tin in brate, desi nu imi place ce se intampla. Domnul presedinte nu mai are rabdare, indicatiile domniei sale prin firul rosu se amana nepermis de mult - cica se tergiverseaza prea mult, atacarea unor masuri reformiste. Sa fi gandit inca de atunci, dl presedinte, mareata masura reformista – reduceti cu 20 % personalul bugetar ?

-Coalitia PSD-PDL ingroapa Romania. Nu fac reforme structurale, se ocupa de chestiuni derizorii. In viziunea dlui. presedinte, afacerile cu iz penal din ministerul sportului si din ministerul turismului sunt chestiuni derizorii. Gresiti profund dle. presedinte,  chiar ne intereseaza ce fac pupilele dv. cu banii nostri. Se apropie data alegerilor prezidentiale, dl presedinte incepe sa se disocieze de gaselnita guvernamentala oblojita de domnia sa. Visul dlui. presedinte de a guverna domnia sa insusi, prin Emil Boc, incepe sa devina un cosmar. Criza loveste puternic, somerii se inmultesc, saracia face tot mai multe victime. Tara tinde sa devina muribunda, indreptandu-se spre faliment. Apare totusi FMI, care “intelegator” ne da bani pentru salarii si pensii, dar cu conditii inumane pentru cei multi.

-In coalitie reusesc sa ingroape subiect dupa subiect.  Incercari disperate ale dlui presedinte pentru a-si pastra imaginea de reformist (cel putin, asa cred ca are impresia domnia sa ). Dl. presedinte arunca pe piata si celebra sa cugetare – “iau in calcul posibilitatea de a nu mai candida”. Sa fim seriosi, cine va mai crede, dle. presedinte ? Cand va uitati dimineata, in oglinda, dvs. credeti ? Si candidand ca independent, nu mai puteti pacali pe nimeni. Dar daca ? Ati face o figura care ar aminti de predecesorul dvs., presedintele Emil Constantinescu, invins de catre securisti. Pe dvs., cine ar urma sa va fi invins ?

Legenda: Lolek – dl. presedinte, Bolek - primul ministru, Andrei - poporul, pe care politicienii experimenteaza permanent, noi tehnici democratice. Ultimul experiment, in iures patri0tic – 10 zile de concediu fara plata pentru toti bugetarii, in numele unei solidaritati mult trambitate, in ultima vreme. Nici vorba de o adevarata curba de sacrificiu pentru salariatii bugetari, in prag de nou an scolar, nici vorba de incompetenta guvernantilor si a politicienilor nostri, in general.

Sa fie oare adevarat – oricine este de preferat in locul presedintelui Basescu ? Sa fie fostul presedinte – Ion Iliescu, un nou oracol ?

Mi-am adus aminte de niste cuvinte citite, candva – nu conteaza limba in care visam. Super tare.

Ne ramane sa visam.

Trenul care aduce groaza

Aproape zilnic apar stiri de presa despre accidente de circulatie, produse pe soselele patriei (unele aproape impracticabile datorita denivelarilor si gropilor, dar utilizate frecvent, in lipsa de alte drumuri ), multe dintre acestea fiind incadrate si drept accidente de munca.

Degeaba avem legi dure si amenzi mari pentru majoritatea conducatorilor auto. Cei avuti, posesori de masini puternice si scumpe, iti taie calea in trafic, te clacsoneaza daca masina ta pleaca mai greu de pe loc, la stop, te orbesc cu farurile puternice (suplimentare, puse pe caroserie), te umilesc cu vorba si privirea, cand vad la volan, ca esti femeie sau mai in varsta, te blocheaza in parcare sau se dau in “avarie”, dar lasa radioul pus pe manele, sa “zguduie” aerul inconjurator.

Politistii nu se iau de acesti pirati ai soselelor, ii trateaza cu indiferenta sau complezenta, poate chiar ii admira in secret. Se uita doar la muritorii de rand care depasesc linia continua cu un sfert de roata, ca sa depaseasca o caruta (aflata pe drumul national, neavand alternativa de circulatie) sau la cei parcati din lipsa de spatiu, pe marginea trecerii de pietoni.

Accidentele la trecerea de nivel la calea ferata, precum cel produs la Scanteia, in judetul Iasi, de Sfanta Marie, soldat cu 14 morti si alti 2 raniti aflati in stare foarte grava, se intampla destul de des, in Romania. Statisticele politiei o pot confirma.

Cum victimele aflate in microbuz, se duceau la serviciu, evenimentul este incadrat si ca accident de munca. Ca de fiecare data, in urma producerii unui eveniment, navalesc “corbii”, sa cerceteze cauzele producerii evenimentului – inspectorii de politie, procurorii, inspectorii de munca, responsabilii cu securitatea si sanatatea in munca din ministerul transporturilor, inspectorii din primarii si din prefectura, inspectorii din ISU, inspectorii RAR. Si cerceteaza, cerceteaza…, multe luni dupa producerea evenimentului, pana se asterne praful pe dezastrul produs sau apare alt eveniment, de actualitate, care face valva printre cetateni. Rudele si prietenii indurerati ai victimelor, raman singurii care se intereseaza de cele crestinesti, pentru victime. Uneori isi cauta dreptatea in instanta, dar rareori o si gasesc.

Din primele cercetari ale accidentului produs a reiesit ca soferul a fost neatent (dupa unele informatii numara chiar bani, luati de la calatori) si a ignorat semnalele acustice si optice – luminoase, aflate in functiune, la trecerea la nivel de cale ferata, fara bariere.

Cum soferul a decedat, vinovatul este ca si identificat. Nu isi mai pune nimeni problema despagubirii morale si materiale a urmasilor victimelor. Este adevarat, nimeni nu-i mai poate invia pe cei decedati. Doar minorii si sotii supravietuitori, vor primi niste pensii infime, de urmas, de la stat.

Ministrul transporturilor, la aflarea vestii tragice, anunta in stilul sau zeflemitor, ca la nivelul ministerului s-a demarat o ancheta. Nu ne spune nimic despre banii incasati din taxa de drum, de la toti posesorii de autovehicule, bani care ar trebui utilizati si pentru cresterea sigurantei circulatiei, la trecerea de nivel la calea ferata, in cazul Scanteia.

In urma evaluarii riscurilor pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca…, conform prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, art.7 al.4 lit a, ministerul transporturilor trebuia sa identifice acest loc de munca periculos – in speta sa constate necesitatea montarii de bariere la trecerea de nivel la calea ferata.

Ce daca erau montate, semnale acustice si luminoase, respectiv exista chiar si vizibilitate. In zonele cu risc ridicat si specific de accidentare (zona evidenta asa cum s-a vazut prin producerea evenimentului), identificate conform Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/ 2006, art. 7 al.4 lit.e, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru ca accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

Soferul se pare ca nu avea experienta necesara ca si conducator auto, nu avea atestat profesional si autorizatie pentru transport persoane, nu era angajat cu forme legale, conducea autovehiculul in numele unei firme neautorizate de catre ministerul transporturilor, autovehicul aflat insa in proprietatea unei alte firme, autorizate.

Cate controale o fi dispus ministrul transporturilor, pe traseul firmei de maxi-taxi ? De cate ori o fi fost verificat soferul aflat in trafic, despre care spune presa (conform declaratiilor satenilor intervievati), ca ar fi fost foarte obosit, deoarece facea cate 14 curse pe zi, 5 zile pe sapatamana, nu oprea niciodata la trecerea de cale ferata, ar mai fi fost implicat in evenimente oarecum minore, nesoldate cu accidente, mergea cu viteza mare, fusese amendat de politie in mai multe randuri, autovehiculul era intr-o stare tehnica precara, fiind chiar modificat pentru a transporta persoane.

Ce zice presa ? Citez din Evenimetul zilei – “Firmele de maxi-taxi comit ilegalitati in serie, sub tacerea complice a autoritatilor…. Traseele se decid la mica intelegere, microbuzele sunt invechite si supraaglomerate, iar munca la negru e la ordinea zilei. Nimeni nu respecta nicio regula si nimeni nu este tras la raspundere….” 

Patronul firmei de transport are aceleasi responsabilitati, enumerate mai sus, la ministerul transporturilor. 

Pentru lipsa de control si decizie in spiritul legii pot fi responsabilizate si inspectia muncii, primaria, prefectura, politia, RAR.

Inspectia muncii, respectiv ITM Iasi nu stia ca soferul muncea la negru. Dupa producerea evenimentului au declarat ca soferul nu avea contract individual de munca, inregistrat la ITM Iasi. Oare de ce nu au verificat, inspectorii de munca, firma de maxi-taxi si traseul de deplasare la/ de la serviciu, al calatorilor - angajati la firme din zona ? Ar fi putut identifica astfel, zona cu risc ridicat si specific de accidentare.

De ce nu ar contribui din buzunarul propriu, la despagubirea urmasilor victimelor si cei respnsabili de producerea evenimentului, altii decat soferul ? Organele abilitate ale statului ar trebui sa se pronunte in acest fel.

Indiferenta sau prostia patronilor, gomosenia acestora, berbecizmul angajatilor, neputinta politica a autoritatilor dublata de festivism si vedetism, lipsa de profesionalism si cunostinte in domeniul securitatii si sanatatii in munca, aplicarea discriminatorie a legilor din interes propriu/ personal, sunt cauze care nu pot fi ignorate, la producerea unor tragedii precum cea de la Scanteia.

Miscarea “prasnel”, a patronilor, prin legile deficitare sau aplicate stramb de catre autoritatile tarii, este favorizata de interpretarea legislatiei sau de nepasarea autoritatilor statului. Astfel protectia lucratorilor la locul de munca (soferul in cauza) si implicit a persoanelor aflate in raza de influenta (cazul transportului de persoane – angajati ai unor firme, spre locul de munca) se poate transforma intr-o problema majora pentru tara. Anchetele declansate in urma producerii unor evenimente dureaza luni de zile, judecarea si pronuntarea in instante – ani de zile, iar adevaratii vinovati de producerea evenimentelor – nu sunt adusi in instanta decat rareori si foarte rar condamnati si atunci cu suspendare.

Fondul de risc pentru boli profesionale si accidente de munca, la care contribuie toti angajatorii, este tinut sub strict control de catre guvernanti. Nu se face niciun raport asupra utilizarii sumelor colectate in acest fond de risc, destinat prin lege pentru imbunatatirea conditiilor de munca si a cresterii sigurantei in munca a lucratorilor, la locul de munca.

Sindicatele acuza. Angajatorii ignora orice investitie destinata sigurantei lucratorilor. Inspectorii de munca desi bine platiti pentru a identifica si solutiona problemele privind preotectia muncii, fac averi folosindu-se de functia lor. Inspectia muncii este prost organizata si apeleaza des la compromisuri. Legislatia este aplicata stramb, preferential dupa apartenenta politica a celor implicati, nimeni nu ia nicio masura concreta, realista. Organele abilitate ale statului nu se autosesizeaza pentru a verifica averile insemnate acumulate de catre unii inspectori. Amenzile aplicate de catre inspectia muncii finanteaza campania electorala.

Ce este de facut ? Taurul trebuie apucat de coarne. Legile trebuie sa fie adaptate in realitate (nu doar declarativ) la prevederile europene.  Institutiile statului sa fie depolitizate si adevaratii profesionisti sa-i inlocuiasca pe clientii politici. Inspectorii sa aplice legea in spiritul ei, nu dupa interese politicianiste.

Sa devenim cu adevarat europeni.

Ciolan afumat, de porc, la cuptor

Taranii romani se respecta cu bunataturi, ori de cate ori au ocazia. Munca la camp ii obliga sa manance consistent, fara a sta prea mult prin bucataria de vara (bucataria din curte), unde vara caldura devine insuportabila (foc cu lemne se face la soba cu plita si vara, pentru ca butelia de aragaz este scumpa, iar lemnele mai ieftine, se “asigura” din padurea statului), dar in casa nu pot gati (desi este mai racoare, datorita temeliei inalte din piatra de rau) pentru ca bucataria din casa este situata de regula langa “camera buna”, unde se stang seara sa cineze toti ai casei.

Ciolanul afumat este printre ultimele afumaturi ramase din porcii taiati la Craciun, in afara carnii si carnatilor, la untura, din garnita.

Taranii adevarati fac ciolanul in cuptorul de la soba cu plita sau in cuptorul de paine. Orasenii trebuie sa se adapteze la ceea ce au in dotare – cuptorul aragazului.

Daca nu ai taiat porc de Craciun sau l-ai terminat deja, cumperi un ciolan mare, cu carne multa si os cat mai mic, afumat omogen (aceeasi culoare rosie peste tot, fara pete), cu soriciul moale (porcul a fost parlit cu jar si paie), nu “barbierit” (porcul a fost curatat de par, cu apa fiarta, iar soriciul este tare si comestibil doar daca il fierbi).

Atentie ! Nu te repezi sa iei un ciolan afumat dezosat, pentru ca este voluminos, artificial, dar are injectat sub pielea oparita (la fel ca pentru opinci) si apoi afumata,  apa sarata, pentru a deveni mare si trufas, dar imbietor doar pentru sarmanii necunoscatori.

Parlesti ciolanul la flacara agazului, ca sa nu ai surprize sa mai gasesti fire groase de par negru, ascuns sub sorici. Cureti bine ciolanul, cu cutitul. Speli ciolanul intai cu apa calduta (mai iese si din fum), apoi cu apa rece.

Crestezi ciolanul pana la os, cu un cutit bine ascutit, in vreo 3 locuri, unde stratul de carne este mai gros.

Ungi ciolanul cu ulei pe toate partile. Nu pui sare, decat daca l-ai gustat si vezi ca este nesarat.

Asezi ciolanul intr-un vas termorezistent, pui niste boabe de piper, o crenguta de cimbru si 2-3 frunze de dafin si il bagi la cuptor, pentru vreo 15 minute la foc mare, avand grija sa-l intorci, pe fiecare parte (sa se rumeneasca usor si sa ramana mustos), apoi la foc potrivit, chiar mic, pentru vreo 2-3 ore. Din cand in cand mai intorci ciolanul, folosind un cleste de bucatarie si o furculita mare.

Atentie ! Nu uita sa pui manusile de bucatarie. Vasul termorezistent se incinge puternic si mai este si greu. Sa nu te sperii daca te-ai parlit putin. Trece cu apa rece si apoi ungere cu ulei comestibil. O sa usture ceva timp, chiar poti face si bubite mici, dar nu se mai pune, vei uita cand savoarea ciolanului fript te va cotropi. Oricum, ai grija, daca te-ai parlit, sa nu spargi basicutele formate pe pielea mainilor, ca vei regreta, usturimea s-ar putea sa te faca sa nu mai dai atentia cuvenita, savorii ciolanului fript.

Ciolanul se serveste fierbinte, cu garnitura de care iti place. Vara merge cu o tocanita de ciuperci, rece si/ sau o salata orientala de vara (vezi retete anterioare). Daca servesti doar tocanita de ciuperci, sa nu uiti de o felie de mamaliga rece.

Taranii intorsi de la munca campului, trag o dusca zdravana de tuica de pruna, din toiul de o litra si drept garnitura nu umbla la sofisticanii, iau cate un cartof fierbinte, cu mana, din ceaunul pus in mijlocul mesei, in care au fiert cartofii, curata cartoful de pielite si il afunda in sarea grunjoasa de pe coltul mesei. Ca sa mearga si sa tina de foame, mai indeasa in gura si un coltuc de paine neagra, proaspata, facuta in cuptorul casei.

Vai, ce de miasme te pot intampina, in pridvorul unei casei, unde s-a facut de curand paine proaspata si la cina se serveste ciolan afumat. Nu se poate povesti, trebuie sa traiesti cu adevarat, momentul.

Orasenii servesc o bere rece, atunci scoasa din frigider.

Pofta buna mai gurmanzi de pretutindeni, indiferent daca sunteti de la tara sau actuali oraseni, plecati tot de la tara ! Mancare sanatoasa si gustoasa ca la tara, nu se face nicaieri. Nu pierdeti ocazia (daca o aveti candva) sa serviti o cina, la tara. Proprietarii au inceput sa caute, inca firav, traditia bucatariei romanesti, taranesti, prin unele pensiuni situate prin locuri mai greu accesibile. Si la noi, putine locuri sunt mai usor accesibile (ma refer aici, la drumuri si la preturi).

Despre tolomaci si nu numai

In vremuri de criza, la romani se accentueaza presiunea fiscala a statului asupra cetateanului simplu, desi in lume se intampla tocmai invers. Romania se inclina cu smerenie la FMI si permite noi experimente ale fondului pe spinarea cetateanului roman. Poate gresesc, dar nu pot judeca astfel, atat timp cat sub presiunea fondului, mie personal mi-a mers mai rau decat in perioadele cand ne-am scuturat de “intelepciunea” organismului international.

Nu cred ca mai este vreun secret pentru cineva, ca exista o stransa legatura intre organismele internationale, gen FMI, politica fiscala si economica din statele dezvoltate ale lumii (sa le numim aici pe cel din G 8), aplicata intern, respectiv cea aplicata in statele subdezvoltate (gen Romania) sau in cele care abia mijesc ochii in lume (gen Moldova).

Ganditorii fiscali din Romania incearca prin toate mijloacele sa sufoce consumul intern, sa limiteze la maximum imprumutul cetateanului de la banci, sa mute povara fiscala spre platitorul de taxe si impozite cinstit, omitand sa incaseze tocmai de la marii datornici, ba chiar incercand sa-i ajute tot pe acestia din urma, prin amanari si scutiri la plata, prin imprumuturi preferentiale (sub egida consultarii cu CE).

Gaselnita ministrului de finante, cu impozitul forfetar a lovit decisiv in micii meseriasi, in comerciantii de taraba, in microintreprinderi, etc., scopul declarat de a-i impozita si pe cei care utilizeaza o factura fiscala pentru 5 televizoare, pentru a vinde in realitate 500, nefiind atins. Acestia din urma au de unde plati ca impozit forfetar, cele 22 de milioane, vanzand in prezent pe aceeasi factura (pentru 5 televizoare) ”numai” 200 de televizoare, in schimb vaitandu-se si tipand ca din gura de sarpe, ca sunt in faliment. Nici vorba sa se fi facut ceva cu cei care aduc televizoare fara factura si le pun la dispozitia comerciantilor.

Poate nu a fost cel mai elocvent, exemplul cu televizoarele. Sunt multe alte exemple ale economiei subterane, neplatitoare de taxe si impozite: legumele, fructele si florile - comercializate prin piete, masinile second hand aduse cu tirul din strainatate exceptate de la taxa de poluare, graul luat cu japca de la tarani de catre angrosistii verosi - transformat in paine din ce in ce mai mica in gramaj si din ce in ce mai scumpa, vitele si porcii – animale luate pe nimic de catre procesatorii de carne, de la crescatorii individuali si bagate pe facturile de carne din import, etc. De acestia nu se apropie nimeni, ca doar sunt “afacerile de familie” ale politicienilor nostrii scumpi si dragi.

Despre tolomaci, numai de bine. Asa suntem noi romanii, acceptam senini, incompetenta si hotia unora, care profita de pe urma neglijentei sau de ce nu, a prostiei celor multi. Sloganul - legea fiscala trebuie cunoscuta de catre toti cetatenii, se aplica diferentiat, in cazul celor care cinstiti fiind, isi achita datoriile catre stat. Marii trisori fiscali cunosc legea si o ocolesc cu dibacie, statul jupuindu-i numai pe contribuabilii naivi.

Cum sa nu cauti portite de scapare, cand statul iti fura pur si simplu din buzunar (exemplu -impozit forfetar platit de o firma care in 5 ani de cand este inregistrata la registrul comertului nu a taiat si nu a incasat nicio factura - fiind declarata de catre administrator ca inactiva la fisc, dar care a platit taxe la primarie, la fisc si la registrul comertului, ori de cate ori a trebuit sa depuna situatii fiscale – trimestriale, semestriale, anuale – situatii pe zero la incasari, insa, de fiecare data).

Statul in loc sa-i ajute pe adevaratii mici intreprinzatori, incearca sa-i cumpere cu palavre. Vorba – hartia suporta orice, face tot mai multi prozeliti printre guvernanti (vezi faptele si masurile anticriza aplicate). Ma intreb – ultimul mester hartier (despre care zicea o stire, ca a iesit la pensie fara a avea cui lasa meseria sa), pentru vorba de mai sus, a trudit o viata intreaga ?

Se poate isca o intrebare – mai exista oameni cinstiti ? Mi-e frica sa ma intreb si pe mine – daca constat ceva defavorabil mie ?

Un gest, pe care personal, l-am considerat ca simbol al vremurilor pe care le traim, a fost prezentat de televiziuni (fara valva de rigoare, insa - probabil a fost trecut cu vederea de ochiul vigilent al presei ) la o stire cu presedintele tarii, aflat in vizita de lucru, la Bechet – o fetita de 7 ani care l-a intampinat i-a zis: “Bine ati venit in Romania !”. Trebuie sa recunosc, presedintele a fost pe felie – zambind cam stramb insa – si a scaldat-o in stilul propriu: “Dar tu esti obisnuita sa primesti delegatii straine !”.

Ce ti-e si cu intamplarile astea. Dar daca gestul a fost intentionat (fetita fiind invatata de cineva satul de gafele fiscale, economice, politice, sociale, etc. ale presedintelui nostru) si cel caruia i-a fost adresat mesajul, nu a sesizat nici macar, ridicolul situatiei ?

Gesturi mici care pot prezenta situatii grave. Dar mai intereseaza pe cineva ?