Idei pentru iesit din criza

Criza economico-financiara face noi victime, peste tot in lume. Cum nu toate statele detin lichiditati in visteriile nationale sau nu pot ajunge la astfel de imprumuturi de stat, patronii se intrec in idei, care mai de care, mai trasnite, pentru a face fata crizei si a-si salva cat de cat afacerea. Initiativa nu poate muri, mai ales daca esti cu cutitul la os.

Am colectionat cateva idei cel putin trasnite, pentru mentinerea afacerilor pe linia de plutire si de ce nu, pentru a prospera in afacere. 

-Un bordel din SUA ofera bonuri de benzina pentru clientii fideli. Nu se fac precizari cat de fidel trebuie sa fie clientul. Sigur este, ca daca nu vine cu masina personala la intalnirea de afaceri, nu este primit. Oare de ce nu se  ofera bonuri si pentru uleiul de motor ? Se pare ca doritorii de placeri nu stau prea bine cu combustibilul (dolarii), in timp ce ofertantele de placeri stau prea bine cu ungerea. 

-Alina Plugaru si-a asigurat pasarica, pe bani grei. Nu se cunoaste suma exacta, nici firma de asigurari care a facut tranzactia. Nu se stie nimic despre rata lunara platita, nici daca vedeta xxx (ca doar este prezentata pe la mai toate televiziunile, pentru rating, la ore nu neaparat tarzii) este cea care plateste sau sponsorul oficial (!?). Am o nedumerire ? De ce a fost nevoie sa-si asigure echipamentul de munca ? S-or fi anuntat ceva greve in sistem ?  Or fi aparut stiri perverse, cum ca s-ar legaliza afacerea ? Cine poate stii ? Mister total.

-La rusi s-a organizat olimpiada papusilor gonflabile. Una din probe este – cursa de canoe (pe apa), cu o papusa gonflabila pe post de carma.  Tot stiri incomplete – nimic despre locul de desfasurare a probelor (nu cred ca din motiv ca presa sa nu fie prezenta), nimic despre castigatori (ceva poze de grup, macar), nimic despre premiile puse in joc, nimic despre sponsori, nimic despre oficialitatile care au facut premierea castigatorilor. Rusii astia, nu fac niciodata ceva pana la capat. 

-Un sarb a organizat campionatul mondial de gatit testicule. Cu ocazia intrecerii, a scos la vanzare si o carte de bucate, cu retete pe baza de cojones. Asta da initiativa. Nu am stiut de initiativa sarbului, ca-i trimiteam si eu reteta mea de fudulii de taur la gratar. Cum, nu am scris-o ? Va urma, la rubrica de bucatatreli, cand voi gasi materia prima, in galantar. Ar fi fost interesante niste imagini din timpul desfasurarii campionatului mondial.

-Un japonez acorda angajatilor sai, 1-2 zile concediu de odihna suplimentar, pentru boala dragostei.  Nu conteaza varsta angajatilor, doar momentul cand apare amocul (cum se mai numeste boala dragostei, la romani). In valtoarea momentului, pentru a nu deranja pe ceilalti angajati, japonezii atinsi de boala, sunt trimisi imediat in concediu platit. Nu se fac precizari, despre atitudinea angajatilor trimisi acasa, stiut fiind ca japonezii nu pleaca in concediu de odihna, pentru ca nu vor sa creeze probleme firmei, prin absenta lor de la locul de munca, ca si cum fara ei se darama totul. Nu se zice nimic, despre rezultatul concediului, daca impricinatilor li se permite sa stea impreuna in aceasta perioada sau sunt izolati. Cred ca in curand, un intreprinzator roman, va gasi solutia pentru ca japonezii care nu vor sa plece in concediu, sa vina sa lucreze in Romania, in locul angajatilor romani, dornici sa plece mereu in concediu, chiar daca nu au dreptul (daca s-ar putea, sa se cumuleze si pe mai multi ani). La nevoie, romanii chiar pot declara ca sunt “loviti” de boala dragostei. Si asa nu verifica nimeni, bolile angajatilor romani. Prezentarea unui certificat medical angajatorului, nu este o problema, oricand se gaseste un medic sa semneze si un ”bolnav” sa plateasca.

-De Valentine’s Day, magazinele de placeri ofera promotii atragatoare. La promotie gasesti de toate, nu numai jucarii sexuale. Prostituatele ofera preturi promotionale pentru servicii complete. Cuplurile lesby, transexualii si gigolo fac si ei reduceri semnificative, chiar se expun privirii, gratis, uneori. NU conteaza ca este vorba despre ziua indragostitilor (adica despre Adam si Eva, cum s-ar zice la scripturi). Intr-o iubire adevarata nu mai conteaza nici macar sexul partenerilor. Reclama este pe masura ofertei, adica pe tarabe nu mai ai loc de reviste si DVD -uri, cu materiale pentru adulti. Nimeni nu se sesizeaza, ca legal asa ceva trebuie sa se gaseasca numai in locuri special amenajate (adica spatiile alea cu geamuri rosii, avertizate ca tare). Nu conteaza minorii, nu mai indrazneste nimeni sa fie pudic sau “incrancenat”, ca rad de el, colegii. Mai vezi cate o baba indignata, care-si face cruce si se minuneaza ca pe vremea ei nu vedeai asa ceva decat in casele cu felinar la poarta. Poate nu ar fi lipsita de interes o legalizare a prostitutiei, o lege din aplicarea careia, sigur s-ar aduce venituri suplimentare la buget. Ce o zice oare Doamne – Doamne ? Dar biserica, dar institutiile abilitate ale statului, care au atributii in combaterea pornografiei infantile, ministerul educatiei care se ocupa cu tinerele nostre vlastare ? Se pare ca nimic sau nu sunt bagati in seama. Oare de ce ?

-Un japonez a colectionat prin furt, 600 de chiloti de dama si sutiene, in 8 ani de zile. O fi vrut saracul sa deschida o expozitie. Nu poate fi vorba de vreo boala mintala !? Sunt fel de fel de colectionari, care isi evalueaza colectiile, care se strang periodic sa faca schimb de piese din colectie. Se acorda si premii. Sunt tocmiti si hoti care sa fure piese de colectie. Se vantura bani grei. Nu se spune nimic despre detergentul utilizat de catre colectionar, pentru fatuirea pieselor intime, furate. Nu s-a facut nicio reconstituire, la politie, pentru a se proba cum s-a obtinut piesa pusa in colectie. 

-Un bordel din Germania are un pachet propriu de stimulare a consumatorului de sex – 70 de euro pentru fata, bautura, si mancare. Atragerea clientelei este pe primul plan. Se pare ca si la nemti, care sunt bine organizati, unde prostitutia este legala, afacerea schioapata pe vreme de criza economica. Probabil ca se serveste mancare afrodisiaca si vin Sange de taur. Ca nu s-o da la cantina stabilimentului, fasole batuta cu carnat si suc de morcovi. Sau mai stii ?!

Mare-i gradina lui Dumnezeu si multi “gradinari” mai sunt in ea !

Piti lasa-ne !

Nu stiu daca Piturca e un antrenor bun sau nu. Rezultatele, cu el la carma nationalei, sunt mediocre. Ne-am calificat la ultimul campionat european de fotbal, cu Piti la timona, fara stralucire, luptand din greu prin transee, prin mocirla stadioanelor romanesti, cu frigul si cu neputinta noastra fotbalistica, proverbiala. Cred ca a fost numai o intamplare norocoasa. S-a vazut de altfel la turneul final, unde nu am stiut sa profitam de o ocazie unica: neputinta de moment a Frantei si oboseala peste limita a Italiei. Am crezut ca putem fenta iarasi fotbalul si am pus de o miuta cu Olanda, care ne-a pedepsit insa pentru tupeul de a o fi invins dintr-un ofsaid clar, in preliminarii, la Constanta.

Nu am invatat nimic din palma luata peste bot, la turneul final. Piti a continuat sa convoace la nationala jucatori complet iesiti din forma, care freaca banca de rezerve, pe la echipele lor de club, de prin strainatate, unde sunt platiti cu bani grei (nici strainii nu sunt prea isteti cand arunca cu lovele, in fotbalisti care mineaza jocul). Dintre cei care joaca meci de meci, prin campionate straine, Mutu nu se prea zbate cand vine la nationala sau vrea sa faca cate ceva si mult prea des nu-i iese (tot aia este la urma urmei), Chivu joaca mai mereu accidentat, pe te miri ce post, altul decat la echipa lui de club, Codrea se lupta cu bocancii grei si cu terenul, prin “zone minate”, care nu-i prea sunt familiare, Radoi a ramas acelasi luptator, dar el nu poate decide singur un meci, mai ales cand mai si greseste. Ceilalti “stranieri” (Marica, Contra, Rat, Cocis, Florentin Patre), alearga prin teren si joaca si ei ceva acolo, ca sa nu zica lumea ca au venit degeaba, la convocare.

Pentru jucatorii din campionatul intern, convocati la nationala, cu greu poti sa depistezi criteriile care au stat la baza convocarii. Banel alearga ca o curca fara cap si centreaza bine o data la 7 meciuri. Fundasii centrali (Goian, Ghionea, Tamas, Dorel Stoica) toti se intrec in gafe, toti sunt lenti, sunt destul de certati cu tehnica (motiv pentru care iau multe cartonase). Florin Costea si Tanase fac fata la echipa lor de club, dar la nationala nu inteleg ce-i cu ei pe acolo. Ovidiu Petre este lent, atehnic si cotonogar.

Lobont pare singurul selectionat care isi face mai mereu datoria, cu rare exceptii. Cand totusi o comite, are si destule motive, probabil ca se satura de gafele celor din fata lui, din teren.

Pe Max Nicu l-am vazut la tv, cu echipa lui de club. Nu ma astept sa rupa gura targului. Ceilalti convocati la nationala sunt mai mereu doar pe lista, fara a juca mai mult de 10-15 minute. Nu inteleg de ce nu sunt convocati pentru meciuri oficiale: Galamaz, Costin Lazar, Paraschiv, Muresan, Panin, etc.

Aseara, cu Serbia, nu se poate spune ca tricolorii nu si-au dorit sa invinga (ca nu au stiut cum si ca nu au putut, este cu totul, altceva). Cele doua echipe care s-au confruntat aseara, sunt diametral opuse in ceea ce priveste conceptia despre joc, viteza de joc, implicarea fotbalistilor in jocul colectiv, tehnicitatea jucatorilor, daruirea si forta jucatorilor de a respecta ce le-a zis antrenorul (la sarbi, se pare ca antrenorul are si ce le spune). Sarbii stiu niste faze fixe, multe, diferite unele de altele si le aplica pe toate cu ochii inchisi, motiv pentru care le si ies. Sarbii nu-si scapa adversarul din marcaj, sunt iuti, vitezisti chiar. Se mai intreaba cineva, de ce cota sarbilor, este de peste 10-12 milioane de euro si a alor nostrii pe la 5-6 milioane de euro ? Aseara s-a vazut in clar, in teren, de ce.

Trebuie luat taurul de coarne si la fotbal. Este necesara o curatenie generala in federatie, la liga profesionista si printre antrenorii de la toate nivelurile fotbalistice. Banii veniti destul de multi, existenti in fotbal, trebuie investiti cu respect, cu cap si responsabilitate pentru sport.

Este nevoie de un selectioner nou, la nationala mare, cu tupeu, cu stiinta fotbalistica (scolit la cluburi mari, care sa fi avut anterior si rezultate notabile, cu echipe mici), cu puterea de a da peste gura si buzunarul celor care ii impun anumiti fotbalisti spre a fi selectionati (oare fratii Becalii – impresarii, ce or avea de zis ?). Sa fie convocati la nationale, numai jucatori in forma sportiva maxima, fara discriminare (ma refer aici la echipe si conducatori prieteni, versus cei cu care sunt selectionerii in raca). Stranierii sa fie convocati numai daca joaca meci de meci si bine, la echipa lor de club si numai daca nu sunt accidentati.

Oare este posibil asa ceva ? Putem iesi din minciuna si din micimea fotbalistica in care ne aflam in prezent ? Se poate juca si la noi un fotbal spectaculos, pe goluri, cu stadioane arhipline, cu suporteri care canta in loc sa injure ? O sa dispara declaratii ale antrenorilor sau ale conducatorilor, de genul: nu imi propun sa jucam spectaculos ci sa luam cele trei puncte, ca doar acestea conteaza. Cand o sa dispara jocurile de culise si aranjamentele ? Cand se va da de pamant cu arbitrii care viciaza rezultate ? Cand, comentatorii de fotbal nu vor mai arunca cu vorbe goale si cu fraze care irita telespectatorii, prin lipsa lor de profesionalism evident ? Cand vor fi scosi din fotbal toti gogomanii, responsabili cu balacarelile si cu fastul prost inteles ? Cand, reporterii o sa-i ignore pe certareti, batausi, speculanti si alti profitori de pe urma fotbalului ? Cand, ziaristii nu-i vor mai insoti pe fotbalisti (declarandu-i vedete, fara a fi) la nunti, la botezuri, prin magazine de kitch-uri, la strand, la WC, la promenada sau la biliard, punandu-le intrebari de toata jena, chiar de rasu-plansu, asteptand raspunsuri asisderea ? 

Este nevoie sa se faca urgent o diferentiere clara intre fotbalisti, jucatori de fotbal si purtatori de bocanci cu crampoane. Patronii din fotbal sa investeasca in infrastructura, nu doar in afaceri de vanzare – cumparare de jucatori (afaceri de altfel foarte profitabile, aflate in vizorul DNA doar de ochii lumii, fara a se dovedi ceva in instanta si cei care merita sa fie condamnati, aratati cu degetul si pusi la zid, dati ca exemplu negativ. Poate ar fi timpul, ca si guvernul sa trateze cu ochi buni, sportul in general si de ce nu, fotbalul in special.

Hai Romania !

Salata cu paste fainoase, porumb si macrou afumat

O reteta simplu de facut, rapida, sanatoasa si gustoasa. Ingredientele folosite sunt variate, pot fi puse toate sau numai o parte din ele, dupa gustul fiecaruia.

Cand mergi prin market, te aprovizionezi cu paste fainoase de diferite forme si marimi (pene, melcisori, degetele, scanteioare, etc.), cu ou sau fara ou, cu adaus de spanac, rosii, curry, etc. Iei si niste macrou afumat (din cel cu cap, ambalat in tipla sau din cel fara cap, refrigerat – nu inghetat, ca se face fleasca, cand il cureti de oase). Mai pui in cos niste conserve cu porumb boabe, cu fasole boabe, rosie, neagra sau maro. Nu uita de niste lamai, de oua, ulei de masline, un borcan de mustar, o punga de sare de mare sau sare de-a noastra, grunjoasa, un plic cu piper boabe amestec rosu, negru, maro (sau un borcan rasnita, de unica folosinta).

Nu uita de o sticla de vin alb demidulce sau o bere blonda. Daca ai pe langa casa un loc unde se vinde vin la Kg, ia de acolo, pentru ca poti sa-l si gusti si asa nu te pacalesti, crezand ce scrie pe sticla.

Daca nu ai o piata pe langa casa, cumpara tot din market o salata verde, niste ridichii de luna, cateva fire de ceapa verde, niste ceapa uscata rosie si alba, un ardei gras rosu, niste rosii mici, din alea acrisoare, patrunjel si marar verde. Poti sa iei si niste mere ionatane si/ sau golden, din alea dulci, nu verzi, ca sunt fara gust.

Cum ajungi acasa, fa-te comod, imbraca echipamentul de bucatarie si treci la treaba. Sa nu uiti boneta si sortul, ca nu iese mancarea gustoasa !

Intr-o oala pune niste apa rece la fiert. Cand apa da in clocot, pune pastele fainoase (eu prefer pene, paste facute cu ou). Le fierbi la foc iute, cu capacul pus pe oala, vreo 10-12 minute, de cand apa incepe sa fiarba. Le supraveghezi la fiert, ca da apa afara din oala si faci mizerie pe aragaz. Pastele le mai si incerci, dupa vreo 8 minute de fiert, sa nu se inmoaie prea tare. Ca sa nu se prinda de fundul oalei sau intre ele, amesteci pastele cu un cleste de inox, din cel cu coada mai lunga, ca sa nu te arzi, cand sare apa fierbinte din oala sau aburii te inconjoara, cand iei capacul. Cand pastele sunt fierte, le scurgi de apa intr-o sita si le treci prin jet de apa rece.

Pui 3 oua la fiert si le faci beton. Dupa ce au fiert, la pui in apa rece ca sa se ia coaja usor. Le cureti si le tai rondele.

Tai salata verde in fasii, de 1 cm grosime. Tai ceapa verde in bucati de 2 cm lungime. Cureti o ceapa uscata rosie si una alba, pe care le tai in solzi. Tai ridichile de luna, rondele. Cureti un mar galben si il tai fasii subtiri.

Desfaci o conserva de porumb dulce. Speli bine boabele din cutie si le scurgi de apa.

Iei un castron mai mare (eu ii zic de neam prost, pentru ca niciodata nu ma pot opri exact cand ar trebui, din mancat, la aceasta bucatareala). Amesteci toate cele de mai sus, in  castron.

Cureti pestele afumat de oase si de mate, arunci capul. Il speli bine si il tai felii de 1 cm grosime. Il amesteci si pe el in castron.

Cauti prin balcon sa vezi daca mai ai castraveti la otet. Tai si un castravete, feliute fine, si-l amesteci si pe el printre ingrediente. Daca nu mai ai castraveti in otet, trebuia sa cumperi unul proaspat din market. Ai uitat, nu face nimic, merge si fara castravete. Nu o sa uiti sigur, data viitoare, sa cumperi.

Mai cauti prin frigider dupa niste masline negre, mari – mamuth, scoti samburii si tai maslinele, feliute. Le amesteci cu celelalte ingrediente. Merge si cu masline intregi, chiar este indicat. Daca ai probleme cu stomacul poti inghiti si samburele. O sa fii surprins cat de bine o sa te simti.

Faci un dres de ulei de masline, zeama de lamaie, sare, piper, o lingurita de mustar, patrunjel si marar verde, taiate fin.

Pui dresul peste salata si amesteci cu mila, sa nu se rupa ingredientele.

Nu uita sa-ti torni un pahar de vin alb. Langa asa bogatie de culori, vinul alb este indispensabil.

Pofta buna, frati gurmanzi, de pretutindeni !

Mafalda si Matabazbuza

Nu credeam ca o sa mai prind vremuri in care sa mi se spuna ce si cum sa fac ceva, ce si cum este bine pentru mine si familia mea, ce si cum trebuie sa votez, ce, cum si unde trebuie sa respir, sa transpir sau sa ascult.

Azi, poate mai insistent decat in trecut, utilizand mijloacele moderne de informare in masa a cetatenilor, asistam la rautacisme si carcoteli,  ”plimbate” mai mereu in public, intre adversarii politici, cu iesirea pregnanta in fata, a mincinosilor profesionisti ai fiecarui partid politic. Pentru ei nu conteaza lehamitea cetateanului si nu se pune indiferenta publica a celui care munceste. Nu are niciun rost sa-ti dai cu parerea, ca tot nu te aude si nu te baga nimeni in seama.

Pe vremea lui ceasca, stiam cine este Mafalda si cine este Matabazbuza. Perechea din fruntea statului stia tot, dirija tot, lansa moda (cum ar zice azi, niste reporteri obscuri, de teren). Cei doi satrapi se pricepeau la toate, sfaturile lor erau nepretuite, pulimea (cum ar zice Adrian Nastase) nu trebuie sa gandeasca, doar sa execute. Era bine, nu era bine ? Cine mai stie ?

In prezent, eu unul am impresia ca un singur om cumuleaza “calitatile nepretuite” ale Mafaldei si Matabazbuzei. Este vorba despre presedintele nostru care stie tot, isi da cu parerea peste tot, stie economie, stie finante, este avocat, judecator si procuror, negociaza la sange cu forurile internationale, cu sindicatele, cu patronatele, face recomandari de achizitii de armament armatei, stie ce echipamente le trebuie politistilor ca sa nu mai fie la mana afaceristilor si a mafiotilor. Despre parerile sale unice, in gandire si in simtiri, din sfera politicului, ce sa mai vorbim. Insista cu ocarile indreptate spre profesionisti in varii domenii (cand participa, ca sa se afle in treba, in forurile de conducere ale acestora, cu ocazia diferitelor intruniri), scorneste “gaselnite” plicticoase, care nu mai sunt crezute de nimeni dintre cei care inca mai gandesc in aceasta tara.

Traim in era post Brucan, fara a sti cat va mai dura tranzitia. Apropo, ce o fi de fapt tranzitia si cum s-o mai defini ea ? Ni se aminteste prea des de sloganul lui Lenin: invatati, invatati, invatati. Daca in studentie stiam la ce se refera acest slogan (invatam primavara, vara si toamna, ca doar de aia erau 3 sesiuni), azi nu mai stiu – criza este permanenta, generatia de sacrificiu este aceeasi (aparand insa periodic si noi “adepti”), scumpirile sunt pe primul plan mai mereu, balacarelile politice nu mai contenesc, se face totul si nu se vede mai nimic. Ce sa invatam ? Poate sa ne fofilam, sa ne “descurcam”, sa ne mintim pe noi insine, sa ne caciulim la straini si sa ne facem ca nu pricepem ca noi toti contribuabilii acestei tari platim ignoranta, prostia si neputinta celor care ne conduc.

Nici macar nu poti pronunta o data: “alea jacta est” (zarurile sunt aruncate). La noi doar arunci zarurile, nu se uita nimeni ca ai dat 2-1 sau 6-6, nimeni nu face poarta in casa, ba niste nevolnici te mai scot si afara din casa ta (ca asa-i in jocul de table).

Sa ne limitam la prioritati (alta expresie pe care o urasc), ne sfatuiesc guvernantii, ca sa vedem si ce pot ei face din promisiunile lor populiste, din timpul campaniei electorale. Ipocrizia guverneaza azi Romania. Vin noi alegeri europarlamentare si alegerile pentru presedinte. Va reincepe, in curand, fanfaronada si defilarea flacailor si fatucilor dornice sa acceada la ciolanul european si la marele ciolan prezidential.

Paranoia anti Basescu a inceput deja. Lideri politici, adversari declarati ai presedintelui, gandesc aliante care sa-l dea jos pe Zeus. Nu prea au insa, pe cine arunca in fata, in valtoarea vorbelor cu talc si a acuzelor reciproce. S-a repornit delirul presei. Apostolii tiraniei parlamentare acompaniati de ghicitorii presei dresate (chiar daca pretind unii ca nu sunt inregimentati politic), versus pupincuristii si lingusitorii incadrati oficial in staful presedintelui, impreuna cu presa dirijata de ei din umbra si cu acolitii din asanumita societate civila (din care multi s-au spurcat la betia puterii), isi ascut sabiile. Multi se tem ca o astfel de harjoana politica poate duce la o mare branbureala in guvernare si in final la dictatura. Oare asa de prost sa fie poporul acesta ? Au uitat deja (cel putin, cei mai in varsta) ce au patimit ? Asa de greu o fii sa te mentii azi, ca o minte limpede ?

Sa fim oare nevoiti sa recunoastem ca la noi democratia este sublima, dar lipseste cu desavarsire ?

Rulada din piept de pui

O reteta foarte simpla, care se poate face din piept de pui/ gaina mare, piept de curcan, piept de gasca si chiar piept de rata (daca ratoiul a avut vreo 2-3 Kg si nu era prea batran cand a fost sacrificat de stapan).  Am incercat si cu pasari de vanat (rata, caci cu gasca nu m-a fericit inca nimeni, ca sa pot verifica), dar rulada iese fada, se face foarte greu, la foc mic si nici cu gustul nu se simte prea grozav.

Dezosezi pieptul de pasare si scoti pielea. Tai pieptul de pasare in felii cat mai mari, de 1-2 cm grosime si le bati cu batatorul de carne (dai cu mila, sa nu iasa chiar foita, de subtire). Ungi carnea batuta cu untura de pasare topita. Condimentezi cu ce-ti place si cat iti place: obligatoriu – sare si piper (proaspat macinate), boia dulce si boia iute, putin cimbru, putin coriandru (proaspat macinat), un varf de sofran. Daca iti plac si alte condimente, mai rar folosite pe la noi – nucsoara, amestecuri de piper, etc., poti sa experimentezi.

Rulezi carnea si o strangi in niste ate alimentare. 

Atentie ! Nu uita sa innozi, la capat, ca sa nu patesti rusinea sa se desfaca rulada in timp ce se rumeneste si sa improsti cuptorul cu grasime. Nu de altceva, dar iti faci singur de lucru. Daca iti place sa cureti cuptorul de la aragaz, se schimba socoteala.

Ungi rulada si la exterior, cu untura de pasare, topita.

Iei un vas termorezistent, de ceramica sau de Yena, pe care il ungi cu grasime de pasare si pui rulada in cuptorul rece, la foc mare, pentru vreo 15 minute, ca sa porneasca brusc procesul de frigere si sa prinda carnea la exterior o pojghita subtire (se rumeneste usor), care sa retina in carne, tot mustul acesteia (destul de putin de altfel, la pieptul de pasare).

Reduci focul la potrivit si pandesti cuptorul vreo 1, 5 ore pana se rumeneste omogen toata rulada. O intorci de mai multe ori, in vas. Rulada este gata cand varful cutitului intra usor, in carne.

Rulada din piept de pui se serveste fierbinte, cu piure de cartofi si salata verde. Nu uita de un vin alb, sec.

Rece, rulada de pui se poate lua ca sandwich, intre doua bucati subtiri de paine neagra, la serviciu. Ia la tine, cate sandwich-uri vrei, poate ai si prieteni care iti vor multumi si te vor ferici ca esti bucatar. Poti sa pui niste mustar pe carne sau o frunza de salata, felii de castravete acru sau de gogosari in otet. Si cu hrean ras, pus peste carne, sandwich-ul va fi delicios. Asa mai eviti inca o data sa cumperi pentru pranz, o pitza numai aluat si fara gust sau un sandwich plin de colesterol.

Pofta buna, voi gurmanzi fara frontiere, care incercati sa mancati totusi sanatos si sigur gustos !

Nu invatam nimic din greseli

Am momente in care pur si simplu nu mai inteleg nimic, nu mai pricep ce trebuie sa se mai intample si cati morti sa-si mai ceara drepturile in fata celui de sus, pentru ca legea sa devina lege si in tara noastra, pentru ca respectul pentru om sa fie pe primul plan, pentru ca profesionistii sa iasa in fata si sa-i ciufuleasca pe cei nevolnici, pentru ca politica sa devina o arma in lupta pentru progres, nu un mijloc (de altfel foarte eficace) pentru cocolosirea si imbuibarea nepotilor, finilor si cumetrilor, pentru ascunderea neputintei intelectuale tehnice si stiintifice, pentru a o rupe o data cu nesimtirea si prostia, pentru gonirea din viata publica a afaceristilor de cea mai joasa speta si a profitorilor acestei tranzitii fara de sfarsit.

Am vazut azi la pranz, la tv, aceleasi imagini de cosmar (ca si anul trecut, cand o pasarela pe la Tancabesti a fost aruncata de bena unei basculate peste un autoturism), cu alti protagonisti, cu bucati imense de fiare cazute peste o masina. In spiritul presei noastre ”deosebit de critice”, in fapt o lehamite fara margini asupra a tot ce se intampla si nu are impact imediat asupra retinei cetateanului avid de orori, nu am aflat nimic despre cum s-a incheiat cercetarea organelor in drept, la Tancabesti, despre proces (daca o fi fost), vinovati, despagubiri acordate victimelor, etc.

Azi, la Brasov, un nou berbecism produs pe soselele patriei, face victime. Aceiasi actori sunt prezenti pe la televiziuni, aceleasi vorbe aruncate fara nicio noima, aceleasi pareri fara acoperire tehnica, ale unor “specialisti de duzina”, mai mereu certati cu gramatica limbii romane si complet dezinformati, in ceea ce priveste legea.

“Profesionistii” din teren ai televiziunilor au tabarat pe “soferul criminal”, i-au bagat microfonul in gura, politaiului satului, i-au agresat cu “intrebari mestesugite” (in realitate fara rost cu evenimentul produs), pe politistii de la circulatie, l-au adus in fata camerelor de luat vederi pe primarul comunei de la marginea Brasovului, unde s-a produs “minunea pe sosea”, l-au adus la microfon pe “specialistul in vorbe aiurea” al judetului – prefectul. Si dai si dai, ore in sir de transmisie in direct. Toti sunt varza, arunca cu pareri fara acoperire, se agita, dau declaratii sablon, de parca le-ar avea scrise de ceva timp, cu mult inainte de a se produce evenimentul.  

Dupa ei toti, soferul este vinovat. Poate are si soferul o vina, una morala sigur. Soferul poate circula cu viteza (desi era restrictie de viteza la 50 Km/ ora), poate nu a dat atentia cuvenita tevilor groase (cel putin de diametru 300 mm) care traversau soseaua si limitatorului de gabarit - acea traversa de otel – un “I” de cel putin 400 mm – latime si 150 mm grosime, in lungime de cca. 6 m, care a fost aruncat peste un autoturism, limitator confundat de o juna reportera cu un limitator de viteza (era si un semn de limitare de viteza afisat pe acelasi stalp, pe marginea soselei, cu semnul de limitare de gabarit la 4,2 m). Soferul este cel mai putin vinovat.

Sefii din firma unde era angajat soferul, care au dispus incarcarea escavatorului pe un camion darapanat, prevazut si cu cabina de transport muncitori, vechi de cel putin 40 de ani, complet neadecvat unui astfel de transport agabaritic, au verificat modul cum a fost ancorat escavatorul pe platforma de camion, au verificat documentele de transport ? Ce scrie in foaia de circulatie a soferului din ziua respectiva, in legatura cu acest transport ? Cat era inaltimea maxima mentionata, a gabaritului camion plus escavator ? Exista o documentatie de transport agabaritic, in baza careia sa se fi obtinut autorizatia pentru transport agabaritic ceruta de lege, pentru astfel de transporturi, care depasesc 4 m inaltime ? Era semnata autorizatia, de politie, primarie, directia de drumuri judeteana ?

Pe inspectorii in constructii judeteni nu-i intreaba nimeni, nimic ? Documentatia de construire a limitatorului de gabarit era avizata de inspectoratul in constructii ? Construirea limitatorului de gabarit a fost verificata de catre inspectorii in constructii ?

Dirigintele de santier din cadrul primariei si chiar primarul comunei, pe teritoriul careia s-a construit limitatorul de gabarit, au verificat constructia pe care au platit-o din bani publici ?

Inspectorii din cadrul directiei de drumuri judetene au verificat constructia limitatorului de gabarit ?

Cum a fost posibil ca o grinda de otel de cateva tone sa fie aruncata de pe suportii ei, doar prin lovirea ei (chiar violenta), de un brat al unui escavator, care nu avea decat niste zgarieturi si mici busituri ? Nu trebuia cumva sudata grinda de otel pe suporti sau asigurata prin alt sistem (bile, suruburi, etc.) ? 

Astfel de evenimente, care se repeta, arata degringolada in care traim si muncim, avand impresia ca progresam.

Urmasii victimei ar trebui sa dea in judecta firma la care era angajat soferul, primaria pe teritoriul careia era construit limitatorul de gabarit, inspectoratul judetean in constructii, directia judeteana de drumuri. De sofer se va ocupa sigur politia. De ce nu ar cere urmasii victimei, constituiti ca parte civila, despagubiri morale si materiale, majore, intr-un proces civil, separat de procesul penal, in care va fi implicat soferul ?

Soferul o fi fost in timpul serviciului, cand s-a produs accidentul/ incidentul pe sosea ? Daca da, inspectoratul teritorial de munca, nu face si el o cercetare specifica, de accident de munca ?

Fiind vorba de un transport agabaritic, pe soselele patriei, ministerul transporturilor nu are nimic de zis ? Legislatia in domeniu o fi conforma cu legislatia UE ?

Intr-o tara civilizata, respectul fata de lege este obligatoriu. Romania este o tara civilizata ? Greu de raspuns.

Varza murata, fiarta cu afumatura

Te uiti prin butoiul cu varza murata din balcon, sa vezi daca iti ramane varza si pentru sarmalele de la Pasti. Daca ai noroc, poti sa prepari o reteta delicioasa, in ciuda “greutatii” sale care se lasa la stomac si care ”verifica” ficatul, daca mai rezista “agresiunii” la care il vei supune. Merita riscat, ca tot a venit primavara (sau cel putin asa speram) si o sa trecem pe verdeturi (numai daca se increde cineva in acest miracol la indemana naturii), care detoxifiaza organismul.

Iti trebuie un cap de piept de porc, afumat, cam la 1 kg. Pune in traista, cu care mergi la macelarie si niste cozi de porc proaspete (merge si cu cozi afumate, dar cozile proaspete, mai taie din saratura si din fum). Poti lua si niste coaste de porc afumate (dar sa te uiti sa aiba si carne, nu numai oase), daca nu ai gasit cap de piept.

Pui o oala cu apa la fiert si cand clocoteste apa, oparesti afumatura, pe care ai portionat-o mai intai. Lasi sa fiarba in clocot, vreo 3 minute, ca sa iasa surplusul de sare si de fum. Scoti carnea si apa o arunci (ai mila totusi de ficatul tau).

Incingi niste ulei de floarea soarelui intr-o cratita (cu untura de porc iese mancarea si mai gustoasa), in care calesti 2 cepe de marime mijlocie, taiate solzisori si niste ardei gras, taiat feliute (din cel pus la congelator, de cu toamna). Daca tot umbli la congelator scoate si 3 rosii, din cele puse de cu toamna. Lasa-le la indemana.

Secret: nu lasi ardeiul sa se dezghete, il pui direct la calit, inghetat.

Atentie ! Uleiul incins cand pui in el ceva inghetat, sare pe maini si pe fata si face buba. Pune cu grija ardeiul, fara sa-l arunci in cratita.

Pana se caleste ceapa si ardeiul, taie fideluta varza. Cand ceapa este usor aramie, pune si varza (stoarsa bine), in cratita si caleste-o si pe ea, amestecand mereu cu o lingura de lemn, sa nu se prinda varza si ceapa de cratita.

Pune afumatura prin varza si acoper-o bine cu varza. Adauga niste boabe de piper si foi de dafin. Nu strica nici vreo doua feliute de ardei iute, taiat fin (din cel pus de cu toamna, cu sare, la sticlute mici, de suc). Lasa la fiert, la foc mic, cam 2 ore, cu capacul pus pe cratita, sa se intoarca aburii in mancare. Nu pune apa decat daca este neaparat nevoie si daca pui, sa fie calduta. Poti baga cratita si la cuptor, dar parca nu iese mancarea asa de gustoasa.

Te mai uiti din cand in cand, ce se mai intampla pe sub capac. Sa nu sece varza de tot, sa nu se prinda de cratita, ca iese mancarea afumata. Cand s-a fiert afumatura, adaugi niste marar verde, taiat fin, 2 crengute de  cimbru si rosiile decojite, taiate rondele (pe deasupra, sa-si lase sucul, in varza). Mai fierbi vreo 15 minute, tot cu capacul pus pe cratita, pana rosiile se deshidrateaza.

Cand vei lua capacul de pe cratita, miroasele vor invada bucataria, iar vecinii vor fi iarasi invidiosi, cand trec prin fata usii tale. Hota de la aragaz (ori cate viteze si filtre ar avea) nu face fata la mirosul de varza acra, fiarta. Miroase a varza in toata casa si pe scarile blocului ? Si ce daca. Se aeriseste. Si apoi, nu toti au nasul fin.

Mancarea se serveste fierbinte cu mamaliga calda. Nu uita de o tuica de pruna, rece. Merge si cu un vin alb demisec sau sec. Ardeiul iute, murat in otet de cu toamna, scos din borcan, nu poate lipsi.

Pofta buna, mai gurmanzi de pretutindeni !

Macaroane cu branza

Cum oferta de pe piata, de paste fainoase este bogata, ai de unde alege. Depinde de ce doresti sa gatesti. Pentru aceasta reteta eu cumpar macaroane cu ou, varsate (bete de marimea unui deget mic, cu gaura mare) sau la pachet, de Baneasa. Este si aici o smecherie, daca vrei sa fie macaroanele gustoase: data fabricatiei. La cele varsate e greu de apreciat, ce scrie pe cutie nu esti sigur ca este si autentic. Si ce daca avem protectia consumatorului, ca doar nu se vor agita ei sa-si caute de lucru, singuri. Ca sa nu iei totusi plasa, te uiti cu atentie ca macaroanele sa nu fie sfaramicioase, sa fie albe spre usor galbui, aproape insesizabil (daca macaroanele chiar au oua, de la gainile din rasa outoare - gaini rosii).

Pui o oala la fiert si cand apa clocoteste pui betele de macaroane in picioare si le lasi sa cada in evantai. Te ajuti cu un cleste special de bucatarie, sa le imprastii prin apa fiarta. Le fierbi cu capacul pus pe oala, la foc maricel. Nu pleci de langa oala, ca da apa pe afara si ai scandal cu consoarta, ca iar ai facut mizerie pe aragaz (asta daca nu-ti face cumva placere sa cureti aragazul !?).

Atentie ! Amesteca macaroanele, cu mila, daca nu vrei sa te arzi cu picaturi de apa fiarta. Pielea de pe maini e destul de sensibila si se inroseste imediat, in contact cu picaturile fiebinti de apa. Si aburii fierbinti care ies din apa clocotita inrosesc pielea si cam ustura apoi. Ai patit-o ? Treci mainile prin jet de apa rece si trece. Poti sa te ungi si cu niste ulei comestibil, daca nu ai la indemana vreun unguent pentru arsuri termice.  

Nu lasi macaroanele prea mult la fiert. Te uiti ce zice si pe punga, mai scrie pe acolo cam cat timp sa le fierbi. Daca nu scrie, le verifici din 3 in 3 minute si cand sunt usor moi, inchizi focul si pui capacul la oala. Eu le las sa se umfle, imi plac mai moi. Daca vrei sa fie mai tari, scurgi apa fiarta printr-o sita si treci macaroanele prin jet de apa rece.

Pregatesti branza, amestecand branza dulce de vaca cu branza sarata de oaie sau de vaca sau amestec de oaie si vaca. Branza se rade pe razatoarea mare.  Proportia in amestec este in functie de cat de sarat iti place sa iasa macaroanele.

Branza rasa o amesteci cu 3-4 oua batute. Pui si niste stafide pe care le-ai tinut inainte vreo 15 minute in coniac sau rom. Mai pui niste zahar vanilat facut de tine.

Cum faci zahar vanilat ? Intr-un borcan pui 0,5 kg de zahar farin, in care ai bagat 2 batoane de vanilie, pe care le-ai taiat in lung si le-ai scos semintele, amestecand apoi zaharul cu vanilia. Lasi borcanul inchis vreo 2 luni si obtii cel mai bun zahar vanilat, din care nu gasesti prin comert. Sigur iesi si mai ieftin, per total.

Iei o tava termorezistenta sau o tava de Yena, pe care o ungi cu margarina, ulei sau unt (sau din toate). Pui un strat de macaroane, intinzi peste – branza si deasupra un alt strat de macaroane. Razi deasupra niste cascaval, bati 2 oua si le imprastii peste cascaval.

Pui vasul in cuptorul incins, la foc potrivit, pentru vreo ora. Macaroanele sunt gata, cand sunt usor rumenite deasupra.

Se servesc fierbinti, sa arda buza. Sa te tii miasme ! Vanilia iti gadila atat de placut narile….

Cand se mai domoleste fierbinteala macaroanelor si vrei sa mai respiri putin, ia o gura de coniac sau de rom alb si dupa ce-l plimbi prin gura, da-l pe gat. Era o data niste rom cubanez – Cuba libre ii zicea, a disparut. Am gasit o data o “facatura” de-i zicea asa. Nici romul Jamaica nu era de lepadat, dar sa fie original, nu “pregatit” de necontrolatii si nesanctionatii nostrii comersanti.

Te visezi deja pe malul Pacificului.

Pofta buna, mai confrati, gurmanzi incurabili !

Chiftele cu sos

Tocatura este tot secretul. Nu cumperi carne tocata, pentru ca niciodata nu sti ce a “dosit” comerciantul prin tocatura, cata apa sarata a adaugat, ca sa atarne mai greu la cantar, ce “delicat – uri” a mixat ca sa-i ia izul de vechi. Intri la macelarie si te uiti prin galantar. Ochesti o bucata de spata de vitel (carnea este rosie spre rozaliu, de proaspat) si o bucata de spata de porc (carnea este rosie pal). Il pui pe maistrul macelar sa foloseasca in fata ta masina de tocat electrica, de preferat cu sita mijlocie, nu cea mare pentru carnati, nici cea mica pentru mici).

Ajuns acasa, te echipezi in bucatar si treci la treaba. Cureti o ceapa alba, un morcov, un cartof alb, mic. Dai legumele pe razatoarea mica. Pui la indemana o legatura de patrunjel verde si vreo 3 fire de marar verde.  

Amesteci carnea tocata cu legumele si cu 2 oua. Tai verdeata marunt si o inglobezi in amestecul anterior. Nu-ti fie teama sa adaugi legume in carnea tocata, nu din economie o faci, ci ca sa nu iasa chiftelele “beton” si sa scartaie prin dinti. Pui sare si piper, proaspat macinate, boia iute si boia dulce (merge si coriandru proaspat macinat, in loc de boia), dupa gust. Dupa ce ai amestecat bine toate ingredientele intr-un bol de sticla, pui vasul acoperit, la rece, la frigider, 1/2 ora, sa se patrunda miasmele. Iti place sigur, coloritul pe care il distingi prin sticla bolului.

Faci guguloaie din carne, cu o lingura si bati apoi guguloaiele intre palme, le dai prin faina, le scuturi de faina in plus si le prajesti intr-o tigaie, in ulei de floarea soarelui, incins.

Atentie ! Sa nu arzi chiftelele. Doar le rumenesti usor. Vezi sa nu-ti prajesti si degetele, cand pui chiftelele in uleiul incins.

Incingi niste ulei de floarea soarelui intr-o cratita si calesti niste ceapa tocata marunt (data pe razatoare) si cateva bucatele fine, de ardei  gras. Sosul il faci cu rosii, decojite (pielita se ia usor daca treci rosia prin jet de apa calda), taiate fin si suc de rosii, adaugat peste ceapa calita. Pui si 2 frunze de dafin. Lasi sosul sa fiarba cam 10  minute, la foc potrivit.

Adaugi in sos chiftelele prajite, pui un pahar de vin alb si un paharut de rachiu alb (tuica de pruna). Pui capacul la cratita si lasi sa fiarba la foc mic, vreo 20 de minute, pana se inmoaie chiftelele si intra sosul in ele. Spre sfarsit, poti sa adaugi cateva feliute de lamaie, daca iti place mai acrisor. Daca iti place mai dulce, poti sa adaugi o lingurita de miere.

Cand mancarea este gata, presari patrunjel verde taiat fin. Adulmeci prin zona cratitei, sa simti toate miasmele. Pui capacul la cratita si lasi sa se odihneasca vreo 10 minute. Se omogenizeaza si gustul de patrunjel proaspat.

Tai niste mamaliga rece, felii si daca mai ai rabdare poti sa le pui pe gratar sau sa le prajesti in ulei de masline.

Sa ai neaparat la indemana, un pahar de vin alb demisec. Daca mai ai muraturi in otet merge si un castravete. A aparut leurda. O salata simpla din leurda, cu sare, piper, ulei de masline si lamaie, merge de minune.

Pofta buna, frati gurmanzi de pretutindeni !

Despre civilizatie, democratie, internet si nu numai

M-am intrebat adeseori ce mi-a adus nou, mie personal, democratia postdecembrista. Dupa ceva autoframantari, am convenit cu mine insumi, printre altele, ca internetul trebuia sa faca parte din castigurile certe, ale actualei perioade din viata mea.

Curios fiind din fire (parca am mai zis, dar nu conteaza), am cautat de cand ma stiu sa aflu lucruri noi. Am citit mult si din domenii variate, incepand cu povestirile de razboi din vechile carti, din biblioteca orasului unde am copilarit, continuand cu carti din BBT (biblioteca pentru toti), la 5 lei volumul (pe care mi le cumparam din banii primiti de la parinti, cu diverse ocazii), trecand pe la romanele clasicilor (cumparate din banii de student), publicate prin anii ‘70 dintr-un exces de zel nationalist al editurilor romanesti, continuand cu romane ceva mai “dichisite” (cumparate cu bani de salariat la stat), aparute prin anii ‘80 mai intai in serial, prin diverse jurnale ale epocii socialismului “superior” capitalismului “putred”, urmand cu primele romane de aventuri si chiar ceva mai sexy, al inceputurilor postdecembriste si ancorand in final pe internet, unde sursele mele de informatii sunt multiple si imi acopera aproape tot timpul liber (adica atunci cand nu vreau sa fac si altceva).

Am renuntat sa mai cumpar carti, decat foarte rar mai iau cate ceva deosebit. Sunt scumpe si scrise pe hartie de ziar (ca doar hartia de calitate se foloseste numai la pictoriale cu femei, cu sani imensi – frumosi, dar nu tin loc de cultura). Internetul imi da si ziare si reviste si carti (ceva mai rar totusi), legislatie, articole pe domenii de interes pentru mine.

O saptamana intreaga am fost lipsit de aceasta preocupare, nu voit ci fortuit. Amicii cu care am “negociat” acum vreo 5 ani, sa am internet, au avut ceva probleme (ziceau ei) si nu i-a prea interesat insistenta mea de a-si rezolva problemele pe care le aveau cu cablul de retransmisie.

In decurs de o saptamana, am fost rand pe rand, dezamagit, sictirit, oripilat, brutal si amenintator (?!). De ce ? Ii judec pe toti dupa firea mea: am promis ceva, nu am nevoie de contract sau de vreo tidula la mana, ma tin de cuvant cu orice risc. O fi bine, o fi rau ? Se pare ca la cei mai tineri, de astazi, nu prea conteaza promisiunile. Oricum eu nu mai ma schimb, dar ei (amicii mei, de care era vorba) unde o sa ajunga, daca se prind si amiciilor lor, ca nu poti sa le acorzi incredere.

A fost o saptamana plina de suspiciuni si reflexii, din partea mea, de genul:

-De ce traim asa cum traim ? De aia, a fost raspunsul, adica avem ce meritam.

-De ce totul merge asa cum merge ? Din rostogolire, in urcare, spre culmi nebanuite ale indiferentei si lipsei de respect pentru aproapele nostru, a fost raspunsul.

-Incotro ne indreptam, ce dorim de fapt ? Aici m-am blocat, nu am gasit raspuns. Dar il are cineva in tara asta frumoasa, dar bantuita de politicieni nevolnici pentru cetateni, dar mult prea descurcareti pentru ei.

Va aduceti aminte de Brucan, oracolul din Damaroaia ? Prin ‘90 propovaduia, cum ca romanilor le vor trebui 20 de ani ca sa inteleaga democratia. A fost luat in zeflemea de politicienii vremii. Saracul vasnic luptator pentru idealuri socialiste, scolit totusi prin state capitaliste, cat de naiv a putut fi. Nici nu si-a imaginat cat de greu ne va fi, sa ne lepadam de metehnele trecutului.

Care sunt asteptarile viitorului ? Fara a fi vreun pesimist incurabil, incerc sa cred totusi, ca voi apuca zile, cand o sa ma simt cu adevarat respectat in tara mea, sa nu mai aud si sa vad cum ”neica nimeni” imi da sfaturi, cum politicienii merg cu jalba in protap la strainul atotstiutor, cum ne apucam (noi poporul acesta greu incercat) in sfarsit si de treaba, cum dam de pamant cu toti nesimtitii, puturosii si profitorii. 

Dar de fapt, cu cine ma cert ? Viata este roza, numai paine si lapte, miere si piersici ! Civilizatie este peste tot, iar despre democratie, ce sa mai vorbim (pai cum ar fi altfel, atatea jafuri, hotii, violuri, inselatorii, etc. ?). Bine ca avem despre ce ne vaita – criza asta, care ne ocupa tot timpul, la radio si la tv. Nici nu se mai pune, ca nu se face nimic concret ca sa depasim criza, inca se crede si se spera ca o sa scapam, pe langa criza. Merge si asa (iar am folosit o alta expresie pe care o urasc).