Porumbelul calator

Vorbele zboara, motiv pentru care politicienii nostrii le arunca permanent, in vant. Scrisul ramane, motiv pentru care politicienii nostrii evita a-l exersa, olograf, utilizand doar “fituici” (sa fie asta un obicei mai vechi, din timpul cand erau elevi sau studenti ?) scrise de altii, mai isteti, din staful propriu.  Uneori li se mai incurca socotelile, presa sta la panda si reda pe sticla zicalele lor. Telespectatorii “vigilenti” le colectioneaza si mai intocmesc cate o ierarhie a neroziilor care ies pe gura alesilor nostrii, spre spaima defaimatorului de serviciu al blogherilor – Marius Tuca show.

Astazi sectiunea: I-a scapat porumbelul din gura si pe urma i s-a mai si gainatat pe cap. 

Locul I – Mircea Geoana. Intr-o conferinta de presa, la intrebarea unui ziarist, ce parere are daca mai exista securisti sau nu in structurile institutiilor statului si in serviciile secrete, domnia sa raspunde senin, citez: “nici nu mai stim cati suntem”. 

Gura pacatosului adevar graieste. Alo, nenii de la organismul care se ocupa cu depistarea fostilor securisti, mai sunteti pe statul de plata al nostru, al cetatenilor acestei tari sau ati trecut la adversar (fostele sau actualele structuri secu !) ?

Locul II – Traian Basescu (n-am ce-i face, mai pica si pe locul 2). Inghesuit intr-un spatiu limitat (fara baia de multime care il fericeste ori de cate ori se avanta in ea) de la Realiatatea Tv (curios, ca doar este o televiziune inca prietena), la “mana” mai multor intrebareti politici denumiti analisti, mitraliat cu rafale prelungi despre ce vrea de fapt sa faca din tara aceasta, ca sa scape eroic (dandu-se mare ca de obicei, cum ca domnia sa este un justitiar), scapa porumbelul, citez: “au fost politicieni care au venit la mine acasa pentru interventii in justitie”.  

Sa se fi amagit domnul presedinte cu aceeasi proasta prevedere constitutionala (UE nu zici iarasi nimic, nu te intereseaza ?), care zice ca presedintele cat e chirias la Cotroceni nu raspunde penal de nimic, chiar daca este vinovat ? Nu zic, alo DNA, ca astia sunt vadit, oamenii domnului presedinte. Dar tu, parchetule general, nu ai auzit de autosesizare, pentru cazuri penale (ca doar zisele domnului presedinte seamana a autodenunt penal) ? Faceti dosarul si il panditi pe domnul presedinte cand se muta la casa domniei sale din Mihaileanu (ca asa se intampla prin tari civilizate, vezi pe la francezi).

Cine sa fi fost (daca au fost sau este vorba de o noua mistificare, de data asta insa socotelile fiind gresite) prietenii presedintelui, ca doar astia vin neinvitati acasa la tine (si uneori parchetul) ? Greu de crezut ca a fost Vadim, Iliescu, Nastase, Mitrea, Voiculescu. Atunci cine ? Cine sunt prietenii declarati ai domnului presedinte ? Ghici ghicitoarea mea.

Locul III – un politician insignifiant, aflat in campanie electorala (pacat, nu i-am retinut numele) pentru ocuparea unui post de consilier judetean. Incercand sa se laude cu ce va face el pentru judet si cetatenii acestuia, zice, citez: “unii dintre noi avem atata timp liber incat ne plictisim, altii ii invidiem pe rentieri pentru timpul lor liber”.  Omul voia sa indemne probabil cetatenii la responsabilitate civica, se trezise la sedinta de raport comunist si-i venise randul sa ia cuvantul si nu stia cum sa se mai gudure pe langa secretarul de partid, cu ce viziune are el, vezi doamne, proaspatul primit in randurile membrilor PCR. Curat murdar, coane candidat. Cu astfel de idei crezi ca te vor alege concetatenii ? Sau poate tocmai asa ceva doresc ei. Mai stii !?

Mentiune speciala – Mircea Dinescu. Aflat la o discutie plictisitoare, de sambata dupa amiaza, cu Tanase (cel care te intrerupe si nu te lasa sa mergi cu ideea pana la capat), la Realitatea TV, despre politica in general si despre nimic in special, la un moment dat, ca sa faca emisiunea mai “vizibila”, mai populara, poetul nostru se trezeste cu pixul pe hartie si arunca maxima, citez: “mancam cacat, dar nu cu polonicul, cu lingurita”.

Asa sa fie ? Probabil ca este adevarat, daca un formator de opinie, inca de la marea transformare din decembrie 1989 (revolutie totusi, a poporului nemultumit, nu altceva) se pronunta fara echivoc.  Sa-l iertam, il ia valul de multe ori. Oricum ramane un poet recunoscut al neamului romanesc.

La lustruit de medalii

Pentru echipa fantastica cu care vreau sa particip la Euro 2008 am mai recrutat niste forbalisti, celebrii de aceasta data sau cu speranta ca vor fi intr-un viitor apropiat.

Portar de perspectiva (doar posibil candidat, in viitor, la post): Silviu Lung jr.

Atacanti de bataie (spaima celorlalte echipe participante la marele eveniment): Mutu, Surdu.

I-am tinut in rezerva nedeclarata, ca sa-i lansez numai daca s-ar ivi la o adica, ceva probleme, in timpul competitiei. Am fost nevoit sa-i declar, ca am auzit ca s-a terminat perioada de anuntare la forul european si riscam sa nu mai pot aduce noutati.

Iata si echipamentul individual de protectie.

Echipament de joc: tricou rosu, chiloti portocalii, jambiere albastre, bocanci verzi (culori regasite si in actuala campania electorala).  

Echipament de prezentare (pantaloni scurti si maieu cu umeri larg decoltati, pentru a face vizibile tatuajele): culoare roz cu picatele multicolore (culori apolitice). Adidasi violeti. Ochelari negrii, cu lentile mari, in forma de stea. Sepcuta (ca doar nu o sa-i bata soarele in cap) alba, ca sa le arate curatenia  interioara.

Uitasem de drapel.

Flamura castigatoare (care va flutura in vantul furios, al premierii): fond alb-azuriu (in degrade) si nori diafani cu pozele (bust color) ale tuturor participantilor la echipa fantastica.

Portdrapel (desi nu este jucator sau oficial al echipei): M.M Stoica. L-am investit pentru “curajul” sau de a lovi cu pumnul un suporter nemultumit ca jucatorii mimeaza fotbalul.

Suporterii echipei nu puteau lipsi.

Sustinatori fanatici: sotiile, prietenele, amantele jucatorilor si animatoare de ocazie, din toata Europa.

Cum valoarea echipei mele a crescut simtitor si sperantele la titlu se apropie de certitudine, este necesar ca si premierea sa fie pe masura.

Premiul national (inmanat de presedinte, in persoana): meritul sportiv clasa I pentru echipa cu cele mai frumoase nume. Pozele de grup, facute cu ocazia premierii se vor afisa in piete, balciuri si la intrarea in arenele mobile de circ.

Domnule presedinte Basescu ati lustruit medaliile ?  Nu de altceva dar impartirea de decoratii fara noima, la liber, tuturor celor care s-au remarcat intr-un fel sau altul, din varii domenii (sportiv, cultural, religios, militar, dizidenti si nu numai) este ocupatia sa de capatai in ultima perioada de timp, atunci cand face mici pauze electorale sau pentru lansarea acelorasi acuze (deja plictisitoare si de nimeni bagate in seama, ramase doar ca subiecte de harjoana politica, prin presa), la adresa adversarilor politici (orice ocazie este valorificata imediat – vezi cazul inaugurarii centrului olimpic de la Izvorani, cand il dorea pe Tariceanu in poarta, ca sa-i toarne niste goluri, ha, ha, ha….).

Vreau si eu la Euro 2008

Se apropie campionatul european de fotbal.

Antrenorii sunt in viteza, cauta solutii pentru posturile deficitare, din cauza unor accidentari de ultima ora, “citesc” adversarii, fac liste de materiale pentru antrenament, se consulta cu nutritionistii asupra meniului, se uita chioras la medicii care zic ca sunt ceva probleme medicale cu sportivii, cauta sa le induca elevilor lor microbul de invingator.

Federalii fac liste cu clientii lor pe care sa-i invite in avionul ce-i va duce in Austria si Elvetia.

Mitica de la liga se da bine cu Jiji Becali, ca sa-l invite in avionul sau personal.

Impresarii romani se consulta cu verii lor din strainatate, pentru a mai pune ceva afaceri la cale, de vanzare – cumparare de jucatori.

Arbitrii romani, nefiind prezenti la Euro, isi fac socoteli inutile: ce sume de bani ar fi putut castiga, daca ar fi fost acolo. Intrebarea lor de capatai: am fi avut si musterii pentru un aranjament, ceva acolo ? 

DNA -ul sta cu ochii in patru, doar doar o prinde vreun “aranjament”, pe viu, ca pana acuma doar a dat cu piatra in balta si au sarit ceva ziaristi sa o scoata. Cand sa apuce piatra, aceasta s-a dovedit a fi de sare, dizolvandu-se in apa.

Mi-am facut o echipa fantastica, cu nume mari de fotbalisti din echipele actuale ale campionatului si de “legende fotbalistice”, din vremuri nu prea indepartate. Unicul criteriu de “selectie” a fost numele si prenumele protagonistilor.

Portar - George Curca. Rezerva de portar – Tarnacop. 

Fundasi - Pupaza, Sapunaru, Epaminonda Nicu, Curtuius. Rezerve: Gaita, Prepelita, Pupaza.

Mijlocasi - Balauru, Matase, Ochirosii, Cojoc. Rezerve: Schiopu, Banica.

Inaintasi - Vrajitoarea, Lungu. Rezerve: Lemnaru, Gojgaru.

Antrenor – Victor Piturca.

Maseur – Blandul Benn.

Impresar - Sica Puscoci.

Sponsor - Jiji Becali.

Valoarea in coco a echipei – inestimabila.

Obiectivul echipei - clasarea pe locul 17.

Recompense promise: oi nenumarate, camile cu 2 cocoase, abonament gratuit la reviste pentru adulti, intrare libera la concertul lui Adi Minune in duet cu Romica Puceanu, 3 tatuaje gratuite pe cele mai intime parti ale corpului, liber la scuipat arbitrii si injurat suporterii adversarilor, pe timp de 90 de minute plus 5 minute de prelungiri. 

Interzis schimbul de tricouri cu adversarii, din lipsa echipamentului de rezerva. Ca sa nu bata la ochi se pot schimba totusi tricouri, dar cu coechipierii, urmand ca la vestiare sa se faca rocada.

Clone

Nu am mai combatut de mult pe aceasta tema. M-am aliniat si eu oarecum, fara a fi interesat in mod special, la “evenimentele politice” ale sezonului. Indiferenta nu este una din calitatile mele (dar oare chiar am si calitati ?).

Politica, drept hoby, nu o pot aborda, nefiind interesat de accederea la ciolan si prin urmare lipsind de pe listele oricarui partid politic. Fac parte, cred eu, din marea masa a apoliticilor, din aceasta tara. O fi bine, o fi rau ?

O intrebare se impune ? Se poate construi o democratie, fara clasa politica ? Se pare ca nu. Prin urmare mai avem cale lunga pana la a construi o democratie adevarata si mai multi ani pana a o consolida. Si cand te gandesti cati l-au injurat pe Brucan, cand in 1990, acorda un termen de gratie de 20 ani, pentru ca Romania sa ajunga o tara democratica. Unde esti tu Petre Roman, primul indignat de profetie ? Mai esti pe scena politica ? Vad ca apari uneori prin emisiuni despre si cu pensionari. Acestia mai pot fi aburiti ? Cred ca te cam inseli.

Astazi: Ierarhia Comici politici - sectiunea clone. 

-Marele premiu, cu felicitari: Traian Basescu. Iata ca si in ierarhia mea, presedintele nostru este tot cel mai sus situat. Nici macar nu am fost “influentat telefonic” in vreun fel, de catre “ajutoarele – clone de serviciu” ale sefului statului (nu le mai citez, fiind cunoscute de catre toata lumea, desi in ultima vreme se remarca, cu insistenta, dezinformatorul de serviciu -Ionita, profu de la Universitate). Inutil mediatizat drept conducatorul iubit al poporului, presedintele este de fapt o clona cu aproximativ aceleasi “calitati deviationste” (iubirea nemasurata pentru putere, dorul neinfrant pentru logoreea politica, grija de a fi mereu in centrul atentiei, in “baia” de multime, impunerea “supravegherii cu mijloace specifice” a actorilor principali, din lumea balacarelilor politice) cu ale lui Ceasca.

“Regia” actuala a alesului nostru devine tot mai asemanatoare cu cea practicata de Ceasca in trecutul destul de recent, care eu unul am sperat ca a apus pentru totdeauna.

Din plictiv TV, Traienele nu uita: e musai sa asistam la circ, dom’le ?!

Daca tot ii place baia de multime, oare remarca T.B lipsa de bucurie din privirea oamenilor, care merg pe strada, care sunt buluciti de catre oamenii de ordine, sa-l intampine ? Nu am semnale, ca da.

Fatarnicia fara frontiere, de la catafalc, cu “ocazia” inhumarii patriarhului, cu “ocazia” comemorarii unor fosti dizidenti politici, chiar si cu “ocazia” inhumarii festiviste a militarilor inutil trimisi in teatre de razboi si morti in lupta altora (ca sa apere ce ?) si urarile prezidentiale de genul “sarbatoarea Pascala sa ne daruiasca lumina intelegerii si bucuria sperantei”, m-au obligat sa-l pozitionez fara contracandidat serios, in fruntea ierarhiei.

-Locul 1: Emil Boc. Este clona nereusita (ratata) a sefului sau spiritual, marele nostru strateg Bazeus, presedintele Traian. Precum papagalul care se remarca prin repetarea la nesfarsit a vorbelor putine, invatate pe fuga, de la dresor, micutul politician se “remarca” prin insistenta cu care refuza sa aiba vreo idee personala. 

Ochii sai de vultur timid se misca panoramic in lumea de ei inventata si sustinuta doar de catre clientii lor politici. Pentru el se pare ca se verifica ideea ca puterea este cel mai puternic afrodisiac.

-Locul 2: Gigi Becali. Nu putea lipsi din top, Becalus, fiind mediatizat asiduu de presa, contracost, dar si pentru insistenta “dezinteresata” de a poza in marele credincios. Investeste in biserici, da bani de pomana celor sarmani, ajuta pe cei nevoiasi. Chiar daca face, dupa parerea mea, un deserviciu credinciosilor adevarati, este acceptat ca atare de catre biserica, tocmai pentru banii care ii da, fara a cere nimic in schimb (cel putin teoretic, prin vorbe). A fost un raspuns la intrebarea pusa de catre mine, unui preot.

Este o clona aproape perfecta, a uneia din mioarele sale, din turma mostenita de la tatal sau, baciul cel viteaz si istet, care inainte de 1989, la marea incrancenare, avea depusi in America 1 milion de coco (de acolo i se trage averea, dupa spusele sale).

-Locul 3: Corneliu Vadim Tudor. Cam scos de pe ecrane de actuala guvernare, cu ziarele sale, care se aduna de pe la chioscuri, drept maculatura, in pierdere vizibila de adepti, parasit de unii dintre cei mai vasnici sustinatori, pozeaza si el, mai mereu, in marele credincios, interesat numai de popor si de binele acestuia.

In ultima perioada de timp este tot mai frecvent clona mascarici. Daca scoti din discurs ura, ce spune nu este chiar aiurea, in totalitate. Insa viersul dauneaza grav sanatatii sale mintale.

Mare pacat, sa ai talent de poet, de istoric si sa-l irosesti pe teme etnice.

-Mentiune: Adrian Paunescu. Scuipat in public, de multimea care se ingramadea la manifestatia din decembrie 1989, nu a pregetat sa revina pe scena politica, in prim plan, sa-si strige in gura mare “nedreptatea” la care a fost condamnat de Ceasca, ca si cum nu el era cel care ii ridica osanale, ii inchina poezii megalomanice elenei -sotie si mama iubitoare. Cuvintele inventate, adresate pe versuri fostilor dictatori, depasesc orice imaginatie a omului normal. Si totusi, cum este posibil sa ai si nenumarate volume de versuri, scrise cu un real talent ? Ce l-a facut sa practice si pupincurismul desucheat ? Greu de raspuns.

Omul ca atare este clona fictiva a poetului talentat din adancul inimii sale.

-Clonita: Elena Udrea. Oare de ce prima clona a fost o oaie ?  Sa fi avut si savantul care a clonat oaia, convorbiri secrete si “relatii” mai ciudate, cu personaje fantoma, care bantuie prin castelele medievale ? Posibil.

Prin licee circula porecle de toate felurile, care mai de care mai fanteziste sau poate ca Nu. Elevele mai nepopulare, care se comporta mai mereu fufistic, desi sunt prea bine imbracate si “dotate” cu celular bengos si bijuuri multe sunt poreclite de catre colegi – Elena Udrea. Oare de ce ? Sa se remarce acestea prin lipsa de bun simt estetic ? Este posibil orice.

Sa o catalogam drept o clona inchipuita a divelor consacrate.

Politistul in actiune

Un banc vechi, ramas totusi actual, intreba: ce creste mereu si totusi nu se vede ? Raspunsul trist: nivelul de trai in Romania.

Adaptat la titlu te poti intreba: ce nu vezi azi pe soselele/ trotuarele patriei, in zile normale (adica fara politicieni/ guvernanti anuntati ca fac o vizita in oras, cu te miri ce scopuri propagandistice, fara vreo delegatie de la UE care vine sa vada la prefectura cum mai se cheltuie fondurile europene, ca doar nu s-or duce direct la petrecere, fara vreo manifestatie sindicala sau gay, etc.) ? Raspunsul la fel de trist: politisti in uniforma, care sa-si faca treaba pentru care sunt platiti din buzunarul nostru, al cetatenilor.

Mai vezi uneori figuri specifice, in costume negre cu cravata si ochelari de soare, care “supravegheaza” anumite zone din oras (nu va speriati, vine primul ministru sau seful statului intr-o vizita propagandistica, “neanuntata”).

Vezi destul de des si politisti in uniforma purtand sacose, chipiul in mana sau mape/ serviete sub brat. Sunt politisti chemati la raport de seful cel mare de la judet.

Ieri surpriza, vad un politist de la circulatie, in exercitiul functiunii. Mergand pe trotuar, ca orice om civilizat, vad intr-o intersectie (cu multe probleme, din cauza taximetristilor care nu respecta regulile de coirculatie) politistul de la circulatie, care ii luase carnetul unui sofer, din alt judet, care stationa pe marginea unei zone cu circulatie de decongestionare (obligatoriu/ liber la dreapta), pentru cazul cand este rosu, la stop. Soferul avea avariile pornite (nu avea insa avarie la masina, isi astepta sotia care lua niste bani de la bancomatul de pe trotuar). Cat putea dura stationarea ? Cateva minute si oricum masinile ce doreau sa faca la dreapta aveau loc pe langa masina stationata.

Hilar este ca in timp ce politistul “trata” cu soferul, el insusi blocase circulatia la dreapta si mai multi taximetristi intorceau unul dupa altul, in intersectie (este adevarat ca pe la spatele politistului de la circulatie, dar fara a se sinchisi de prezenta acestuia). Dupa stop, masina politistului era parcata tot pe o portiune din banda de decongestionare a circulatiei.

Aceasta este tara in care traim. Cum putem accepta tacit vaicarelile sefilor politiei ca nu au destui oameni, ca politistii sunt prost platiti (pai ce sa mai zica pensionarii, profesorii, lucratorii necalificati, lucratorii din agricultura sau din silvicultura, etc.) ? Cum sa nu te dezguste situatia, cand vezi politisti iesind in strada ca sa ceara drepturi sindicale ?

Balciul electoral continua

Desi mi-am propus sa nu mai scriu despre electoralele de anul acesta, nu pot sa tac.

Latraturile megafoanelor electorale te scoala din somn dimineata, te “sperie” in mers pe strada, te asurzesc cand stai pe o banca in parc, la umbra, sa respiri aer curat.

Dihonia continua dintre politicieni, ipocrizia lor cand se lauda cu programele “magnifice” pe care le au, nerusinarea cu care sustin ca au facut si au dres, in mandatul lor care tocmai sta sa se incheie si ardoarea cu care doresc un nou mandat, ca sa ne mai pacaleasca inca o data, poate naste monstrii electorali.

Oricat ai vrea sa fii nepasator, nu poti, atmosfera creata permanent de zgomot si palme inutil batute de aplaudacii de serviciu, iti creaza disconfort.

Batranii activisti se regrupeaza, lupii tineri (cam putini totusi) se zbat sa apuce si ei ciolanul, toti fara exceptie crezandu-ne niste idioti incurabili, pe noi alegatorii. Ideile lor politice, de cele mai multe ori populiste si de prea multe ori pasuniste, nu prea mai au cautare la alegatori.

Oare batranii sefi de haita, harsiti in aranjamente politice nu-si dau seama ca cetateanul este deja satul de mumii politice si doreste altceva ? Uninominalul ne-a adus in prim plan aceleasi figuri politice, aceeasi traseisti si afaceristi, aceeasi profitori.

Aseara pe la ora 20, bate la usa cineva (ca si cand soneria ar fi un obiect de muzeu). Deschid. O juna imi intinde un ziar frumos colorat si un program electoral. Erau raportul anual al primarului si programul sau electoral, impreuna cu pozele propusilor partidului pentru consiliul municipal. Idei noi putine, multe realizari cu iz de profit individual catre sustinatorii de partid si mult bla… bla…bla.

La intrebarea mea adresata junei, cine o plateste - primaria sau primarul, raspunsul vine zambind nevinovat -firma la care sunt angajata.

Cetatenii oare isi dau seama ca ziarul distribuit in tot orasul, cu raportul primarului, este tiparit pe banii lor ? Firma distribuitoare a raportului nu este platita tot din banii cetateanului ? In monitorul oficial nu am vazut nicio statistica cu plati din buzunarul propriu al candidatilor electorali.

Nu este oare prea mult sa auzim balacarelile lor politice, pe banii nostrii ?

Nu sunt un fan al politicii, nu urmaresc emisiuni pe aceasta tema. Si ce daca ? La ce imi ajuta ?

Un sceptic m-ar putea intreba: ce, vrei sa schimbi tu lumea ? Singur nu as putea, dar noi toti am putea incerca macar. Cum ? Fiecare in stilul lui. Este cam putin, dar totusi este ceva decat sa stai indiferent.

Tartine cu peste

Cumperi de la pescarie, peste afumat, mai gras (macrou, scrumbie de Dunare, crap oglinda, somon) si unt proaspat, putin sarat, mai taricel, de la ciobani, de pe piata. Miroase untul sa nu fie ranced, sa fie la Kg, nu la lingura, ca acesta are multa apa.

Cureti pestele de piele si de oase (tehnica scoaterii oaselor este destul de dificila, dar merita insistat), arunci capul. Te ginesti prin interiorul pestelui sa nu fie ceva “uitat intentionat” de cel care l-a curatat.

Fileul de peste il dai prin masina de tocat carne. Freci tocatura de peste cu unt pana se face o pasta fina, fara gloduri. Adaugi sare (numai daca este cazul) si piper proaspat rasnit.

Scoti prajitorul de paine si prajesti cate felii doresti. Intinzi pasta de peste pe painea prajita (lasata sa se raceasca). Merge si painea prajita cumparata la pachet din market. Este un aperitiv grozav, mai ales daca pui la “bataie” si o tuica de pruna, rece. Daca adaugi niste castraveti murati, de vara ai dat gata pe toata lumea.

Pariu cu tine insuti ! Cine reuseste sa curete tot pestele, fara ca vreun copil sa gaseasca macar un oscior cat de mic, este declarat apt sa continue.

Secret ! Oscioarele sunt oricum mai moi decat cele de peste proaspat. Ai inghitit un oscior, mananca repede un codru mic de paine si bea niste apa rece. Nu ai eliminat osul din gat, insista, trebuie sa reusesti.

Pofta buna !

Scrumbie de Dunare cu ceapa

Cumperi de la pescarie scrumbie de Dunare, proaspata/ marinata/ sarata/ afumata (de care gasesti). Cauta bucati mai mari si te uita inauntru sa nu fie plina de sare (“tehnica” de comerciant care zice ca sarea este totusi mai ieftina decat pestele, si nu se uita cumparatorul in peste).

Curata scrumbia de solzi si eventual de sare. Capul pestelui se arunca sau se da la pisica vecinului. Scoate oasele (tehnica scoaterii oaselor se invata/se fura de la cei care o stiu, apoi insistand) si taie pestele solzisori, nu prea fini. Cand cureti pestele poti avea surpriza sa fie plin de icre. Nu le rata.

Curata o ceapa uscata si cateva fire de ceapa verde. Taie ceapa solzi nu prea fini. Taie fin o legatura de patrunjel verde.

Amesteca scrumbia cu legumele, pune piper proaspat macinat, ulei de masline si otet de mere cu miere. Nu te arunca si cu sare, risti sa nu poti manca salata.

Se serveste cu paine prajita. Ai ghicit: merge o tuica de pruna (rece), chiar daca este vara si cald afara. Este o salata usoara, potrivita pentru cina sau aperitiv la iarba verde.

Pofta buna !

Cus-cus cu ficatei de pui

Cumperi ficatei de pui proaspeti si o punga de cus-cus.

Speli cu apa rece si cureti ficateii de pielite si resturi de pui lasate de comercianti (ca asa-i la noi). Ii lasi la scurs intr-o sita.

Pui la incins intr-o cratita de inox, ulei de masline si o lingura mare de grasime de pasare, in care prajesti niste ceapa verde si ceapa uscata, taiate fin. Mai adaugi cateva ciuperci proaspete taiate solzi, cateva firisoare de ardei gras, cateva firisoare de ardei iute, ceva marar verde taiat fin. Cand s-au calit adaugi cus-cus si omogenizezi cu o lingura de lemn. Acoperi cu apa calduta (apa rece fiarta) si lasi la foc mic sa se “infurie” micile bobite de cus-cus. Asezonezi cu sare, piper, coriandru, proaspat rasnite/ maruntite in mojar.

Secret ! Sa ai la indemana o cana cu apa calduta si o lingura de lemn solida. Daca nu vrei sa se prinda de cratita (si sa ai ce spala apoi), trebuie sa amesteci mereu cu lingura in cratita si sa mai adaugi apa calduta. Nu adauga multa apa de la inceput, risti sa faci o ciorba. Mancarea este gata cand arata ca o pasta destul de fina. Daca vrei sa faci “muschi” amestecand cu lingura, spala inainte cus-cus-ul in cateva ape reci. Spalat, cus-cus-ul se lipeste, este mult mai gustos, dar si manuind lingura de lemn poti face “scurta” la mana. Cel mai bine mancarea se face pe o plita, la foc mic si amestecand mereu cu lingura de lemn, fara a spala cus-cus-ul.

Presari patrunjel verde tocat marunt. Ia cratita de pe foc si pune capacul. Lasa o jumatate de ora sa se amestece miroasele.

Nu stai degeaba. Ficateii scursi de apa ii treci prin faina si ou batut si ii prajesti in ulei de masline.

Se serveste (in farfurii mari intinse, de preferat viu colorate): ficatei fierbinti cu 2-3 linguri de cus-cus si alaturi salata verde sau salata de varza noua cu castraveti si marar. Nu iuta de un vin rosu – Sange de taur (ala cu reclama: bun pentru femei, daca ….. il beau barbatii !).

Pofta buna !

Mancarica de castraveti

Te uiti prin camara dupa un borcan de castraveti murati, in saramura, din toamna trecuta. Mai cauti prin rezervele de suc de rosii al nevestei. Mai te ochesti prin congelator dupa ceva ardei divers colorat, pus de toamna.

Cumperi de la piata niste castraveti proaspeti (de gradina – sanchi, sunt de solar, de unde gradina acuma), 2 legaturi de ceapa verde, 1 legatura de usturoi verde, niste pulpe de pui/ rata/ gasca/ curcan sau carne macra de vitel, 2-3 legaturi de verdeata (marar si patrunjel).

Secret ! Sa nu amesteci carnurile, ca nu mai intelegi gusturile.

Pui o cratita de inox cu ulei la incins in care calesti niste ceapa uscata. Adaugi ceapa verde taiata fin si un fir de usturoi verde, taiat marunt. Cand s-au calit adaugi ardeiul gras si putin suc de rosii.

Speli castravetii murati si-i adaugi in cratita. Pui si 2-3 castraveti proaspeti (mai iau din saratura si acreala celor murati). Lasi la fiert, la foc mocnit, cu capacul pus la cratita.

Prajesti, fara sa arzi, intr-o tigaie, carnea cam de jumatate, pe toate fetele, in ulei de masline (ca tot costa cat ala de floarea soarelui). Nu naclai carnea in ulei, ca mai are si ea ceva grasime (mai ales cea de zburatoare). Sareaza si pipereaza dupa gust. Poti sa pui si cateva firisoare de ardei iute sau ceva boia de ardei.

Pune carnea impreuna cu grasimea in care ai prajit-o peste legume, in cratita si lasa sa fiarba cu capacul pus, la foc mic, pana se face carnea. Adauga jumatate din verdeata taiat marunt si mai pune niste suc de rosii, care sa acopera carnea. Mai lasa la fiert cca. 10 de minute. Daca mai este nevoie poti sa mai pui sare si piper.

Pune restul de verdeata si lasa sa se odihneasca mancarea, cu capacul pus si focul oprit, pentru o jumatate de ora. Se amesteca miasmele si se patrunde sosul de mirosul si gustul de verdeturi proaspete.

Secret ! Nu pune apa, ca faci o zeama lunga care scade greu. Dar sa fii atent sa nu se prinda mancarea. Asa ca trebuie sa ai la indemana o lingura de lemn, cu care sa amesteci daca este nevoie (si cam este).

Mancarica se serveste calda, cu salata verde sau salata de varza noua si castraveti noi, peste care ai pus verdeata taiata marunt, sare, piper, zeama de lamaie, ulei de masline.

Un vin alb demisec este de neinlocuit.

Atentie ! Daca dai focul mare se arde mancarica, se prinde verdeata de fundul cratitei (iti faci singur de lucru la spalat vasele, iar mancarea isi pierde din gust) si mai sar si stropi din cratita care fac basici pe piele.

Pofta buna !