Urari de sarbatori

Este vremea bilanturilor cu toate implinirile si micile nerealizari, al urarilor de bine, pentru familie, rude, prieteni, chiar si pentru dusmani (multi, putini, cati ori fi, nu conteaza).

Cum unul din principiile la care nu pot renunta este sa nu-mi fac iluzii, pentru a nu avea deziluzii, mi s-au implinit majoritatea dorintelor si a planurilor.

Micile nerealizari nu conteaza si ca de obicei, nu le inventariez. Ce rost ar mai avea ?

A fost un an bun, asa cum imi doresc mereu, de mai mult timp.

Anul care vine sa aduca tuturor:

-sanatate, ca-i mai buna decat toate,

-multa fericire personala si implinirea tuturor dorintelor legate de familie, rude si prieteni,

-bani castigati prin munca, firme profitabile si conturi grase in banci,

-concedii in zone exotice, case frumoase, masini bengoase,

-tot ce-si mai doreste fiecare.

-traditionalul La multi ani !

Fudulie sau incultura

Multi romani (politicieni, imbogatiti fara vina cunoasterii, dar profitori ai momentelor favorabile ale afacerilor cu statul, reporteri si chiar asa-zisi formatori de opinie-autointitulati, cantareti, fotbalisti, etc.) se pot “lauda” cu una sau cu ambele “calitati”. Motivatia este multipla si nu doresc sa o dezvolt astazi. Toti au insa un numitor comun: banul, castigat mai mult sau mai putin meritat, mai cu sudoare sau fara multa munca.

 Nu rad aici (nu-mi pot permite asa ceva) de cei care nu au avut posibilitatea materiala sa urmeze o scoala.

Cand un reporter de teren transmite in direct, de la fata locului (in speta o piata publica), are drept tema brazii pentru sarbatorile Craciunului si vorbeste despre brazi de crescatorie, cele doua “calitati” ale junei sunt inseparabile. Vorbea (citea) cu patos si indarjire (presupun ca trebuia sa utilizeze un numar strict de cuvinte si nu prea avea ce spune, de fapt) despre brazii de crescatorie.

Dupa cate cunosc eu, care in copilarie am plantat braduti pe dealuri (ma dau mare ca am contribuit la impaduriri, dar de fapt eram dusi cu scoala, duminica), puietii erau adusi direct din pepiniere (mici, cam de 40-50 cm inaltime). Astazi, astfel de braduti se vand in vaze mari, iar dupa sarbatori pot fi plantati in gradina.

Juna vorbea de brazi de 1,5-2 m inaltime (deci aveau cam 5-6 ani), taiati din paduri autohtone si straine. 

Ce sa-i faci, este o meserie grea, sa devii reporter. M-am intrebat de mai multe ori, care ar putera fi calitatile unui tanar, care doreste sa devina reporter. O trebui si ceva scoala ? O trebui si ceva cultura ? Trebuie sa stii a scrie si a citi ? Sau este suficient sa poti vorbi, sa arati cat de cat bine ? Cum vorbesti conteaza ? Nu m-am putut lamuri, inca.

Piftie de curcan

Cumperi o sira de curcan, 2 aripi si 2 tartite, de la market. Daca nu faci ciorba de potroace, poti folosi si maruntaiele de la curcanul de Craciun si ce ai mai scos de la el. Nu uita sa cureti banutul de grasime, de la tartite (necuratat, amaraste mancarea). Poti sa si parlesti usor, la flacara aragazului, aripile si tartitele.

Oparesti toata carnea intr-o oala cu apa clocotita, o speli sub jet de apa rece si o lasi la scurs.

Pui carnea la fiert in oala de presiune, la foc potrivit, pentru 2 ore, de cand incepe oala sa fluiere. Inainte de a inchide oala de presiune, pui 1 morcov, 1 pastarnac, 1 patrunjel, sare dupa gust si completezi cu apa rece pana la 3/4 din oala. 

Opresti focul si lasi oala sa se raceasca 0,5 ore, apoi o depresurizezi. Scoti carnea si o aduni de pe oase, apoi o pui in castronase, impreuna cu jumatati de ou fiert tare, 1-2 rondele din morcovul fiert, o frunza de patrunjel verde (pentru fatuiala).

Cureti o capatana de usturoi, pisezi usturoiul si il pui in zeama in care a fiert carnea. Dai zeama in cateva clocote. Daca este prea multa apa, o mai fierbi pana scade, atata cat sa-ti ajunga sa acoperi carnea din castronase. 

Zeama inainte de a o pune peste carne, in castronase, o strecori printr-o sita de inox in care ai intins o bucata de tifon.

Castronasele cu piftie le lasi sa se inchege, la temperatura camerei, apoi le poti pune in frigider sau le scoti la rece, in balcon. Daca pui piftia neinchegata, direct la rece, ingheata zeama si devine aciculara.

Piftia va arata ademenitor, cu ceva grasime galbena, de pasare, deasupra.

Piftia de curcan se serveste ca aperitiv sau impreuna cu sarmalele, in zilele Craciunului si nu numai. Tuica fiarta nu trebuie sa lipseasca. Se poate pune hrean, boia, piper (dupa gustul fiecaruia).

Pofta buna !

Ciorba de potroace

Maruntaiele, aripile mici si tartita de la curcanul de Craciun, inca 2 tartite si 2 aripi de curcan, cumparate separat, le oparesti intr-o oala cu apa clocotita. Le speli in jet de apa rece si le lasi la scurs.

Scoti oala de presiune, pui bucatile de carne, o ceapa, 1 morcov, 1 patrunjel, 1 pastarnac, o telina mica, cateva firisoare de ardei gras, 2-3 rosii, de la congelator. Completezi de 3 sferturi cu apa si inchizi oala de presiune. Lasi la fiert, la foc potrivit 1,5 ore de cand incepe oala sa fluiere.

Stingi focul, lasi sa se raceasca oala 0,5 ore, depresurizezi cu grija oala de presiune.

Scoti 0,5 l zeama de varza din butoiul cu varza pusa la acrit de cu toamna. Fierbi zeama de varza si aduni spuma. Torni zeama de varza peste ciorba, adaugi orez fiert anterior in apa cu sare. Tai niste leustean verde si presari deasupra (metge si leustean uscat). Poti folosi si bors cumparat de la market, daca doresti ciorba mai acra.

Se serveste fierbinte, cu mamaliga calda, ardei iute si hrean, dimineata, dupa chef (in loc de altceva, de mancare), ca sa limpezesti mintea si sa dezimpaienjenesti ochii. Gustul de coclit din gura dispare, oboseala parca ti-o ia cu mana, picioarele se misca oricum mai usor, in concluzie ai facut fata unei prime zi de Craciun, prelungit cu chef, pana spre seara.

Ciorba de potroace poti sa o servesti si a doua zi de Craciun, goala, fara paine sau cu mamaliga rece, ca felul 1, la masa de pranz. Daca mai poti, merge cu tuica fiarta, daca intentionezi s-o iei de la capat.

Atentie ! Oala de presiune este o scula de bucatarie necesara, dar cam periculoasa. Pe capac are o supapa de siguranta. E bine sa verifici din cand in cand sa nu se fi desfiletat surubelul care contine supapa de presiune. Surubelul trebuie sa fie bine strans pe capac. Nu monta capacul la oala de presiune, cu supapa, sub suportul de strangere a capacului oalei. Nu da focul prea tare, ca aburul sa nu tasneasca prin aerisirea oalei si sa te arda pe unde apuca sa te atinga. Pune oala de presiune, la fiert, pe un ochi din spate, de la aragaz, mai ferit de circulatia din bucatarie. Tine geamul la bucatarie putin deschis si hota pornita. Manevreaza oala de presiune cu atentie, fara sa o trantesti. Nu umbla niciodata, la oala de presiune, imediat ce ai stins focul, depresurizarea brusca iti poate arunca lichidul fierbinte pe fata si/ sau pe maini.

Pofta buna !

Curcanul de Craciun 2

Cumperi din market o curca refrigerata/ inghetata, de vreo 6-7 Kg, cu ceva grasime pe la tartita si pe la guse, de culoare alb-galbuie (daca are carnea rosie, sigur este curcan). Curca are carnea mai frageda, curcanul este mai musculos (alearga si el, de…, dupa soata).

Daca este inghetata, lasi curca sa se dezghete, la temperatura camerei (cam 24 de ore).

O cureti de eventuale urme de fulgi si scoti glada de grasime (banutul amar, ca un mot, din tartita). Mai vezi si ce au mai lasat furnizorii prin interiorul pasarii. De cele mai multe ori, mai ai de aruncat mate, plamani, etc. Uneori ai si surprize placute, gasesti oua mici, care merg foarte bine la ciorba de potroace. Poti si sa mai parlesti curca, usor, la flacara aragazului. Speli bine curca si o lasi la scurs.

Daca vrei sa faci ciorba de potroace (reteta cu alta ocazie), pui deoparte maruntaiele, gatul si ghiarele (daca furnizorul ti le-a livrat odata cu pasarea – fiind acesta mai avar cu castigul, ca doar pretul per Kg este si asa destul de piperat), tai gatul ramas pe pasare, tartita, ciocanelele de la picioarele curcii si primele 2 parti ale aripilor. Aduni si ceva grasime de prin interiorul curcii si de la gat, ca face ciorba de potroace si mai buna.

Iei o tava mare de inox, cu marginile inalte, in care pui curca. Amesteci intr-un pahar ulei (unt topit, lasat sa se raceasca, fara a se inchega), un paharel de tuica tare (rachiu, rom, cognac), sare, piper, cimbru. Masezi monstrul cu amestecul de mai sus, prin toate coltisoarele si il asezi in tava cu pieptul in jos. Bagi o lamaie sau un mar in curca. Poti sara si pipera si in interiorul pasarii.

Acoperi cu foaie de staniol, care sa treaca peste marginile tavii.

Poti sa pregatesti curca de coacere si prin acoperire cu foi de varza sau s-o ungi cu mustar (dupa gustul fiecaruia).

Adaugi in tava cativa stropi de apa si 2 foi de dafin.

Pui tava cu pasarea, in cuptorul incins, la foc potrivit pentru vreo 4-5 ore. Din cand in cand, scoti tava din cuptor, ridici un colt de staniol si te uiti cum arata curca. Incerci cu varful cutitului sa vezi daca este facuta (nu mai devreme de 3,5 ore).

Dai la o parte foaia de staniol si mai lasi curca sa se rumeneasca, intorcand-o pe ambele fete si stropind-o cu un amestec de vin alb sec si tuica tare (rachiu, rom, cognac). Cand este rumenita bine, pielita este crocanta si cutitul trebuie sa intre usor in pieptul pasarii.

Lasi pasarea sa se raceasca, la temperatura camerei, acoperita cu folia de staniol, ca sa se amestece miasmele.

Carnea de curca se serveste rece cu garnitura de varza calita (fierbinte) sau piure de cartofi (cald). Sosul ramas in tava se pune peste feliile de carne.

Nu trebuie sa lipsesca muraturile taranesti. Un vin rosu/ alb, sec, ajuta digestia (oricum, carnea de curca/ curcan este satioasa si nu poti manca prea multa).

Atentie ! Cand stropesti curca, scoti tava din cuptor, altfel iei foc si arsurile termice datorate alcoolului sunt tare inervante. Tava o manevrezi cu manusi de bucatarie.

Pofta buna !

Carnati de porc

Te duci la macelarie sau la magazinul propriu de desfacere al unei ferme de porci si cumperi spata de porc (bucati mari, de culoare rozalie, cu iz de proaspat), care se vinde drept carne de lucru. Te uiti sa aiba si ceva firisoare de grasime. Daca este carne macra, cumperi si cate 1 Kg sunca alba, proaspata (mai groasa) la 5 Kg de carne. 

Rogi vanzatorul sa-ti toace carnea si grasimea, in fata ta, la masina cu sita cat mai mare.

Cumperi tot de la macelarie, o cutie de mate de porc, curatate si sarate. Cand ajungi acasa scoti matele din cutie, le speli cu apa rece (bagi apa si in mat) si le lasi in apa rece.

Carnea se amesteca intr-o cratita emailata cu sare, piper pisat, ardei iute si ardei dulce – pisat, cimbru maruntit, usturoi pisat.  Daca se amesteca greu pui putina apa calduta. Se acopera cratita cu o carpa alba curata si se tine in frigider, la rece, de pe o zi pe alta, sa se amestece gusturile.

A doua zi, montezi masina de tocat carne, fara gratar si cutit, dar cu tulumba speciala pentru carnati.

Tulumba pentru carnati o gasesti la vanzatorii ambulanti, din piata (cand cumperi tulumba, trebuie sa sti ce numar are masina de tocat carne, de acasa).

Daca ai montat masina pe masa din bucatarie ai grija sa pui o carpa mai groasa sub surubul de strangere ca sa eviti un scandal al nevestii, ca distrugi masa.

Scoti o bucata de vreo 2 m din matul de porc, din apa rece si il mai speli o data, tot cu apa rece. Mai amesteci o data carnea.

Tragi matul pe teava tulumbei de carnati si pui carne in masina de tocat. Umpli matul, prin manevrarea parghiei de la masina de tocat. Din 15 in 15 cm, rasucesti matul. La capete, matul se innoada. Lucrarea de umplere mat se face mai usor de catre 2 persoane, unul pune carne si invarteste de parghie, celalalt dirijeaza matul umplut si rasuceste bucatile de carnat.

Matele umplute cu carne, le intinzi in balcon, pe o coada de matura, la scurs, pentru 24 de ore. Cand intinzi, carnatii pe coada de matura, sa lasi distanta intre bucatile care atarna, sa se usuce uniform. Ca sa nu se umple de praf, acoperi carnatii cu o bucata de tifon.

Carnatii se pastreaza proaspeti in pungi de plastic alimentar, in congelator.

Matele ramase, le lasi la scurs de apa, intr-o sita. Le pui intr-o punguta, intr-un colt de congelator. Le vei utiliza cu alta ocazie.

Vrei carnati afumati ? Iesi in balcon si pui intr-o cratita veche rumegus uscat din lemn tare (stejar, fag), caruia ii dai foc. Focul se aprinde pe surcele din lemn uscat, cu chibritul, direct pe lemn (tot din lemn tare), apoi presari rumegus. Rumegusul de rasinoase (brad, molid) amaraste. Rumegus gasesti la un atelier de confectionat mobila din lemn.

Atarni carnatii scursi de apa, pe un stativ din lemn (faci niste scarite din  lemnele ramase de la mobila cumparata), deasupra cratitei cu rumegus, la 20-30 cm. Acoperi totul cu un sac din plastic (este mai bun un butoi curat, din tabla neagra, liber la un fund si cu gaurele la celalalt fund, pe unde iese fumul), la care i-ai facut o gaura in motul de sus (sa iasa fumul). Rumegusul trebuie sa arda mocnit, iar firisorul de fum sa inconjoare toti carnatii (tehnica se dobandeste prin exercitiu). Afumi vreo 3-4 zile, cate 1-2 ore pe zi. Cand nu afumi, in pauza de afumare, scoti sacul din plastic (butoiul). Lasi carnatii pe stativ.

Carnatii afumati se pot praji impreuna cu carne afumata (poti atarna bucati de carne macra – tot spata de porc, initial tinuta in saramura slaba, vreo 3-4 zile si apoi scursa - la afumat impreuna cu carnatii) si pune in borcane, acoperind totul cu untura topita. Se pune capac cu filet la borcan. Se pastreaza borcanele in frigider sau pe balcon, la rece.

Atentie ! Untura topita stropeste daca este focul mare si face basici pe piele. Ai patit-o ? Repede cu mainile sub jet de apa rece si apoi te ungi cu ulei comestibil, daca nu ai bioxiteracor (spray) sau jecolan (crema).

Pofta buna !

Ciuperci la cuptor

Cumperi de la market ciuperci albe, daca nu le cunosti ca sa le aduni de pe camp. Oricum in aceasta perioada, nu mai gasesti pe camp. Te uiti sa fie albe, fara pete si neinghetate (deci nespalate, dar cu firisoare de nisip pe ele). Nu te repezi la ciuperci mari. Le alegi pe cele de marimea unui nasture de palton de dama, cu codita scurta si la care nu se vad lamelele colorate de pe dosul ciupercii (daca se vad lamelele, acestea sa fie de culoare rozalie).

Speli bine ciupercile de nisip si le lasi la scurs.

Iei o tava de inox, cu marginile inalte, in care pui ciupercile. Pui sare, piper, ulei, masline negre, foi de dafin si amesteci bine totul. Nu pui prea mult ulei ca se naclaiesc ciupercile.

Bagi tava in cuptorul incins si lasi la foc potrivit pana ce apa care se lasa de la ciuperci scade la o treime si apare uleiul deasupra. Ciupercile se inmoaie si se rumenesc usor. Gusta, sa le simti mustoase, cand sunt gata.

Se servesc ca aperitiv rece sau drept garnitura (impreuna cu legume facute la cuptor -cartofi, morcov, pastarnac, dovleac galben, ceapa lunguiata intreaga, sferturi de ardei gras) la curcanul de Craciun.

Legumele se pot prepara separat sau impreuna cu ciupercile, respectand reteta de mai sus, fara sa pui masline.

Ciupercile se pot pastra la frigider, in sucul lor in care s-au facut la cuptor, in borcane din sticla, cu capac de infiletat.

Servite drept aperititiv, ciupercile gatite la cuptor merg nemaipomenit cu o tuica fiarta. Drept garnitura la fripturi se asociaza cu un vin mai aspru, alb sau negru (carne alba cu vin alb, carne rosie cu vin negru  sau cum ii place fiecaruia).

Pofta buna !

Macrou la cuptor

Treci pe la pescarie si cumperi vreo 3 Kg de macrou congelat (pesti mari, sa fie cam 5-6 bucati). Il lasi sa se dezghete pe trei sferturi, la temperatura camerei. Cureti pestele de mate, tai capul si varful cozii, le arunci. Il speli bine si lasi la scurs.

Portionezi pestele in bucati de 2-3 cm grosime. Asezi bucatile una langa alta, intr-o tava de inox, inalta. Pui ulei, sare, piper (macinat si boabe), un varf de cutit de boia de ardei iute sau cateva firisoare de ardei iute, uscat, cateva frunze de dafin. Storci vreo 2-3 lamai peste peste.

Bagi tava in cuptorul incalzit, la foc potrivit, pentru cca. 40 minute. Cand varful cutitului intra usor in carne, iar aceasta este alba si zemoasa, scoti tava din cuptor. Lasi sa se raceasca. Sa eviti uscarea pestelui. Pierde din gust. De altfel, cand este gata, pestele miroase placut iar damful umple bucataria, chiar daca ai aragaz nou, etans.

Pestele se poate consuma cald, cu lamaie (daca mai este cazul) sau rece, ca aperitiv. Se poate si conserva pentru o perioada mai lunga de timp. Se pastreaza bine la rece, in frigider, in borcane cu capac de infiletat, in care se aseaza bucatile de peste, peste care se pune sosul ramas in tava, sa acopere pestele din borcan.

Daca se doreste conservarea pentru o perioada mai lunga de timp (2-3 luni maximum), in loc de lamaie se pune otet din vin, diluat cu apa (in proportie apa/ otet – 2 la 1). Borcanele cu pestele preparat, se completeaza cu otet indoit cu apa (amestec fiert, in 2-3 clocote, cu boabe de piper, sare si frunze de dafin, apoi racit pe jumatate).

Se inchid borcanele ermetic, se acopera cu o carpa umeda si se fierb 20 minute, in baie de apa, de cand incepe apa sa fiarba, intr-o cratita inalta, pe fundul careia ai pus o carpa. Se lasa sa se raceasca complet, in cratita in care ai fiert borcanele. Se depoziteaza la rece. Geletina formata dupa racirea continutului este minunata la gust.

Atentie ! Otetul fierbinte pus in borcane, le sparge si te improsca pe maini. Apa fierbinte din cratita in care fierbi borcanele, daca focul aragazului este mare, sare si arde pielea, pe care ajunge. Daca scoti tava din cuptor fara sa ai manusi de bucatarie, te poti frige pe maini. Efectul neatentiei sau grabei este aparitia unor pete rosii, care se transforma in niste basicute, sub piele se strange lichid. Le spargi, ustura. Ai patit-o ? Dai fuga la jetul de apa rece. Apoi te ungi cu jecolan. Nu ai, este bun si uleiul comestibil. Daca tot ustura, sufli pana iti trece.

Este un aperitiv excelent, in iernile reci, cu o tuica fiarta alaturi.

Pofta buna !

Se poarta topeling-ul

Nu stiu daca sunt sau nu inventatorul cuvantului topeling.

In viziunea mea, topeling-ul este sistemul de promovare a toapelor, utilizat de mass media actuala, cu surle si zurgalai, in goana dupa senzational, dupa stiri unice, anuntate in prealabil prin colturile ecranelor sau ca titlu scris mare pe prima pagina a ziarelor.

Pentru ca nu am gasit un cuvant de gen masculin (topi, topoi s-o potrivi ?) am decis sa folosesc si pentru barbatii care se incadreaza in titlu, acelasi cuvant - toapa. O fi bine, o fi rau ? Ramane de vazut.

Pe vremuri, cand exprimarea trebuia controlata strict, pentru a nu deranja camarila conducatoare, toape erau considerate femeile excentrice, care se imbracau mai altfel, in culori tipatoare, aveau parul vopsit in culori aprinse, utilizau un vocabular libertin si in general erau mai neconformiste cu preceptele zilei. Caracterizarea de mai sus atingea si pe prima doamna a tarii, tanti leana, care ocupa si primul loc in randul toapelor. Cocurile conducatoare, larg raspandite printre slugile apropiate ale cuplului prezidential, erau un punct de “atractie” pentru toate toapele.  Topi erau mai putini, politica zilei nepermitand excentricitatea de niciun fel.

In acele vremuri, fetele cu fuste scurte erau vanate si puse in situatia de a-si schimba imbracamintea, taiata de vasnici aparatori ai moralei. Acesti aparatori nu faceau diferenta intre frumos (picioare lungi, conturate marmoreean) si “dotarea” indoielnica a toapelor. Nu conta, se respectau doar indicatiile venite pe filiera conducatoare.

Baietii cu parul mare si pantaloni evazati, erau trimisi la tuns si li se taiau si lor cracii pantalonilor. Nici in cazul baietilor nu se facea distinctie intre un par slinos si un par ondulat, spalat si pieptanat, prins in codita.

Fara a critica in vreun fel placerea fiecarui individ in parte si fara a intentiona sa cred ca numai eu stiu cum este corect (ce cuvant o mai fi si asta ?), topeling-ul vestimentar si al look – ului nu mai are astazi limite. Nu pot intelege, de ce trebuie sa apari in public, cu haine murdare si rupte, cu parul jegos, sa-ti arati “nurii”, mai mult sau mai putin existenti sau reali. De ce trebuie sa arati picioare cracanate, scurte, paroase si butucanoase, de ce camasile expuse trebuie sa aiba jegul de 2 degete la guler ? De ce izul de nespalat, trebuie sa imbacseasca aerul din jurul protagonistilor ?

Nu sunt un puritan. Admir frumosul, tineretea si bunul simt. Detest comportamentele huliganice de orice fel. Cunosc si ideea de a nu te uita. Indiferenta nu ma caracterizeaza. Ma lupt cu morile de vant ? Posibil.

In zilele de azi, topeling – ul s-a raspandit in politic. Interesele politice si amantlacul sunt modalitati de promovare a sistemului denumit de mine topeling. Clientii politici din presa nu mai contenesc cu osanale ridicate toapelor politice.

Ma intreb ce s-ar intampla cu tanara generatie, daca topeling-ul ar deveni materie de instruire in scoala, predata de catre toape. In ce ar consta atunci adevarata educatie ?

Topeling-ul specific sportivilor se raspandeste. Daca inteleg un tip care isi face un tatuaj, intr-un colt al trupului, nu pot intelege pe altul care este plin de inscriptii care mai de care mai fanteziste, pe tot corpul. In definitiv si la urma urmei, fiecare individ face ce vrea cu trupul lui, dar de ce trebuie sa si-l expuna prin calendare, prin tribune, pe strazi ? Cui foloseste ?

Topeling-ul specific manelistilor face tot mai multi prozeliti. La ce sa te astepti din partea unor copii, care intrebati la scoala ce muzica le place, peste 90 % dintre ei raspund: adrian copilu minune sau guta, vali vijelie sau joe carnat ? 

Daca urmaresti premiantii, de la 10 pentru Romania, topeling-ul razbate puternic, din multe dintre categoriile promovate de catre organizatori.

Sa fie topeling-ul un apanaj al democratiei ? Greu de crezut si mai greu de inteles. Sau Romania devine o alta tara a tuturor posibilitatilor ? Vom vedea.

Traditie si respect pentru stramosi

Urmaresc o emisiune a lui Grigore Lese pe TVR cultural, in fiecare duminica la ora 14, despre traditii, despre obiceiuri stramosesti, despre viata taranului roman, despre cultura populara inepuizabila a romanilor.

Am mai scris despre aceasta emisiune, dar subiectele abordate de catre realizatorul ei ma indeamna sa mai scriu.

Numai cine nu a fost niciodata la tara, nu a cunoscut oamenii acelor locuri unice, filmate de catre profesionisti adevarati ai camerei de luat vederi si nu a stat de vorba cu locuitorii acelor locuri, poate schimba canalul. Acele locuri si satenii pierduti in negura timpului (majoritatea depasind varsta de 75 ani), comportamentul si obiceiurile lor sunt traditia acestei tari. Vorba lor molcoma si asezata despre obiceiurile locurilor, pe care le-au mostenit de la parintii lor este plina de regret ca astazi nu se mai scrie despre acele obiceiuri. Sunt mahniti ca nu mai au cui lasa in grija, mestegurile, obiceiurile, mormintele. Rarii nepoti care ii mai viziteaza din an in pasti nu pot fi influentati decisiv sa duca mai departe obiceiurile locurilor. Copii lor plecati prin tari straine sa-si gaseasca un rost nu par interesati a reveni in locurile natale.

Din vorba lor razbate neputinta varstei. Nu vad nicio cale de iesire din impas.

Imi amintesc de bunicul din partea tatalui, mereu in opinci si costum popular, nascut, crescut, imbatranit de munca, impovarat de ani, in satul lui de bastina. Nu pot uita stangacia lui cand venea la oras. Bucuria de a ne vedea la el in batatura era nemarginita.

Oameni ca Grigore Lese care incearca sa tina treaza mandria de a fi roman sunt din ce in ce mai rari si tot mai in varsta. Impatimiti ai neamului stramosesc se mai gasesc pe la tara, in randul profesorilor, de obicei. Acestia se lupta cu sistemul, in cautare de fonduri. Pot fi numarate pe degete locurile unde se mai tin iarmaroace, targuri de ceramica sau imbracaminte populara taraneasca, serbari campenesti, chermeze.

Tinerii de azi, scoliti in traditii populare cu ce se indeletnicesc ? De ce nu promoveaza traditia culturala populara ? De ce se injosesc profesional si accepta sa faca reportaje si emisiuni despre hoti, violatori, batai intre bande, etc. ? De ce se accepta promovarea insultei, injuraturilor, vorbelor porcoase ? Cui foloseste ?

Sanatatea spiritului nu conteaza ? Ce facem fiecare dintre noi pentru a mentine vesnic viu acest spirit ?

Se vorbeste in ultimul timp de un pact pentru educatie. Unde se ragasesc traditiile populare si respectul pentru stramosi in acest pact ? La declaratii ne pricepem toti. Cate programe vizand traditia populara romaneasca, pentru finantare europeana, s-au lansat si popularizat in randul cetatenilor de rand, in ultimii ani ? Cate muzee s-au construit in ultimii 18 ani ? Casele memoriale in grija cui se regasesc ? Primariile cum folosesc fondurile alocate de la bugetul local, culturii si traditiei stramosesti ? Camine culturale noi, nu am vazut. Nici macar, cele vechi, renovate. In schimb, multe din vechile camine culturale, privatizate de imbogatitii locali, astazi sunt carciumi/ bodegi/ discoteci.  Fostele case de cultura sunt in paragina sau adapostesc sali de jocuri mecanice, unde tineretul cheltuie banii parintilor, fumeaza, bea si pierde timpul. Unde sunt programele culturale, pentru acest tineret ?

Copii copiilor nostrii vor mai avea bucuria admirarii frumosului port popular romanesc ?Vor recunoaste ei cantecele populare romanesti ? Vor intelege jocurile si dansurile populare romanesti ?

In programa de invatamant unde se ragaseste promovarea traditiei si culturii stravechi, romanesti ? Cum poti intelege un popor, daca nu faci nimic pentru pastrarea traditiei sale culturale ?

De ce nu invatam si ce este bun de la straini ? De ce nu suntem mandrii ca suntem romani ? Este de admirat mandria americanului ca este american. De ce nu facem ca ei cand este vorba de cinstirea stramosilor ?