Hop si eu pe mapamond

Sunt profund impresionat (!?) de declaratiile repetate (care vor sa semene a incertitudine), ale domnului presedinte, privind candidatura domniei sale, la viitoarele alegeri prezidentiale. Ultima declaratie, savant exprimata, cu componente nespecifice domnului presedinte, zice cam asa: “analizez (!?) in mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”. Frumoasa declaratie, dar incredibil de perfida, chiar pentru dl. presedinte, ca sa nu mai amintim de pupilele domniei sale, care ar ramanea vitregite de privilegii. 

Cum toate actiunile domnului presedinte, de dupa alegerile parlamentare, au fost indreptate numai spre “testarea pietei potentialilor alegatori ai domniei sale”, nu inteleg ce rost au astfel de declaratii publice. In conditiile in care, de regula, aceste declaratii de gandire profunda, sunt spuse public, la finalul unor idei novatoare, de genul ultimei declaratii de presa - reduceti imediat cu 20 % numarul actual al functionarilor publici inutili, din institutiile statului, ca sa respectam ce ne-am angajat catre FMI. 

Nici vorba de vreo analiza asupra utilitatii unor institutii, a unor functionari publici, a unor agentii guvernamentale, a unor ministere, etc. De-a valma, sa reducem in armata, in politie, in sanatate, in educatie, etc. Departe de mine gandul de a sustine ca nu sunt scheme de personal supraincarcate cu bugetari, pe la prefecturi, pe la primarie, pe la finantele publice, pe la inspectoratele de protectia consumatorului, pe la turism, mediu, sport, tineret, etc.

Intrebarea este de ce nu s-a facut aceasta analiza, in cele 6 luni de cand se discuta despre reducerea de personal si despre scaderea cheltuielilor guvernamentale. Vorbele aruncate pentru presa, ca nu se doreste de catre sindicate, de conducerile ministerelor si a agentiilor, de PSD sau de PDL, sunt toate niste gogorite. De ce nu s-au redus actualele salarii indecente si pensiile nerealiste conform contributiei fiecaruia, de ce se mai platesc pensii la fostii profitori si slugoi ai regimului comunist ? Unde sunt legile mult trambitate si de fapt neatacate in mod serios, pana acuma in parlament ?

Stop declaratiilor sforaitoare ! Este cazul sa se face ceva. Dar cine indrazneste ? Domnule presedinte, incepeti dvs., dati exemplu: reduceti cu 50 % propriul aparat al presedintiei, renuntati la 50 % din bugetul alocat de catre parlament administratiei prezidentiale, stopati cheltuielile inutile – renuntati la macar 50% din festivismul ieftin practicat de dvs. prin targuri, iarmaroace si pe la agape de partid, care costa bani (platiti de noi toti, prin taxe si impozite, chiar unele comasate doar ca numar, dar nu si ca anulare de sume platibile, de catre guvernul actual), nu va mai laudati ca mergeti cu Dacia (doar va insotesc alte 4 masini BMW, cu garda prezidentiala), renuntati la bodigarzi (macar atunci cand va duceti cu presa la cumparaturi prin market) – apropo, de cine va pazesc bodigarzii, cumva de alegatori ? Ce rost isi au vizitele dvs. prin tari bananiere (asa facea si Ceasca, in vremuri nu prea de mult, apuse) ? Nu ati vazut de ajuns lumea, cand erati comandant de nava ?

Renuntati sa mai candidati, ar fi printre putinele decizii corecte, luate de dvs. in cei 5 ani de mandat de presedinte. Nu va fie frica, nu veti invrajbi politicienii, mai mult decat sunt acuma invrajbiti. Acordati o sansa fidelilor dvs. alegatori, sa se destepte, in ultima clipa.

Nu cred ca veti fi implorat de cineva sa candidati, cum probabil ganditi. In niciun caz nu se va mai declansa o miscare de masa, care sa va sustina (nu va mai crede nici societatea civila, care o fi aia ?!). Nu va mai imbatati cu apa rece, ca sunteti votat de 35 % dintre cetateni. Acest 35 % reprezinta de fapt maxim 1.000.000 de fideli, inca legati de dvs. prin interese personale.

Nu va fie frica de justitie, dupa ce nu veti mai fii presedinte, ori acum, ori peste 5 ani, tot va trebui sa dati niste raspunsuri. Fiti macar odata corect cu dvs. insusi, lasati justitia sa-si faca treaba.

Au trecut vremurile aburelii alegatorului simplu. Nu mai tin nici promisiunile de genul – “Sa traiti bine”. Ati uitat sa precizati si initial si ulterior, la cine va refereati, cand le urati un trai mai bun.

Dati-le in sfarsit politicienilor, o lectie de comportament civic, fara declaratii, fara reprosuri, numai prin fapte. Parafrazandu-l pe marele nostru poet national, M.Eminescu, va amintesc spusele acestuia – e usor a scrie versuri (a da din gura), cand nimic nu ai a spune.

In gura presei

Este mai greu pentru cei de varsta mea sa se obisnuiasca cu navalirile si tavalelile presei asupra unor persoane publice si chiar a unor oameni simpli.

Mereu am considerat ca un minim de decenta verbala si un comportament adecvat lumii civilizate, nu strica nimanui, dar se pare ca m-am inselat.

Sunt adeptul scoaterii la iveala a tuturor matrapazlacurilor, sa se infiereze chiar cu “manie proletara” (un termen pe care l-am mai folosit, nu din lipsa de vocabular, ci doar pentru a sublinia un aspect al modului cum vad unii sa reactioneze) comportamentul si actiunile unor farisei politici, a unor functionari bine platiti ai statului, a unor “vedete”, a unor “contribuabili” la prosperitatea natiunii. Nu consider necesar sa se utilizeze limbajul pur romanesc, cu dublu inteles, aflat la limita bunului simt, chiar daca, poate, protagonistii dezvaluirilor presei, chiar o merita cu prisosinta.

Pentru a fi mai clar, un exemplu – nu inteleg interesul presei pentru Elena Udrea – aflata pe bicicleta, pe cal, la malul marii, langa masina de serviciu, urcand treptele la parlament, discutand cu colegi de partid, in plenul Camerei Deputatilor (in picioare, pe culoarul salii de sedinta) si stand cu spatele la un vorbitor de la tribuna Camerei Deputatilor, in vajaiala la un targ popular, in plimbare pe malul marii, etc.

Comportamentul presei aservite politicului nu poate avea decat o singura explicatie – banii.

La fiecare numire de prim ministru am asistat la pareri pro si contra, vis a vis de competenta, de aspectul fizic, de moralitatea si “afacerile” in derulare sau inchipuite ale celor vizati. Dupa “stilul” de abordare a comentatorului, vocabularul politic s-a imbogatit cu noi si noi expresii. In functie de accesul la ciolan sau de “atentia” celui vizat acordata comentatorului, expresiile au atins limite incredibile, de cele mai multe ori inimaginabile pentru observatorul simplu.

Am “selectat” expresii utilizate de presa la adresa lui Emil Boc, incercand sa le plasez gradual, dupa momentul ascensiunii tanarului politician spre varful aisbergului. Cine stie, candva, Emil Boc (daca seful spiritual va dori si va putea) poate chiar va calari si aisbergul.  :D

Iata expresiile despre care este vorba:

-unitatea de masura – bocul (cu referire la incapatanarea de a sustine politica sefului spiritual),

-seful cel mic al PDL (dupa acapararea puterii executive a partidului, la recomandarea sefului spiritual, ajuns in varful piramidei politice),

-oglinda – oglinjoara financiara, ne putem tine promisiunile electorale ? (cand zbaterea guvernului pentru incropirea bugetului primea primele lovituri, zilnice, de la realitatea cruda a finantelor tarii),

-Boc munceste, Boc nu gandeste (dupa desemnarea ca prim ministru si luarea unor masuri nepopulare, ulterior abrogate prin hotararea Curtii Constitutionale, cu referire la sloganul sindical din anii ‘90 – noi muncim, nu gandim, cand masele infierbantate iesite in strada, au inceput sa inteleaga ca democratie nu inseamna doar miere ci si fiere si constrangeri). Ulterior s-a vazut in faptele actualului guvern, apasat de criza, neputincios in fata promisiunilor electorale, fara o viziune clara asupra economiei si finantelor (nevoit sa se intoarca sub tutela FMI), confruntat cu miscari sindicale (aflate inca la inceput). O coalitie de 2 partide cu idei complet diferite nu poate sa aiba un viitor, va duce doar la amanari in luarea unor decizii, la schimbari permanente de sefi, la ranchiuna, la “certuri” si la lovituri sub centura, aplicate reciproc, cu orice ocazie, de catre reprezentantii celor doua partide.

-pudelul din lesa de aur a presedintelui (primele directive ajung la Palatul Victoria si se transcriu in ordonante de urgenta),

-purtatorul de oala de noapte al presedintelui (in momentul in care s-a inteles de catre toata lumea, de ce presedintele jucator l-a numit prim ministru),

-portavocea (goarna) lui Basescu (cand s-a prins presa, ca numai pe firul scurt, maretele idei de la Palatul Cotroceni se revarsa in Palatul Victoria),

-acut dependent de presedinte – mentorul sau spiritual si politic (primul ministru nu indrazneste sa ia nicio masura, fara binecuvantarea de la Cotroceni),

-personaj second hand, intr-o functie prin excelenta first hand (apar primele lovituri dure, in coalitia de guvernamant),

-de mic ce era, tatal il batea cu cureaua de la ceas (limbaj poetic, fara legatura cu politica economica si financiara dezastruoasa, doar o mica incercare de “abatere a atentiei”, de la cruda realitate a crizei actuale pe care o strabate tara),

-bocaneli (despre ineficienta metodelor de lucru ale premierului, asupra economiei romanesti),

-piromanul, pompierul atomic care nu iarta pe incendiatorii din PSD (replicile zilnice, din presa, ale sefilor celor doua partide ale coalitiei, au devenit acide, cu miros de invrajbire politica, cu unicul scop de a ramane un partid, singur la guvernare, dupa alegerile prezidentiale),

-magazionerul care da foc depozitului  (nemultumirile celor afectati de politica dezastruoasa a guvernului fac valuri in presa scrisa si vorbita),

-adept al pupincurismului profund si sinistru (criticii politicii guvernamentale nu mai au rabdare sa vada daca se va ajunge undeva, vor masuri imediate si urgente, la care contributia presedintelui sa fie in limita constitutiei, acesta trebuind sa renunte la “joaca” de-a guvernarea si de-a politica).

Se pare ca sfarsitul “intelegerii” de la Cotroceni privind guvernarea tarii este aproape sa se rupa. Nu mai conteaza decat cine va fi noul presedinte. Nevoile tarii raman pentru viitor. Cetatenii pot sa mai astepte, ce atata progres si bunastare pe capul lor.

Ai nostrii trebuie sa iasa invingatori in alegeri. Care sunt acestia ? Mai conteaza.

Politicienii nostrii scumpi si dragi se vor schimba la putere (alternanta la putere este castigul democratiei doar, NU ?), dar cetateanul simplu va ramane tot singur, in fata greutatilor vietii.

Crezul celor saraci si pragul saraciei

Despre saraci, in general - totul, numai de bine.

In cele mai multe cazuri, nu saracii sunt de vina ca au ajuns in situatia de a sta la “mila” guvernantilor de pretutindeni.

Despre cei care provoaca saracia, urmeaza sa comentez.

Plec de la un studiu Eurostat (fara rost, irelevant, dupa parerea mea, publicat partial, doar sub forma de statistica), preluat fiind din Daily Mail, in Ziua si de la titlul pompos – Surprinzator: pensionarii romani sunt mai bogati decat cei britanici.

Zicea studiul – proportia de pensionari saraci din Marea Britanie, Irlanda, Spania, Portugalia sau Belgia este mai mare decat cea din tara noastra. Urmeaza o inseriere de procente, care vrea sa arate cati pensionari traiesc prin Europa – sub pragul saraciei, luandu-se in calcul doar pensionarii de peste 65 de ani.

M-am inarmat cu rabdare ca sa citesc articolul pana la sfarsit, in speranta ca voi afla definitia pragului saraciei. Am fost degeaba rabdator. Concluzia – un articol tradus partial sau tendentios, de catre un reporter roman, stiutor de limba engleza, dar fara minime cunostinte despre definitia pragului de saracie, reporter aflat in criza de inspiratie (!?) sau care doar a respectat un ordin al redactorului sef, ca sa umple paginile ziarului, in speranta ca titlul pompos (oarecum inspirat) va atrage privirile (in cazul meu chiar a reusit ).

Si daca ar fi stiut definitia pragului de saracie, ce putea realiza reporterul nostru (semnat Ziua online ? De fapt, care este definitia, ca sindicatele se “lupta la baioneta”, cu toate guvernele postdecembriste pentru a stabili un cos minim de subzistenta, de la care sa se poata defini pragul de saracie in Romania.

Probabil, ca in Marea Britanie s-a reusit definirea oficiala a pragului saraciei. Valoric vorbind, nici daca lira sterlina ar fi mai slaba decat leul, nu ar avea cum pragul de saracie ca referinta, sa fie acelasi in ambele tari.

Sa nu uitam ca statisticile romanesti iau in calcul cca. 90 % pensii sub 1.000 lei/ luna si restul pensii care ajung la 35.000 lei/ luna, iar pensia medie se calculeaza la numar total de pensionari. In acelasi timp, in Europa, pensia maxima nu este mai mare de 3-4 ori pensia medie. La noi raportul pensie maxima/ pensie medie nici nu este mentionat de catre statistica (cred ca pur si simplu din “jena” ).

Vorbind despre saracie, in Romania, politicienii nostrii se apara zicand ca saracia este provocata de catre actuala criza. Nu zic nimic despre ineficienta guvernelor sau de lipsa lor de viziune economica, financiara, despre interesele personale, despre prostia celebra de acum, in modul de conducere a treburilor statului.

Saracii cu duhul care populeaza teritoriul Romaniei au ei vreo vina ca sunt saraci, ca pun degetul in cabina de vot pe cel care are gura mai mare, promite mai multe, barfeste mai abitir concurenta ? Poate cineva sa-i inventarieze, sa-i clasifice dupa IQ – uri, pe romani, sa-i instruiasca sau se prefera aburirea maselor largi dispuse sa fie manevrate politic mai usor, spre directii incerte pentru cei saraci ?

Politicienii nostrii au descoperit reteta imbecilizarii politice a cetateanului, astfel incat pragul saraciei sa nu poata fi definit, ramanand ceva tabu. Ce ar contine aceasta reteta – vorba lunga, presarata cu cuvinte porcoase, dar cu efect imediat asupra prostimii, multitudine de promisiuni, care  mai de care, mai aberante – promisiuni care imediat dupa alegeri sunt uitate, ca si cum nici usturoi nu au mancat protagonistii, nici gura nu le pute. Ce mai cuprinde reteta – indemn la heirupism, dar cu “intelegere populara”, cand vine vorba de bani, critici severe la adresa adversarului politic, nevazand barna din ochiul propriu, doar paiul din ochiul adresantului “balacarelilor politice”, practicarea unei pledoarii diversioniste sau mai pe scurt a unei obraznicii clasice - pur romanesti, care plaseaza adevaratele probleme ale cetateanului, in derizoriu.

Interesant ar fi fost sa gasesc integral, studiul Eurostat, pe un site al guvernului roman, al ministerului muncii eventual, tradus in limba romana, pentru discutii pe marginea acestuia, ca doar suntem in UE (sau poate ca NU). Ar folosi cuiva ? Socilogilor – comentatori, statisticienilor de profesie - sigur, sindicalistilor (care au mai ramas dintre ei nepolitizati) si carcotasilor de ocazie ca mine – sigur.

Ciorba de dovlecei

Nu uitati ca fiind vara, afara este foarte cald (ca si cum ai putea uita, cand curg apele de pe tine si abea mai respiri, in cautarea a ceva rece de baut ), trebuie sa mananci totusi ceva, desi pofta de mancare este atenuata simtitor de zapuseala.

Nu cred sa mai fie vreun secret pentru cineva, ca lichidele reci te multumesc pe moment, dandu-ti o stare de bine, pentru ca in perioada imediat urmatoare sa transpiri si mai abundent.

Asiaticii, majoritatea fiind micuti de statura si usurei in greutate, transpira mai putin (cel putin asa am vazut intr-o statistica, pe internet). Secretul lor consta insa si in cantitatile de ceai de plante, pe care le consuma zilnic - ceai caldut, dupa fiecare masa si ori de cate ori au ocazia. Sa incercam si noi, inlocuind cafeaua, servita ori de cate ori avem ocazia, ca pe ceva de tratatie/ atentie/ consideratie, care nu poate fi refuzat.

Pont ! Am citit ca ceaiul de salvie (infuzie) consumat cca. 1 litru pe zi, caldut, limiteaza transpiratia.

O ciorba de dovlecei care se poate consuma si rece sau calduta este insa mai bine venita, fiind si hranitoare, usor de facut si deosebit de gustoasa.

Din doi dovlecei de marime potrivita faci o oala de ciorba de 3 litri. Speli dovleceii cu apa rece si fara a-i curata de coaja, ii tai in bucati potrivite ca marime.

Cureti o ceapa, un ardei gras mic, o radacina mica de patrunjel si un morcov mic si le dai toate pe razatoarea mare, in afara de ardei pe care il tai feliute subtiri. Taie 2-3 rosii, bine coapte, in bucati fine.

Incingi niste untura de pasare intr-o oala si calesti toate legumele, pana ce ceapa devine sticloasa. Adaugi sare, piper, boia, dupa gust. Daca vrei sa simti racoare, taie subtire si 2 frunze de busuioc verde si caleste-le usor.

Daca iti place ciorba mai groasa, poti sa pui si un cartof mic, taiat cuburi.

Completezi cu apa calduta (apa rece fiarta) si lasi ciorba sa fiarba, pana se inmoaie legumele (cam 30 de minute).

Bati 2-3 oua cu furculita intr-un castron, pui zeama de lamaie, marar si leustean verde – verdeturi taiate marunt. Ouale batute le amesteci cu 2 polonice de ciorba si torni totul peste ciorba, in oala, amestecand cu polonicul.

Secret ! Daca vrei sa iasa oul batut, sub forma de “zdrente”, cand il adaugi in oala cu ciorba, nu opresti focul si continui sa amesteci ciorba cu polonicul. Daca vrei sa iasa ciorba omogena, cand adaugi oul batut, trebuie sa fie focul oprit.

Ciorba de dovlecei se serveste calduta, cu smantana si leustean verde, tocat marunt, presarat pe deasupra.

Ciorba de dovlecei rece, este deosebit de gustoasa, mai ales daca atunci o scoti din frigider si adaugi smantana tot rece. Este racoritoare si nu transpiri, dupa ce o consumi.

Cui ii place mamaliga rece, este momentul sa incerce cu ciorba de dovlecei. Nu trebuie sa lipseasca un ardei iute.

Secret ! O ciorba de dovlecei mai acra se acreste cu zarzane (corcoduse, prunisoare) necoapte sau usor parguite. Se spala zarzanele si se pun la fiert, intr-o cana, cu apa, cat sa le acopere. Se fierb pana cand se obtine pulpa fructului usor de luat de pe sambure. Se trece fructul printr-o sita deasa si zeama care rezulta se amesteca cu ciorba de dovlecei.

Pofta buna frati gurmanzi, rapusi de caldura ! Nu disperati, vara trece repede, mai ales daca ati fost deja in concediu.

Pilaf “pur” cu tartite de curcan

La noi in familie se fac doua feluri de pilaf, dupa doleanta fiecaruia dintre copii, inca de cand erau mici. Unuia ii place pilaful bulgaresc (vezi reteta – pilaf cum stiu eu), celuilalt – pilaf pur.

Cand cumperi orez trebuie sa te gandesti ce vrei sa faci din el. Pentru pilaf, ardei umpluti cu orez, sarmale cu orez iti trebuie orez cu bob mare, rotund, care “se leaga” la fiert. Pentru orez cu lapte iti trebuie orez cu bobul lung, subtire, inconvoiat, care nu se leaga la fiert. Cum oferta de orez de pe piata este diversa, te cam pacalesti cand cumperi, mai ales daca nimeresti niste orez prefiert.

Speli niste orez de mai multe ori, cu apa rece, ca sa mai dispara “tulbureala” (amidonul). Lasi orezul putin la “umflat”, in apa rece care a mai ramas nescursa.

Toci marunt o ceapa alba si o calesti in untura de pasare, pana se inmoaie si “sclipeste” usor. Razi un morcov peste ceapa. Adaugi cateva fire de ardei gras tocat feliute subtiri. Pui si niste marar verde tocat marunt. Taie 2 ciuperci in feliute subtiri si le calesti impreuna cu ingredientele adaugate anterior.

Pui sare dupa gust, de preferat grunjoasa, data atunci prin rasnita. Adaugi si niste boabe de piper.

Orezul “umflat” il pui peste ingredientele de mai sus si il calesti si pe el, avand grija sa amesteci cu lingura de lemn, sa nu se prinda de fundul cratitei.

Completezi cu apa calduta pana se umple cratita si cand incepe sa fiarba mancarea, bagi cratita in cuptorul incins, la foc potrivit.

Dupa culoarea lichidului, mai adaugi sau nu untura de pasare. Te uiti din cand in cand prin cuptor, sa nu sece pilaful. Mai adaugi apa calduta si mai amesteci cu lingura de lemn, sa se omogenizeze compozitia.

Atentie ! Cand umbli la cuptor, sa ai aminte sa-ti pui manusile de bucatarie sau sa ai la indemana niste carpe mai groase, altfel faci buba si ustura tare.

Pilaful este gata cand grasimea iese la suprafata, iar boabele de orez sunt legate intre ele.

Tartitele de curcan se lasa la dezghetat de cu seara, in frigider. Se spala cu apa rece si se scoate glanda amara, care secreta grasime, din varful tartitei.

Secret ! Tartitele se parlesc la focul aragazului, ca sa nu ai surpriza sa te trezesti prin gura cu vreun varf de pana de pasare.

Oparesti tartitele in apa fiarta, apoi le clatesti cu apa rece. Asezi tartitele oparite intr-un vas termorezistent. Vasul il bagi la cuptor, la foc mare intai, ca sa se rumeneasca tartitele usor, sa ramana mustoase si in acelasi timp sa iasa grasimea din tatite.

Colectezi grasimea din tava cu o lingura de lemn si o pui intr-un borcan. O sa ai nevoie de ea cand faci pilaf. Mai lasi ceva grasime si in tava, ca sa ai in ce fierbe tartitele in continuare.

Secret ! Nu uita sa pui niste sare in grasimea colectata in borcan, ca sa o poti pastra mai mult timp, in frigider, dupa ce s-a intarit.

Grasimea de pasare se foloseste si la supe si la mancaruri de pui. Pentru copii mici, medicul recomanda in tineretea mea, sa le dai untura de pasare pe paine, cu putina sare, ca sa nu mai fie mofturosi la mancare si sa prinda cheag, de sanatate.

Secret ! Cand pui grasimea fierbinte in borcan, sa ai grija sa fie borcanul cald sau si mai bine, pui o lama de cutit sub borcan.

Pui sare, boabe de piper, cimbru si 2 foi de dafin, peste tartite. Lasi la cuptor, la foc potrivit, pana ce tartitele se patrund bine si se rumenesc.

Pilaful se serveste fierbinte cu o tartita alaturi, pe farfurie.

Fiind vara se serveste si o salata de rosii cu ceapa si patrunjel verde.

O bere rece te introduce in “atmosfera” bucatariei si te pregateste pentru festin.

Pofta buna frati gurmanzi, de pretutindeni ! Nu uitati sa mancati sanatos si gustos. Nu este obligatoriu sa va imbuibati. Nu exagerati cu cantitatile puse in farfurie. Mancati putin si bun, des si ori de cate ori va este foame. Mese regulate sunt recomandate numai pentru cei mici, ca doar ei trebuie sa creasca. Dupa ce mancati, nu va “retrageti” imediat la televizor sau la calculator. Faceti putina miscare – mai clatiti-va cu ceva pahare cu bere rece.

Salate de vara

Pe vipia aceasta care ne stoarce de cele din urma puteri, cand mersul la serviciu este o adevarata povara, iar strandul este deschis numai in wekend pentru cei care mai trebuie sa si munceasca, in timp ce visul de a sta tolanit la soare, la malul marii, este inca departe, cauti sa te hidratezi si sa mananci ceva cat mai usor.

Ce ne-am face daca nu ar fi legume si fructe prin piata ? Aprovizionarea pe o astfel de vreme este si ea o corvoada, dar trebuie sa se sacrifice cineva din familie. Mai ales daca acel/ acea cineva are mai putin de a face cu slujba la stapan (la patron sau la el insusi).

Cand am iesit la pensie am aflat ca sunt cineva, vorba unui bun amic. Cineva trebuie sa duca gunoiul. Cineva trebuie sa duca copilul la gradinita. Cineva trebuie sa plateasca impozitul la fisc. Cineva trebuie sa faca piata. Cineva trebuie sa scoata masina din garaj. …… Gaselnita cu cineva, poate continua la nesfarsit. Inseamna ca pensionarii raman cineva si dupa ce ies la pensie sau tocmai atunci devin cineva.

Chiar daca nu am rupt-o definitv cu slujba, ramanand in activitate doar la programul pe care mi-l fac singur, sunt si eu cineva. Ca atare, facutul pietei este una din sarcinile casnice de serviciu, care imi revin. As fi un mincinos daca as afirma ca nu imi face placere sa trec prin piata, sa ma convorbesc (asa afli multe despre sufletul taranului simplu) si sa ma tocmesc cu babele, sa iau pulsul preturilor si sa aduc acasa numai ce imi este pe plac.

Am cumparat din piata rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, verdeata (patrunjel si marar), cartofi, ardei capia, dovlecei, vinete, fasole verde, ardei iute bulgaresc (doar pisca, nu iti ia si gura foc).

Am completat rezerva de oua, branza telemea, cascaval, masline, ulei de masline, otet de mere cu miere, mustar dulce si lamai.

Salata de vara. Tai rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, in bucati mai mari, taraneste. Toci marunt patrunjel si marar.

Secret ! Spala bine toate legumele in apa rece si nu curata de coaja castravetii, dovleceii, vinetele. Coaja in afara ca are vitamine, activeaza permanent papilele gustative, mentinand gustul de proaspat.

Am pus niste bucati de branza taiate mai mari si vreo cateva masline. Am facut un dres de ulei de masline, sare, piper, zeama de lamaie, o lingurita de mustar. Le-am omogenizat cu o furculita intr-un bol, le-am turnat peste legume si le-am amestecat pe toate.

Salata se potriveste de minune langa o bucatica de carne de vita, preparata inabusita, in sos de vin alb  (vezi reteta – friptura de vitel in sos de vin alb) sau langa o friptura de porc, la gratar.

Friptura o servesti numai cand se mai racoreste afara, acuma mananci doar salata. :P

Ca sa nu slabesti, moi in sosul minunat al salatei, cu paine neagra. Este voie o singura bere rece.

Salata orientala de vara. Fierbi 7 minute cartofi noi, in coaja (cat sa intre varful cutitului in ei). Arunci apa fiarta, dai un jet de apa rece peste cartofi (Secret ! opresti astfel fierberea si sfaramarea cartofilor), cureti cartofii de pielita si ii tai bucati mai mari.

Fierbi si 2-3 oua tari, rascoapte. Secret ! Tine ouale fierte vreo 5 minute in apa rece. Se vor decoji repede si usor. Taie ouale in 8.

Pune intr-un castron cartofii fierti, ouale, niste rosii taiate felii mai mari, o ceapa taiata solzisori, un castravete taiat felii subtiri, un ardei capia taiat felii subtiri, cateva masline, patrunjel si marar verde, taiat fin. Taie si cateve de feliute de ardei iute bulgaresc.

Fa un dres din ulei de masline, otet de mere si miere, sare si piper. Toarna dresul peste legume si amesteca bine cu o lingura. Rade deasupra niste cascaval sau branza telemea de oaie. Poti sa pui si cubulete de branza.

Secret ! Curata cartofii cat sunt calzi. Daca te arde, tine cartoful intr-o furculita (bucatarii adevarati se sacrifica si il tin in mana, chiar daca ii arde ). Cartofii ii amesteci cu restul de legume si cu dresul, imediat. Vei obtine un gust deosebit, aromele patrunzandu-se mai usor, datorita cartofului cald.

Salata se serveste cu o bere rece. Si ce daca transpiri. Merita. Faci apoi un dus cu apa calduta.

Pofta buna frati gurmanzi, toropiti de caldura ! Mestecati cu grija si visati la nisipul fierbinte si la racoarea valurilor marii, care te gadila, asa in joaca, la picioare.

Ce mai “completeaza” romanul

In armata am invatat ca nu se fura, se completeaza numai, astfel incat la inspectie (de altfel anuntata cu surle si zurgalai, pe plutoane sau grupe, niciodata pe companie – poate tocmai in spiritul completarii) sa nu-ti lipseasca ba sacul de la masca, ba ciorapii de schimb – proaspat spalati, ba vergeaua de la pusca, ba sireturile de rezerva de la bocanci, ba chiar sectorul pentru cartuse de rezerva, vergeaua sau peria de curatat teava pustii, etc. Se “rataceau”, te miri din ce cauze, prin poligon, pe campul unde sapai gropile individuale, prin padurea pe unde faceai cercetare, etc. Ce rost avea sa anunti, ca sa fii pedepsit ? Completai, era in spiritul armatei si al soldatului napastuit sa piarda timp pretios, din cariera, pentru a satisface o corvoada.

Diferit era in garda, cand te luptai cu somnul in intunericul noptii sau si mai greu in lumina difuza a coridorului din zona birourilor comandantilor si cadrelor, cand colegii te expuneau la tot felul de “glume soldatesti” cu babau si cu spioni (teroristii au fost “inventati”, mult mai tarziu ), cu comandantul de batalion care vine in inspectie la schimbul 3 sau 4 (sanchi, nu venea niciodata, decat in fuga, rar, la santinelele din comandament si de la dormitor, ca doar avea si omul alta treaba – dormea).

Citeam o stire cum ca la o mina de carbuni s-a constatat de catre paznicii sositi din somaj tehnic (!?), dupa 1 luna, furtul a 3 Kg de exploziv si a 2.000 de capse electrice, utilizate pentru detonare. Am facut legatura cu “completarile” din armata, in ideea ca “oameni strangatori din fire” (doar mina nu era pazita, deci ce era depozitat, tot nu folosea nimanui) au luat ceva ce nu le trebuia pe moment, doar pentru a avea ceva, de a completa o zestre de lucruri inutile (sau mai stii ? ), care nu stii cand le va folosi si la ce.

Despre terorism nu este cazul sa amintim, ca doar rapoartele serviciilor nostre secrete zic ca nu avem de ce ne ingrijora.  

Nu avem teroristi, romanii sunt cu frica de Dumnezeu, nu se baga in actiuni de genul celor specifice terorismului. Romanii se ocupa doar de furtisaguri, de mici excrocherii, de batai programate din timp (ca sa vina presa ), intre gastile de cartier. Dar daca le vin romanilor si idei mai periculoase, ca doar in filme se vede cum se procedeaza, iar la noi s-au inmultit ATM-urile, casele de schimb valutar, bancile ?

Ministerul de interne a dat de curand o lege pentru infiintarea registrului national al armelor. Bun, dar sa se si aplice si sa se respecte prevederile legale. Cineva trebuie sa raspunda pentru nerespectarea prevederilor legale.

Ce ne facem cu explozibilii ? Legea nr. 126/27.12.1995 exista. La fel si normele tehnice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr.536/ 30.05.2002. Au existat si ceva modificari si completari ale actelor normative.

Ce zice legea ?

Art. 22 – Paza depozitelor de materii explozive trebuie asigurata permanent cu personal dotat cu arme de foc (in conditiile legii), cu exceptia depozitelor subterane legate de reteaua minei.

HOPA ! Mina de unde s-a furat era inchisa, depozitul de explozibil si capse era subteran. Un avocat istet il va scoate bazma curata pe managerul care a trimis paznicii in somaj tehnic, o luna de zile, lasand depozitul nepazit. Nu va lua nicio instanta de judecata, in considerare, inconstienta crasa a celui care a dispus retragerea pazei. Nu analizez aici, de ce a fost nevoie de trimiterea lucratorilor in somaj tehnic (este alta discutie, legata de competenta conducatorilor).

Art. 35 – Controlul asupra detinerii, folosirii sau a altor operatiuni cu materii explozive se exercita de catre: organele ministerului de interne, inspectorii de specialitate din inspectoratele teritoriale de munca si din cadrul MMPS (adica din inspectia muncii), de persoanele special desemnate de catre angajatorii care folosesc materiale explozive.

Stirea tocmai despre acesti inspectori amintea, ca au sosit “furiosi” la locul faptei si ca fac cercetari. Mult mai interesant ar fi fost sa aflam (sa vedem) ultimele documente de control si constatarile facute, la fata locului, de catre cei nominalizati la art. 35 din lege.

Legea prevede sanctiuni. La art. 31 – producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportul, folosirea sau orice alta operatiune cu substante explozive, efectuate fara drept, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. Cand fapta prevazuta la aliniatul de mai sus se refera la o cantitate mai mare de 1 Kg echivalent trotil sau cand cantitatea de exploziv este insotita de materiale de initiere, pedeapsa este inchisoare de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseste.

 Este adevarat ca nu se specifica in mod expres furtul, dar nici nu se prevad sanctiuni pentru cei care nu si-au indeplinit sarcina de control. Nu este cumva nevoie si de astfel de prevederi ? Sa fie o scapare a legiuitorului sau o “acoperire” intentionata pentru niste angajati, platiti cu sume grase, de la bugetul de stat ?

Ma intreb ce s-ar fi intamplat cu cei care avand sarcini de control, nu ar fi putut dovedi (nu era atunci prezumtia de nevinovatie, in codul penal) ca s-au achitat de sarcinile care le reveneau. Li s-ar fi aplicat probabil, in regim de urgenta, prevederile din codul penal si prevederile Decretului nr. 297/ 1977 privind regimul materiilor explozive in economie, respectiv ale Decretului nr. 367/ 1971 privind regimul armelor, munitiilor si a mteriilor explozive (acte normative abrogate prin Legea nr. 126/ 1995), prevederi care ar fi dus la ani grei de puscarie pentru cei gasiti vinovati, in urma unei cercetari si a unei condamnari rapide. Daca s-ar fi banuit numai, intentia de a atenta la viata vreunuia dintre “conducatorii iubiti”, atunci pedeapsa pentru cei vinovati ar fi putut fi cea prin impuscare.

Ce ti-e si cu democratia asta ! Toti vorbesc despre democratie, putini o inteleg si mai putini sunt cei care in cunostinta de cauza respecta legile (asa criticate cum sunt ele).

Noi romanii suntem oare pregatiti sa facem fata cerintelor democratiei ? Dupa parerea mea nu s-a gasit inca modalitatea practica de a ajunge la cetatean, de a-l face pe acesta sa constientizeze binefacerile democratiei. Cred ca inceputul este legat de modul cum intelegem fiecare dintre noi, sa respectam legile tarii.

Am fost obisnuiti prea multi ani sa facem totul din frica. Trecerea la democratie este greoaie (deja ne zbatem de 20 de ani), dar nici politicienii nostrii nu se inghesuie sa scurteze aceasta perioada de tranzitie. Nestiinta si ignoranta celor multi, a fost intotdeauna in avantajul celor putini (adica a celor care conduc). Masele largi de ignoranti sunt mult mai usor de manipulat. Mijloacele de manipulare se perfectioneaza permanent, ignorantii si nestiutorii sunt permanent, la fel de usor de manipulat.

Secretomania si legea

Sub presiunea UE, inainte de aderarea Romaniei la comunitatea europeana, parlamentul a fost obligat sa adopte legi prin care se puneau in ordinea de drept anumite prevederi ale legislatiei europene. Sunt legi legate de coruptie, de combaterea acesteia in special, dar si de protejarea salariatilor angajati in institutiile statului, incurajati fiind sa demaste nedreptatea, birocratia, nepotismul, favoritismul, delatiunea, etc., intr-un cuvant tot ce ne face astazi sa fim vizati drept corupti de catre strainii veniti cu ceva treburi prin tara.

Legislatia europeana nu a prevazut excesiva politizare actuala a institutiilor statului roman, politizare care ajunge pana la directorii de gradinite si la administratorii cantinelor sociale finantate de catre primarii, la sefii pietelor si la vanzatorii de bilete de la intrarea in stadionul municipal, administrat de catre primarie (din taxe si impozite stranse de la localnici), la meciuri de fotbal.

O astfel de prevedere legislativa este Legea nr. 571/ 14.12.2004 – privind protectia persoanelor din institutiile publice, din autoritatile publice si alte institutii, care semnaleaza incalcari ale legii (publicata in MO nr.1214/ 2004).

Cum am ajuns la lege ? Citind pe internet un articol de presa despre Raportul pe justitie al Comisiei europene, m-a frapat faptul ca la nivelul Agentiei nationale a functionarilor publici (!?), comisia de disciplina a analizat si rezolvat doar 837 de plangeri, facute la adresa functionarilor publici, din care numai  aproximativ 15 % au fost facute de catre cetateni si doar 9 de catre avertizori de integritate in interes public.

Este pentru prima data cand aud/ citesc despre avertizori de integritate in interes public. Mi-am zis: Gheorghe nu stii nimic, degeaba stai toata ziua cu legile in mana, mai stai cu urechea pe la comentarii tv, mai te zgaiesti prin presa scrisa pe internet. Mi-am facut mea culpa si am accesat pe internet monitorul oficial, ca sa inteleg de ce autorul articolului zicea ca s-au intamplat cazuri in care avertizori de integritate au fost concediati.

Iata ce zice legea.

Art. 3 al. a - “avertizare in interes public inseamna sesizarea facuta cu buna credinta cu privire la orice fapta care presupune o incalcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrari, a eficientei, eficacitatii, economicitatii si transparentei”.

Frumos, noi romanii ne pricepem la vorbe, le potrivim de minune. Mai rau stam cand este vorba sa indeplinim ceea ce scriem.

Iata ca se legifereaza sesizarea comisiei de disciplina, de catre functionari publici din cadrul institutiei statului, asupra oricaror nereguli constatate, in timpul desfasurarii activitatii, la locul de munca. Cum se precizeaza ca este vorba de o sesizare cu buna credinta insemna ca reclamagii de profesie sunt inlaturati din start sau poate ca nu. Poate chiar reclamagii de profesie sunt autorizati legal sa profeseze delatiunea in scop electoral, in conditiile in care politizarea institutiilor statului nu cunoaste limite. Altfel cum s-ar inregistra numai 9 cazuri de sesizari ale functionarilor publici, din cadrul institutiilor ? Ar fi in regula daca in Romania nu s-ar vorbi de coruptie, daca nu ne-am lovi noi cetatenii de rand, permanent, de tot felul de hachite din partea functionarilor publici, a sefilor lor politici si a consilierilor juridici angajati in institutiile statului, pe motiv ca sunt rude apropiate ale sefilor.

Art. 3 al.b – “avertizor este persoana care face o sesizare conf. lit.a si este incadrata in una dintre autoritatile publice, institutiile publice, administratia locala, ….”.

Bun, am aflat cine este avertizorul.

Legea pare in regula, aplicarea ei este deficitara si nu este incurajata de catre presa scrisa si vorbita, nici macar de catre sindicatul functionarilor publici. Nici vorba de a fi o tema de discutie pe la vreun post de televiziune.

Nu am inteles cine furnizeaza date pentru raportul care se intocmeste de catre Comisia europeana, indiferent de domeniul la care se refera. Normal ar fi ca datele furnizate (tot de romani, presupun ) sa fie facute publice, prin dezbateri publice, prin presa, inainte de a aparea un raport al institutiilor europene. Astfel nu ar mai exista aprecieri populiste de genul - Comisia europeana nu este informata corect, noi am facut, am dres, ei nu inteleg ce facem noi…bla, bla, bla.

Te apuca o scarba infinita cand auzi politicieni, adversari declarati, care unii zic “hais”, altii zic “cea”. Ce sa mai inteleaga bietul cetatean, confruntat zilnic cu multe alte probleme (care il afecteaza, cu adevarat), decat aprecierile pline de batjocura la adresa intelepciunii cetateanului simplu, cu care este “inghesuit” zilnic, la toate orele, pe la televiziuni si prin toate ziarele aflate pe tarabe ?

Poate nu exista coruptie in Romania, poate toata lumea este cinstita si lucreaza numai in folosul natiunii. Numai noi carcotasii de ocazie vedem altceva.

Bors de ied

Nefiind posibila adunarea familiei pentru a sarbatori cum se cuvine, la Paste, am portionat iedul cumparat si l-am pus in pachetele, pentru diverse retete.

A venit randul pachetului care continea capatana, partea de jos a picioarelor si 2 bucati de gat, pachet destinat unui bors.

Am lasat de cu seara pachetul sa se dezghete lent, in frigider.

Carnea de ied este foarte frageda, deosebit de gustoasa, consistenta si nu produce rictusuri celor mai simandicosi.  

Se spala carnea dezghetata, in apa rece, pentru a se inlatura eventualele urme de sange inchegat.

Secret ! Daca vrei sa-si pastreze gustul nealterat, cand congelezi carne (indiferent de animal), sa nu o speli. Daca are sange inchegat, il indepartezi cu cutitul si stergi bine carnea cu o carpa curata.

Cureti o ceapa si o tai solzi. Poti toca si 2 fire de ceapa verde. Dai pe razatoarea mare un morcov, un pastarnac si o radacina de patrunjel. Tai si vreo cateva feliute de ardei gras.

Calesti legumele in ulei de floarea soarelui, amestecand cu o lingura de lemn, la foc mare, pana se moaie ceapa. Adaugi 2 litri de apa rece incalzita si lasi la fiert.

Oparesti carnea de ied, in apa clocotita. Carnea oparita o speli cu apa calduta si o pui in oala cu zarzavat. Lasi la fiert, la foc potrivit, cu capacul pus pe oala, pana se fierbe carnea.  In timpul fierberii, adaugi cateva tulpini de leustean verde.

Borsul se cumpara din piata sau din marchet. Il gusti sa vezi cat de acru este. Fierbi borsul intr-o cana si culegi spuma.

Cand carnea este fiarta, adaugi in oala de ciorba, borsul fierbinte si mai lasi la fiert 2 minute. Opresti focul si lasi sa se linisteasca putin fiertura.

Bati 2 -3 oua cu furculita, adaugi niste zeama de lamaie (vezi sa nu iasa prea acru) si niste leustean verde tocat marunt. Torni 2 polonice de zeama de ciorba peste ouale batute, amesteci compozitia si o torni peste ciorba, amestecand cu polonicul, sa se omogenizeze.

Secret ! Nu pune ouale batute peste ciorba, daca nu ai oprit focul. Se va “branzi” oul si strici aspectul borsului.

Borsul se serveste fierbinte cu mamaliga calda si leustean verde presarat deasupra. Se “alinta” o tuiculita in timpul mesei, chiar daca afara este canicula. Nu vei transpira mai mult, ba din contra te vei simti bine pe dinauntru.

La felul doi poti servi cotlet de ied sau miel, cu cartofi, la cuptor. Se serveste impreuna cu o salata de varza noua si castraveti. Merge un vin rosu demisec.

Pofta buna frati gurmanzi, chiar daca nu sunteti “amicii” carnii de oaie sau de ied ! Incercati sa gustati, incercarea moarte nu are. Ideile preconcepute despre mirosul carnii de oaie se “mostenesc” in familie, nu se datoreaza unei retete neacceptate de stomacul prea fin.

Marlani si marlanismele lor

Politica damboviteana s-a confruntat, in ultimii 20 de ani, adeseori, cu multe gesturi reprobabile, care au agitat masele de vasnici doritori in ale scandalului public, au creat discutii aprige pe scena politica, au dus la “infierarea” politicienilor, de catre adversarii lor politici.

Tonul marlaniei politice se pare ca a fost dat de catre eternul nostru presedinte jucator – dl.  Basescu. Domnia sa  i-a “inspirat” pe multi alti politicieni, care vazand ca atitudinea maidaneza prinde mai usor la masele largi de purtatori de maini care se ridica la comanda scurta – votati, care utilizeaza ca tactica politica – vorba cu dublu inteles, mai docheata, care face ”boborul” sa vuiasca de placere.

Este greu sa faci o clasificare a marlanismelor cu iz politic, sa stabilesti o ierarhie sau un top al practicantilor politici de profil. Cometariile pe marginea gesturilor sau ale vorbelor sunt de cele mai multe ori, de prisos.

Mentinand categoria pe care o “atac” in prezent, prezint unele “gesturi” si “zise belicoase”, sau care se vor a fi ironice, ale oamenilor politici sau ale comentatorilor politici, care s-ar incadra cu brio in prezentul comentariu.

Categoria – Marlanii printre noi si gesturile lor reprobabile (sau poate ca nu).

-Presedintele Basescu la adresa dnei. Viorica Costiniu (in plenul unei sedinte CSM) – aveti sansa, pentru prima, data sa fiti evacuata din sala. Puteti sa vorbiti despre frig, pe hol si foarte repede. “Initiativele personale” ale presedintelui, de multe ori se razbuna – a reintrat in gura presei – oare a cata oara in ultimii 5 ani ? Sa fi contat in vreun fel, ca se vorbea in plenul unei sedinte ? Lectii se predau initial, in scoala primara si ulterior pe masura pregatirii fiecarui individ. Sa fie vorba de lipsa celor “7 ani de acasa”, atat de des invocata in ultimii ani ?

-Presedintele Ion Iliescu (la ziua Unirii, invitat fiind la Cotroceni, pentru aniversare si ciocnirea unei cupe de sampanie) – se face ca nu-l vede pe presedintele Basescu care vine spre el cu mana intinsa ca sa ciocneasca o cupa de sampanie si se intoarce cu spatele ca sa vorbeasca cu generalul Chelaru. Un gest de marlanie catre un adept al marlanismului de orice fel, indiferent de ocazie. Nu inteleg de ce este nevoie in politica, sa dai “replici” in acest fel ?

-Candidatul PNL la presedintie – Crin Antonescu (analizand rezultatele alegerilor europarlamentare, cu activul de partid) – Romania a facut vedete din toate pipitele dar nu isi respecta veteranii de razboi. Nou venit in randul “durilor” prezidentiabili, este deja adeptul presedintelui jucator – dupa modelul presedintelui aflat in functie, inclusiv al vorbelor aruncate pe maidanul politic. Veteranii de razboi, sigur ca au nevoie de respectul natiunii, dar sa-i asociezi cu niste pipite politice, este deja prea mult. Sa se fi gandit tanarul politician, ca daca va ajunge presedinte, oricum veterani de razboi vor fi din ce in ce mai putini (grija fata de ei nu va mai conta), iar pipitele, in politica, din ce in ce mai multe (poate fi o politica de partid, mai stii ?).

-Deputatul (fost candidat la presedintie) Adrian Nastase (replica la unele spuse ale presedintei Camerei deputatilor, Roberta Anastase) - frumusetea trece, prostia se pare ca nu. Chiar daca inteleg “remarcile simandicoase”, cu un oarece umor politic, nu pot sa fiu de acord cu abordarea publica a acestui gen de replici. De ce ? Simplu – imi face greata (politica). Sa fi disparut respectul fata de sine, al fiecaruia dintre noi sau in politica nu este necesar ?

-Ziaristul Cornel Ivanciuc (comenta ce ar fi scris A. Nastase, pe blogul personal) – Teodor Stolojan seamana cu mortul viu care a fugit din sicriu sa bea o sticla cu brifcor. Monica Macovei este o girafa dubioasa si mincinoasa, o marioneta, maica Precista indezirabila pe lista parlamentarilor socialisti europeni. Oare ce parere isi fac parlamentarii europeni despre modul unic in care ne autoapreciem (romaneste vorbind) politicienii trimisi de catre Romania, in Parlamentul european, sa ne reprezinte interesele (?!), in confruntarea “pasnica”, din organismul european ? Rad pe la colturi, se inghiontesc si voteaza in favoarea romanilor, ca atare.

-Ziaristul Cornel Ivanciuc (primirea la Cotroceni a europarlamentarilor romani) – Cimpanzeus a renuntat sa mai ciocneasca cupa de sampanie cu Circopitecul cu blana alba, cu ochelari negri si cu Macacul negru care isi scoate gat-legaul bleumarin de la gatlej. Gestul presedintelui de a-i ocoli pe unii europarlamentari, pe care ii considera domnia sa ca nefacand parte dintre apreciatii sai, nu il scuza, in ideea ca acesti reprezentanti au fost votati de catre cetateni. Poate fi o palma pe obrazul sau, primita in viitorul apropiat, cand aceeasi alegatori profesionisti il vor ocoli pe domnia sa, direct implicat in alegerile prezidentiale si vor pune degetul pe cei doi, vizati mai sus.

Nu agreez lingatorii de profesie ai dosurilor, in politica – ma refer aici la asa-numitii ziaristi si analisti politici, “acreditati” pe langa diferiti politicieni, care cu orice pret ii slavesc pretutindeni, pe protectorii lor generosi.

Nu agreez nici pe apartinatorii clasei reprezentative – huidume politice – “ganditorii din umbra” ai partidelor.

Ma indispun violatorii in serie ai limbii romane, prezenti in politica.

Dar de fapt fiecare individ procedeaza cum intelege mai bine sa se faca remarcat sau pe intelesul tuturor – banii se zice ca nu au miros. Aceasta zicala este valabila, poate, in ideea ca duhoarea nu reprezinta un miros, in politica.