Moment magnific

Sfarsitul de an mi-a adus o noua mare bucurie, o bucurie sufleteasca, o bucurie ce numai folclorul popular adevarat o poate aduce, o reintalnire la televizor cu Grigore Lese. Artistul pe care il stimez si il amintesc adeseori (ca si cum el ar mai avea nevoie de promovarea mea) a adus pe scena Ateneului Roman, adevarati rapsozi din popor, absolventi doar ai unui conservator de suflet (dupa spusa plina de incarcari strabune a artistului), artisti populari, majoritatea ajunsi la varsta a treia, care prin umilele lor puteri (intr-o perioada de manelizare sturlubatica si fara bun simt artistic) tin sus steagul stramosesc si promoveaza adevaratul folclor popular.

Combatand cu toate puterile sale, turismul folcloric promovat pe la unele televiziuni, Grigore Lese a reusit sa prezinte un adevarat spectacol de gala, unei sali arhipline. Emotionat de primirea facuta de public, a promis ca va reveni, in Postul Pastelui, intr-o sala mai mare. Sper sa si poata. Pacat ca am urmarit spectacolul doar inregistrat, in reluare, pe TVR cultural. Stiam de acest concert, din presa scrisa. Oare de ce nu o fi putut fi programat, in direct ? Ar fi meritat o transmisie in direct, la o ora de maxima audienta pe TVR 1 (sa zicem, in locul unor declaratii politice anoste).

Zicea marele artist:  as vrea sa se schimbe ceva, sa se poata pastra averea spirituala a romanului din popor. Cum sa promovam cantecul din vatra satului ? Nu i-a dat nimeni niciun raspuns sau sa-i fi facut cineva, macar o vaga promisiune.

Grigore Lese strabate cu piciorul, taramul stramosesc, insotit pretutindeni de inconfundabilele sale vechi porturi populare – cerga, palaria, tolba si toiagul, in cautarea acelor artisti cunoscuti numai la ei in sat, artisti populari care nu au avut ocazia de a fi vazuti pe la televiziuni, nu au avut ocazia sa fie ascultati de semeni ai lor, doritori de frumos, din alte locuri, decat cele de bastina.

Am ascultat cu sufletul la gura viersul dumnezeiesc al unor necunoscuti pe plan national:

-Ionu lu Grigore din Salistea de Sus, zis Paganini (Paganini, dupa spusa unor nemti, pe unde a mai cantat). Daca nu il asculti pe viu, nu poti intelege ce sunete maiastre pot iesi din vioara acestuia. Tropaitul in ritm de vioara este unic prin semnificatia sa.

-Nicolae lu Ionu lu Iacob din Lapus. Fluierul dublu la care canta este unic printre instrumentele muzicale. Doinele batranesti pe care le canta cu vocea sa blajina, te fac sa tremuri de fericire, ca le asculti.

-Zamfira Muresan si Doina Lavric.  Dumnezeiesti sunt doinele strabune cantate de cele doua femei, in acompaniament de cobza, manuita de catre Doina Lavric.  

Am ascultat, fara cuvinte de povestit, grupuri folclorice:

-Ceata lui Alita Pitigoi din Gorj. Pai la nunti pe unde canta ceata, nu este nevoie de mancare si de bautura. Te copleseste muzica. Cum sa nu participe tot satul la nunta ?

-Grupul ucrainienilor de pe Tisa, Corul lipovencelor din Sarighiol, Corul aromanilor farseroti. Magnific, de nepovestit. Nu am inteles cuvintele, dar viersul popular, al cantecelor acestor cetateni romani, strabate prin negurile vremii, pentru a nu ne lasa sa uitam cumva originea lor.

A cantat si Grigore Lese. Mult prea putin dupa dorintele mele. Ii voi cumpara toate CD-urile si voi asculta atunci ore in sir, fara a ma plictisi cumva. A asculta in direct, intr-o sala cu o sonorizare perfecta, este mult mai profund. 

A cantat doar doua din melodiile sale - Vita verde si Copacul. Impreuna cu sala si toti competitorii a fredonat – Florile sunt dalbe.

Sclipirile din ochii celor din jurul marelui artist, arata valoarea de necontestat a celui pe care il asculta. Ochii in lacrimi de fericire, ai celorlalti artisti, participanti la evenimetul folcloric, venerau interpretul.

Cine va duce mai departe aceste valori inestimabile ale cantecului popular romanesc ?

Cartofi la cuptor

Stomacul trebuie sa se odihneasca si azi. Ca sa ramana totusi “activ” pentru marea incercare gastronomica din noaptea de Anul Nou, incep sa-l pregatesc, cu o reteta rapid de pregatit si destul de usoara.

Fierb pe jumatate 5 cartofi mari, din aceia rosii. Ii curat cat sunt calzi si ii las sa se raceasca.

Iau o tava termorezistenta, in care pun cartofii taiati in bucati mai mari. Tai si niste ciuperci albe, proaspete, cumparate din market sau congelate (din cele puse cu grija, de toamna, cand le-am cules din padure, le-am oparit/ fiert/ scurs si bagat in pungute de plastic, in congelator). Pun si vreo 3 catei de usturoi, necuratati de coaja. Presar sare, ceva piper macinat proaspat, adaug niste crengute de cimbru. Uneori pun si cateva rondele de ceapa. Stopesc cu niste ulei de masline si omogenizez totul, cu mainile curate (vorba lui Sergiu Nicolaescu).

Secret ! Ciupercile inghetate se pun peste cartofi, fara a le lasa sa se dezghete. Reteta este de preferat a se face cu ciuperci proaspete.

Bag tava in cuptorul caldut (nu foarte fierbinte, pentru a nu se crapa tava termorezistenta, care nu rezista totusi la socuri teribile, cald-rece sau rece-cald), pentru 30 de minute. Din cand in cand, amestec usor sa nu rup cartofii, pana se rumenesc cartofii pe toate partile.

Atentie ! Nu uita sa manevrezi tava cu manusi de bucatarie. Altfel risti sa nu poti ridica paharul de sarbatorile care se apropie.

Cartofii se servesc fierbinti, cu patrunjel verde, taiat fin, presarat peste cartofi. Poti sa presari niste cascaval ras sau/ si smantana (nu este indicat, in ajun de mari “batalii culinare”). Merge un sprit de vin alb dulceag, usor, ca sa  reobisnuiesti stomacul inainte de marea incercare.

Doar daca mananci cu post, vei ezita sa folosesti cartofii drept garnitura la o friptura inabusita de vita, porc sau ambele.

Salata verde cu marar si castraveti nu trebuie sa lipseasca.

Pofta buna gurmanzi de pretutindeni, cu stomacul inca in relache, dar in asteptarea maretei batalii din noaptea de revelion !

Ciorba de varza

Detoxifierea organismului, inainte de marea incercare dintre ani, continua.

Treci prin piata si te uiti pe tarabe, la tarani, dupa o varza proaspata, de aia de-a noastra, romaneasca, cu foi groase. Vezi sa nu fie inghetata. Daca nu gasesti, poti cumpara si din market, dar este precis turceasca si nu este prea gustoasa. Daca nu ai uitat, in noiembrie, sa pui in niste ziare, cateva capatani de varza si sa le adapostesti prin balcon, nu chiar in directia vantului rece, de iarna, poti folosi o varza din cele puse bine.

Cureti niste radacini de morcov, pastarnac, patrunjel, telina si o ceapa. Le speli bine. Scoti niste ardei gras tocat si rosii intregi, din congelator. Dai legumele pe razatoare si le calesti intr-o oala, in untura de pasare sau in ulei de floarea soarelui. Pui sare, piper, cateva fire de ardei iute (tinut in sticlute, cu sare, de cu toamna). Merge si cu boia de ardei iute. Adaugi si ardeiul gras (inghetat).

Calesti la foc potrivit, toate legumele, amestecand cu o lingura de lemnm, pana “sticleste” ceapa. Adaugi varza taiata fin si mai rostogolesti prin oala, cu lingura de lemn, pana se moaie usor si firele de varza.

Completezi cu apa rece si lasi ciorba la fiert vreo 45 de minute. Adaugi niste fire de marar verde tocat fin si niste fire de cimbru uscat. Cojesti de pielite, rosiile (le treci mai intai, prin jet de apa calduta). Le tai marunt si le pui in ciorba. Mai lasi la fiert vreo 15 minute.

Opresti focul si adaugi un ou batut, in ciorba, amestecand cu polonicul, pentru omogenizare. Pui niste leustean uscat, faramitat intre degete. Lasi ciorba sa se linisteasca, cu capacul pus pe oala.

Se serveste fierbinte, cu mamaliga calda si ardei iute. Daca adaugi niste smantana, gustul este deosebit, dar nu prea mai faci detoxifierea organismului. Daca pui si de o tuica fiarta, atunci doar ai impresia ca te detoxifiezi, dupa “grelele lupte”, cu porcarelele (preparatele din carne de porc), din zilele Craciunului.

Pofta buna gurmanzi de pretutindeni, dornici de “usurarea” stomacului, in vederea unor noi “maceluri culinare”, viitoare, atat de apropiate !

Ciorba de rosii

Ca sa poti face fata la mancarurile grele din perioada sarbatorilor de ierna, intre Craciun si Anul Nou este necesar sa ”speli” stomacul. Cum reusim ? Ciorba de rosii cu zeama de varza este potrivita acestui scop.

Se curata ceapa, morcov, patrunjel, telina, pastarnac si se da pe razatoare. Se scoate din congelator ardei gras, taiat felii si rosii intregi, puse de cu toamna.

Se incinge intr-o oala niste grasime de pasare sau ulei de floarea soarelui. Se calesc legumele (fara rosii). Ardeiul gras se caleste, inghetat. Se pune sare, piper, ardei iute taiat feliute (din sticluta in care l-ai pus de cu toamna, cu sare).

Cand legumele s-au calit (ceapa devine sticloasa), se adauga apa rece. Se fierbe amestecul, la foc potrivit, cam 45 minute, cu capacul pus pe oala.

Rosiile se decojesc (le treci intai, inghetate, prin jet de apa calduta) de pielite. Se taie cat mai fin si se adauga in ciorba clocotinda. Atentie ! Pune-le cu grija, sa nu te stropesti pe maini si/sau pe fata.

Fierbi separat niste orez (putin cantitativ, doar pentru a “colora” zeama, cu ceva alb) si il pui in ciorba.

Scoti niste zeama de varza din butoiul cu varza, pusa de cu toamna la murat. O fierbi, culegi spuma, strecori zeama de varza si o pui peste ciorba. Lasi ciorba sa dea in cateva clocote. 

Maruntesti in maini niste leustean uscat (tinut in camara, de cu toamna) si il presari peste ciorba in clocot. Opresti focul, pui capacul la oala si lasi sa se patrunda miasmele.

Ciorba de rosii, pregatita pentru “a te drege” se serveste fierbinte, cu mamaliga rece sau fara. Fiind in “pregatirea” stomacului pentru viitoarele lupte culinare, nu se bea nimic (sau mai stii ?) si nu se mai mananca preparate din porc.

Pofta buna mahmuri de pretutindeni !

Placinta cu carne

Cand am cumparat carne tocata pentru sarmale, am luat si pentru placinta cu carne, care se face la noi in familie a doua zi de Craciun sau pe 2 ianuarie. Eu cumpar o bucata de carne proaspata – spata de porc, fara os, cu putina grasime, la vreo 2 Kg, pe care o pun pe vanzatoare sa o toace la masina electrica, in fata mea. Asa nu am dubii asupra tocaturii pe care o cumpar. Din aceasta carne tocata facem sarmale, pateuri cu carne si placinta cu carne. Prefer sa mai adaug grasime de porc (ramasa de la jumarile, facute in casa), daca este cazul, iar la sarmale oricum mai pui costita si alte afumaturi.

Carnea tocata la masina cu sita mare, se prajeste in untura de porc, amestecand mereu cu o lingura de lemn. Carnea prajita pe jumatate se amesteca cu ceapa prajita, oua crude, ciuperci taiate fin si calite in unt sau ulei de masline, verdeata (marar si patrunjel) taiata fin, cateva fire de morcov ras. Se sareaza si se pipereaza dupa gust. Se poate adauga si cate un varf de cutit de boia dulce si/ sau boia iute. In amestec se poate adauga si cateva fire de cascaval ras sau branza de oaie.

Se face aluat de placinta.  Pentru aluat se foloseste o cana de sifon, sare, 2 linguri de ulei, 2 linguri de otet si faina care se inglobeaza pana se face o pasta de consistenta medie. Se framanta pasta, pe blatul de la masa de bucatarie, presarand faina. Se intinde aluatul cu facaletul. Se intinde 1 pachet de margarina peste foaia de placinta (neaparat Unirea, cu alta margarina nu iese bine) si se impatureste foaia in 3. Margarina se inglobeaza treptat, impaturind si intinzand foaia. Se da aluatul la rece pentru 1 ora.

Merge destul de bine si cu aluat cumparat din market.

Se ia o tava termorezistenta, care se unge cu grasime de porc. Se intinde in tava foaia de placinta, se adauga tocatura si se impatureste. Se unge cu o pensula, foaia de placinta, pe deasupra, cu ou crud, batut cu telul.  

Se baga in cuptorul incins, la foc potrivit, pentru cca. 45 minute. Te uiti sa nu se arda. Placinta este gata cand s-a rumenit uniform peste tot.

Placinta cu carne se serveste calda, ca aperitiv. Nu trebuie sa lipseasca tuica fiarta si niste muraturi taranesti, reci, abea scoase din borcanul tinut in balcon.

Inainte de a inghiti, adulmeca miasmele de placinta calda si de tuica fiarta. Te vei simti minunat. Nu te lacomi sa mananci multa placinta, pentru ca nu mai faci fata, la bunatatile care urmeaza a fi puse pe masa festiva.

Pofta buna gurmanzi de pretutindeni !

Piftie de porc

Desi este o reteta grasa, piftia de porc este preferata mea, mai ales de sarbatorile de iarna. Si cum in familia mea pe langa Craciun si Anul Nou am avut si avem parte de Ioni, de zile de nastere, de aniversari de casatorii, motivele pentru a face piftie de porc, nu lipsesc.

Ca sa mai scad din grasimea retetei, am cumparat un picior de porc afumat, de vreo 600 de grame si niste cozi de porc afumate. Nu am gasit, ca doream niste cozi de porc, proaspete. Se poate folosi si cap de porc, oase de porc cu carne mai multa, “adidasi”, delicatese afumate sau neafumate, dar combinate afumat – neafumat. Cea mai delicata si slaba piftie iese din carne de porc afumata (cu ceva oase), combinata cu cozi de porc proaspete.

Se spala bine carnea, se curata de fum cu un cutit, se parleste (chiar daca nu are par, mai iese din sare si din fum), se spala si se lasa in apa rece vreo ora. Se spala iarasi carnea, cu apa calduta.

Se pune carnea la fiert, in oala de presiune, impreuna cu un morvov, o ceapa, un pastarnac, un patrinjel si o telina mica. Se acopera carnea cu apa, se pune capacul la oala de presiune si se fierbe la foc potrivit, 1 ora si jumatate, de cand incepe sa fluiere “supapa” oalei. Nu se pune sare decat daca ai gustat carnea si te-ai convins ca este nevoie de sare. Daca pui apa multa, risti ca piftia sa nu se inchege din prima si vei fi nevoit sa mai fierbi zeama, separat, pentru a mai seca din lichid.

Opresti focul si lasi oala de presiune sa se depresurizeze singura, vreo jumatate de ora, timp in care se mai continua si fierberea.

Atentie ! Daca esti in viteza si nu prea ai timp, cand desfaci capacul de la oala de presiune, sa o faci cu grija ca sa nu te stropesti si “sa-ti faci de lucru” inainte de sarbatori. Sa folosesti si o manusa de bucatarie, daca atingi capacul sau oala fierbinte. Daca nu ai fost cuminte si te-ai oparit, baga repede mainile sub un jet de apa rece si unge-te cu niste ulei.

Carnea este fiarta daca se desprinde usor de pe oase. Carnea taiata impreuna cu soriciul fiert o pui in castronase. In apa unde a fiert carnea pui usturoi pisat si dai in 2-3 clocote. Lasi apoi la odihna, vreo 10 minute, cu capacul pus pe oala, sa se patrunda miroasele (afumat, sarat, usturoiat).

Adulmeci in jurul capacului oalei, sa vezi daca se simte usturoiului si torni fiertura, trecuta printr-o sita (retine usturoiul), peste carnea din castronase. Decorezi cu sferturi de ou fiert tare, frunze de patrunjel, rondele de morcov, feliute de masline, etc.

Pentru inchegat, scoti castronasele cu piftie in balcon, la aer rece, pentru a se intari treptat. Nu pui piftia in frigider nici cand este aproape inchegata, deoarece se formeaza ace in tremurici. Nu de altceva, dar strica fasonul. Piftia de porc se incheaga repede.

Se serveste ca aperitiv, impreuna cu “porcarele” (toba, cartabos, sunca afumata, carnati, etc.). Daca nu ai niste tuica fiarta, aburinda, din cesti de pamant, parca lipseste ceva la festinul ce va urma.

Merita incercat sa pui langa, niste mamaliga rece, “tarcata” pe gratar. Nu poate lipsi de pe masa - mustarul, hreanul, boiaua, ceapa rosie, catei de usturoi. Nu poti stii gusturile tuturor mesenilor, dar trebuie sa fii pregatit.

Poti servi piftia si langa sarmalele fierbinti, cu mamaliga calda. Merge tot cu tuica fiarta (cu zahar si piper boabe). Face bine la raceala.

Pofta buna gurmanzi de pretutindeni !

Icre cu peste marinat

Pestele proaspat, cumparat in timpul anului, avand de cele mai multe ori icre, si-a meritat pe deplin pretul. A meritat si actiunea nu tocmai placuta, de curatare a pestelui, in special a celui cu solzi. Mancam peste destul de des, fiind un aliment sanatos si deosebit de gustos, cand este preparat cum trebuie.

Am permanent, in frigider, o rezerva de icre de crap, caras, platica, biban si stiuca. Fiecare peste are perioada sa cand are icre. In functie de aceasta perioada, cumpar si tipul de peste. Rapitorii (stiuca, biban, platica) au de obicei icre prin ianuarie – februarie, ceilalti pesti (crap, caras), prin aprilie – iunie. Nu cumpar icre de la market, nici sarate, nici preparate, nici semipreparate. Cand mai mergeam si pe la pescuit, prin tinerete, rezervele de icrele erau in cantitati mai mari. Erau alte vremuri. Sper ca in urmatorii ani sa ajung mai des pe la pescuit, desi zona in care locuiesc este destul de saraca in balti sau rauri, cu locuri bune de pescuit, in care pestele sa nu miroasa a mal sau a petrol.

Cum pastrez icrele ? Icrele curatate de pielita (nespalate cu apa), bine scurse, se pun separat, pe categorii, in borcane mici, din sticla, cu capac etans si se tin la frigider. Se amesteca, usor, fara a se bate, in borcan, cu sare grunjoasa (dupa gust, cca. 2 linguri rase de sare la un borcan de 330 grame). Se indeasa in borcan pentru a nu lasa goluri de aer si se pune deasupra putin ulei de floarea soarelui, din cea mai buna calitate. Icrele nu trebuie sa fie nesarate ca se strica. Nici prea sarate, ca te arde pe piept cand le mananci. Nu trebuie sa aiba apa, ca se baloseaza si se strica. Uleiul trebuie sa fie de calitate  ca sa nu rancezeasca. 

Icrele se scot de cu seara, din frigider si din borcan. Se intind pe o farfurioara, pentru a ajunge treptat la temperatura camerei (altfel risti sa nu se frece). Dimineata, le freci usor intai fara ulei, cu o furculita, apoi le pui intr-un vas din plastic si le freci cu mixerul, la viteza mica, adaugand ulei de floarea soarelui, in cantitati moderate, care sa fie absorbite imediat de masa care se freaca. Am incercat si cu ulei de masline. Nu iese ceea ce trebuie. Voi mai incerca, ar merita gustul. Cand icrele frecate, se umfla, se adauga in masa de icre frecate, sifon tinut la temperatura camerei, pentru ca icrele sa devina pufoase. Merge si cu apa minerala, proaspat deschisa sticla. Reusesti sa bati icrele cum trebuie, daca din 2 linguri de icre sarate, ai obtinut la final, cam un borcan de 330 grame, cu icre frecate.

Secretele sunt multe. Nu le stiu pe toate. Mai dau si rateuri. Totul este sa insisti si sa nu renunti niciodata. Nimeni nu poate fi un bucatar perfect. Poti adauga cateva picaturi de zeama de lamaie, in masa de icre frecate. Poti adauga ceapa taiata fin. Unii (bucatari inchipuiti) adauga miez de paine sau gris, ca sa obtina o masa de icre foarte pufoasa, dar care nu este si gustoasa.

Copii mei adora icrele amestecate cu peste marinat si ceapa.  Astazi am gasit scrumbie marinata. Mai folosesc si sprot marinat sau chiar macrou marinat. Uneori folosesc si conserva de sardina sau sardinela, in ulei (fara a adauga si uleiul, in icre), maruntind pestele conservat. Merge si cu sprot sarat, daca nu este moruga (foarte sarat). Pestele marinat se curata de mate si se arunca capul. Se spala bine si se lasa la scurs intr-o sita. Se sterge cu o carpa curata. Se taie feliute fine de 0,5 cm. Se taie solzisori ceapa rosie si/ sau ceapa alba. Se amesteca icrele cu ceapa si cu pestele.

Icrele cu peste si ceapa se servesc ca aperitiv rece, pe felii de paine prajita sau pe felii de paine proaspata. Merge bestial cu tuica fiarta. Este “incalzirea” perfecta pentru o masa copioasa, care va urma.

Pofta buna gurmanzi de pretutindeni !

Puterea la Lolek si Bolek

Asa cum banuiam inainte de alegerile parlamentare, putinii cetateni care s-au deranjat pentru a se prezenta la urne, au votat ceva si la finalul impartelii a iesit altceva. Ii reprezinta actualii parlamentari, pe cetateni ? Greu de crezut.

In prezent parcurgem o perioada plina de ridicol si amuzament, de taifas politic prelungit. Se imparte ciolanul. Fiecare sef de organizatie de partid are clientii sai, presedintele partidului are si el guri de hranit, iar presedintele tarii are insa acolitii sai. Cum se impaca capra cu varza ? Vom vedea, cand se va instala noul guvern. Cum se va descurca acesta ? Nu-mi fac iluzii ca sa nu am deziluzii. Cum vor rezolva guvernantii promisiunile facute in campania electorala ? Programul de guvernare pe 4 ani, publicat de presa, arata strategia de urmat: tergiversare prin omisiune, impartirea ciolanului pana la cele mai mici oscioare, cresterea birului public al statului aflat pe umerii cetateanului, gargara multa, filozofie cat incape, etc. Oricum, daca se vor aplica spre sfarsitul anului 2009, majorarea salariilor profesorilor cu 50 % si recunoasterea dreptului la un trai decent, pentru pensionarii care au lucrat in grupa I si II de munca, se vor face numai la presiunea sindicatelor, in urma unor manifestatii prelungite in strada, cu proteste brutale si alte noi promisiuni. Nimic nou, de altfel. Va fi totusi interesant, in conditiile in care 2009 este an electoral pentru alegerea presedintelui tarii.

Acest concubinaj politic pervers care se contureaza nu poate aduce ceva bun pentru cetatean. Nu poti sa scuipi ani de zile peste fata adversarului politic, pentru ca la momentul unei intelegeri impotriva firii, a rivalilor politici, dictate doar de dragul puterii comune, adversarii sa-si dea mana si impreuna sa pupe dulce, mana conducatorului suprem. As vrea sa ma insel. Nu doresc sa mai vad hrapareti, tradatori si plimbareti politici. Sunt iritat de gargara politica, facuta cu surle si zurgalai, de ciorovaielile politice, de mascaricii politici demni numai de scarba (vezi hilarul tablou dintr-0 emisiune tv, care a facut inconjurul lumii, cu aruncatul paharului cu apa, reciproc, in fata, intre presupusa doamna Constantinescu – ciocu mic si presupusul domn Marinescu – bideu). As dori sa dispara toti filfizonii politici, gen fante ofilit, precum si inventatorii unor propuneri legislative absurde. Sa nu mai apara in viata politica ambalajele stridente sau cele urate, precum merele deshidratate sau prunele uscate. O fi posibil ?

Se contureaza un adevarat cimitir al alegerilor ulterioare, atat pentru parlament cat si pentru presedinte. Datul politic in bobi, alba neagra in politica, ma iubeste nu ma iubeste, vor fi principii de baza aplicabile in viitorului politic al tarii ? Se pare ca da, daca nu se schimba esential, cat mai grabnic, ceva, in folosul cetateanului. Romania muta, in prezent la 60 %, se va indrepta rapid spre 75-80 %. Se va ajunge sa se voteze intre ei, numai pentru ei. Poate asta se si doreste.

Imi amintesc de cazatura lui Boc, de pe scena, intr-o emisiune TV. Fac imediat legatura cu zicala populara - orice sut in fund inseamna de fapt un pas inainte. Traseul politic – goarna lui Basescu, primar de Cluj, prim ministru si de ce nu candidat la presedintie, dupa 2014, poate fi o cariera politica remarcabila. 

Nu cred ca trebuie sa amintesc cine este Lolek (cel mai inalt) si cine este Bolek (cel mai rotofei). In curand vor rula pe ecrane, in reluare, timp de cel putin 4 ani (zic ei), noi si noi episoade din faimosul serial pentru copii si nu numai.

Scrumbie marinata, cu ceapa si masline

Salata se poate face cu scrumbie marinata, scrumbie sarata sau scrumbie afumata. Cea mai delicata este salata facuta cu scrumbie marinata. In noiembrie – ianuarie este perioada de timp propice pentru a procura din comert astfel de scrumbii. Scrumbia proaspata se gaseste prin mai-iunie. Cine are posibilitatea sa procure scrumbie proaspata, sa afume, sa sareze, sa marineze, este un om fericit tot timpul anului, putandu-si satisface cele mai rafinate gusturi de mancaruri din peste.

Scrumbia proaspata se pregateste pe gratar, invelita in staniol, cu sare, piper, zeama de lamaie si o feliuta de ardei iute. Se serveste fierbinte, in staniolul deschis si cu miasme bestiale, care iti ataca in mod placut, narile.

Scrumbia afumata se prepara tot ca salata. Am scris reteta cu alta ocazie. Este in arhiva.

Ieri am gasit scrumbie albastra de Dunare, marinata. Se cumpara bucati mari la 500-600 grame, cu carnea tare, pastrandu-si culoarea albastra (sa nu se vada oasele iesite sau burta pestelui sa nu fie moale). Marinarea scrumbiei este un lucru foarte pretentios, fiind un peste gras, care nu trebuie sarat prea tare, ca sa nu se usuce. Nu este rau daca se gusta saramura in care a fost livrat pestele. Saramura nu trebuie sa fie moruga (foarte sarata). Pestele trebuie sa fie atat de sarat incat sa nu mai fie nevoie sa pui sare cand il prepari.

Se curata pestele la interior, capul se arunca. Se spala bine si se fileteaza, pentru a se scoate toate oasele. Pui si ochelarii cand cauti ultimile oase, prin fileul de peste. Il lasi sa se zvinte, intr-o sita.

Cureti niste ceapa rosie si ceapa alba, pe care o tai solzisori fini. Speli niste masline negre, mamuth si le lasi si pe ele sa se scurga.

Tai scrumbia feliute de 0,5 cm si o amesteci cu ceapa. Adaugi maslinele si cateva fire fine de ardei capia sau gogosar (pentru efect gastronomic). Tai fin niste patrunjel verde si il presari peste scrubie.

Prepari un dres din ulei de masline si otet de mere cu miere. De gust, macini si 2-3 boabe de piper peste amestecul de lichide ale dresului. Pui dresul preparat peste scrumbie si amesteci cu atentie sa nu se rupa feliutele de scrumbie si de ceapa (strica fasonul preparatului). Ornezi cu cateva frunze de patrunjel.

Daca folosesti otet balsamic, in loc de otet de mere, cu miere, trebuie sa pui si putina miere sau zahar, in dres. Nu ai un recipient special pentru preparat dres, poti folosi un borcan, cu capac, pe care il scuturi bine, pentru amestecarea ingredientelor. Poti folosi si un castron in care bati amestecul, cu telul mic.

Salata se serveste ca aperitiv rece. Merge dumnezeieste cu tuica fiarta.

Pofta buna !

Evolutia politica in presa

Imbulzeala actuala la ciolan nu ma poate lasa nepasator. Aliantele “impotriva firii” din ciolaniada romaneasca, din trecutul nu prea indepartat (conventia democrata, alianta D.A), precum si prezenta alianta pentru “binele tarii” nu mi-au inspirat, nu-mi inspira si nu-mi vor inspira incredere. Pana in prezent nu m-am lasat pacalit, nici macar aburit, desi a-si fi dorit sincer sa progresam noi ca popor, sa se simta ceva consistent in cresterea nivelului de traiul, de zi cu zi, al cetateanului.

Nu mi-am propus sa devin comentator de politica, neavand calitatile necesare, desi daca te uiti prin presa, sunt destui novici, care au pretentia a fi mari analisti politici.  Raman doar un observator, un gestionar de vorbe, spuse de oameni politici mai mult sau mai putin recunoscuti ca atare sau de catre vorbitori despre politica.

Astazi il am in vedere pe primul ministru al fostului guvern – C.P Tariceanu. Incerc sa-i marchez evolutia politica in cei 4 ani, prin vorbe grele, fraze si “aprecieri” spuse la adresa domniei sale, de catre diversi protagonisti politici sau de catre analisti politici sau simpli comentatori de politica pe la ziare, in functie de etapele de intelegere politica cu presedintele tarii. Am impartit cei 4 ani in 3 perioade.

-Perioada mierii din vorbe, fapte si aprecieri. A inceput in decembrie 2004, in falfait de flamuri portocalii, in sloganuri si discursuri patetice, de iubire si intelegere deplina intre concubinii politici. Este perioada in care primul ministru era cel mai bun in functie, din ultimii 15 ani. Se impart functiile administrative din teritoriu. Concubinii politici se simteau in vana, critica la unison politica dusa de PSD si greaua mostenire lasata de fostul guvernul. Se schimba multe legi care dezavantajeaza noua clientela politica, in favoarea acesteia. I se zicea primului ministru – tehniceanu, atomiceanu.

-Perioada cenusie a patimilor  ascunse.  Apar prin martie 2005 primele semne ale vocatiei de presedinte jucator, in viziunea proprie a primului om al tarii. Cum economia incepe sa scartaie apar si “neintelegerile”, intai la nivel local, unde PD acapareaza mai multe functii (ciolane) din institutii, fapt care dirijeaza majoritatea banilor publici spre clientela politica proprie. La nivel central apar contrele publice si chiar unele apropouri ale vizionarului nostru presedinte. I se zice rand pe rand, primului ministru – moliceanu, razgandeanu, minciuneanu, promiceanu.

-Perioada de comportament ca la usa cortului. Marele dirijor nu mai suporta inactivitatea publica. Este inceputul anului 2007. Concubinii politici isi adreseaza vorbe grele, isi baga strambe reciproce, se invinuiesc reciproc de comportament politic dubios. Totul culmineaza cu tentativa nereusita de debarcare a presedintelui. Se ajunge la ruptura. Concubinii se despart, fara a-si imparti prin partaj politic, bunurile agonisite in 2 ani. Incepe marea confruntare. Primul ministru devine – tembeliceanu, cioflingeanu, exponentul unei clase politice depasite, sluga lui Patriciu, liberalul de carton, bugeteanu.

Fara a-mi pune prea mari sperante in noua coalitie, doresc binele tarii. O fi posibil ? Vom vedea.