Votul uninominal

Nu sunt un cunoscator in ale politicii, fan nici pe departe. Ma uit dezinteresat la unele dispute politice, ca sa aud ce mai zice lumea politicianista, daca serialele mele preferate “LOST, Jerico si Minti criminale” se repeta sau nu este vreun meci de fotbal sau handbal.

Ca cetatean al acestei tari, cu drept de vot (drept pe care trebuie sa recunosc, ca nu l-am exercitat mereu, din cam acelasi motiv – partidele si fidelii lor nu mi-au inspirat destula incredere), incerc de ceva timp sa inteleg ce vor sa spuna politicienii si diversi analisti politici sau reprezentanti ai unor ONG-uri, despre votul uninominal.

Toti spun de toate pentru toti, fara a face precizari clare, dar in esenta dau vina pe adversarii politici, ca nu vor introducerea votului acesta. Asa am aflat ca de fapt sunt mai multe feluri de vot uninominal.

Pentru ca nu am inteles care ar fi aceste diferente, am hotarat sa spun ce cred eu ca ar trebui sa fie votul uninominal.

La inceputul campaniei electorale sa se afiseaza in locuri publice din orase, municipii, etc. liste nominale cu candidati ai diferitelor partide (fara a fi esential din ce partid face parte candidatul): Ionescu, Popescu, Vasilescu, etc. si cum poti procura/ afla programul politic al nominalizatilor, eventual locul/ data unde isi vor prezenta publicului programul lor politic. Te uiti la nume (la partid daca te intereseaza) si te duci la intrunire sau procuri programul politic. Analizezi diferite programe, le compari si decizi care dintre candidati face ceva concret pentru orasul tau si pentru tine, cetateanul. Astfel, poti sa bifezi la urmatoarele alegeri plusurile si minusurile si sa decizi daca te-ai pacalit sau nu, daca votezi cu acelasi politician sau cauti altul.

Repartizarea pentru parlament sa fie 1 senator pentru fiecare judet si Bucuresti plus 1 deputat pentru fiecare 100.000 de cetateni din fiecare judet. Nu se fac redistribuiri, intre judete.

In ziua votului, la urne gasesti 1-2 cetateni cunoscatori ai manevrarii calculatorului, angajati si platiti cu ora de catre cetatenii din circumscriptie, prin asociatia de proprietari, paziti de un jandarm pentru a da fata de legalitate. In aceste conditii cu greu se poate pune la indoiala legalitatea actului votarii.

La cabinele de vot se gasesc pe calculator situatii nominale cu cetatenii arondati (si obligatoriu poza din buletin), buletine de vot in numar egal cu cetatenii arondati, o singura stampila cu “votat”. Prin programul de calculator si o camera Web se recunoaste dupa figura/ poza cetateanul care se prezinta la vot, se bifeaza automat prezenta sa si se da ok-ul pentru a primi de la supraveghetori, buletinul de vot (pe care sunt trecuti nominal toti canditatii) si stampila de vot.

Cetateanul se duce cu buletinul de vot si stampila in cabina si voteaza, apoi introduce buletinul de vot in urna. Numararea voturilor se face de catre supraveghetori, rapid, dupa nume. Numarul de buletine nefolosite plus cele utilizate trebuie sa dea numarul total de cetateni arondati.

Centralizarea datelor se face in mod asemanator la nivel de judet si apoi la nivel de tara. Aici trebuie sa intervina si ministerul de interne, pentru centralizarea datelor.

Votarea se poate face si prin calculator, atunci numararea si intocmirea situatiei finale sunt rapide.

Implicarea politicienilor in actiunea de votare naste multe suspiciuni. motiv pentru care nu trebuie sa fie prezenti la urnele de vot.

Se poate vota in afara orasului de resedinta numai prin vot electronic, la orice sectie de votare.

Cand se va proceda asemanator prezentarii mele, cred ca putem vorbi de reformarea clasei politice, de programe de partid, de interesul cetateanului.

Ne va lipsi “balacareala” de partid ? Mie, sigur NU.

Demagogie fara frontiere

Subtitlu: Hai sa vorbim discutii degeaba, impreuna.

In timpul siestei de praz, deschid televizorul si vad pe alesul neamului, in camasa cu cravata, transpirat si transfigurat, mai bronzat decat ieri, cam palid si abatut, totusi cu “zambetul” inconfundabil prezent pe figura.

Ma lamuresc repede dupa zgomotul din sala, intrebarile puse anapoda, fara legatura cu tema discutiei, simple nemultumiri care nu vizeaza problematica (foarte complexa de altfel), ca este vorba despre un congres (unde s-o fi anuntat ?!), al unei asociatii de pensionari, care se tine pe undeva la mare (frumoasa locatie, in aceasta perioada, oare cine o fi platit deplasarea delegatilor, din ce fonduri ?). 

Ma conving inca o data, cat este de usor pentru politicieni, a spune vorbe, cand nimic nu au a spune (vorba poetului adaptata de mine, la situatia prezentata).

In stilul clasic, cu bai de multime si atac la adversarii politici, alesul o tine pe a lui: nu i s-a prezentat dom’le sursa de finantare a maririi pensiilor. O nuanta noua totusi apare: zice ca pentru 2008 nu ar fi probleme, abia din 2009 o sa apara niste probleme (si arunca cu cifre, cum ca ar mai trebui vreo 4 miliarde de euro). Pai daca nu i s-au prezentat sursele de finantare, de unde stie domnia sa ca mai trebuie nu stiu cati euro ? Ca si cum ar fi treaba lui. Sau poate chiar este, ca doar vrea sa fie reales in 2009.

Am retinut un raspuns al domnului presedinte, care infiereaza guvernul care a anulat aplicarea unei legi referitoare la acordarea unui ajutor lunar pentru sotul supravietuitor. Se pare ca domnia sa nu prea stie ce semneaza, pentru ca zilele trecute a fost publicata in monitorul oficial tocmai aplicarea acestei legi (promulgate de dumnealui), incepand cu 2008. Ce sa-i faci, cu atatea legi, mitinguri, deplasari prin toata tara, participari la adunari, pe canicula asta, mai si uiti. 

Dar pentru curmarea secetei asteia cumplite, pentru stingerea incendiilor care mistuie padurile tarii, in afara ca atrage atentia, cand va face domnul presedinte si ceva concret ?

Dar despre interceptarea telefoanelor de catre procurori, fara mandat judecatoresc, cand ne va spune ce masuri preconizeaza a fi luate (nu doar atragerea atentiei) ?

Domnul presedinte poate cere guvernului sa modifice niste legi, chiar poate, ca simplu cetatean, sa aiba idei/ pareri.

Cand va trasa o politica externa coerenta pentru tara ? Asta este treaba domniei sale.

Ca e sau ca nu e treaba domnului presedinte, ca exista sau nu exista bani pentru marirea pensiilor, ca este sau nu este vointa politica, oare de ce nu pricepe domnul presedinte, ca pe pensionari nu-i intereseaza ? De ce a dorit sa ajunga presedinte, daca nu este in stare sa respecte Constitutia, care zice asigurarea unui trai decent pentru toti cetatenii ?

Ce intereseaza pe pensionari daca domnul presedinte se intelege sau nu cu primul ministru, daca ii place sau nu, partidul de la guvernare ?

Cand o sa priceapa politicienii, ca ajungerea la putere nu inseamna numai ciolan, ci si responsabilitate fata de cei care i-au trimis la guvernare/ in fruntea tarii ?

Dar cetateanul, cand o sa faca distinctia intre populism si promisiuni facute aiurea, niciodata respectate si politicieni responsabili (in cazul cand vom avea si politicieni responsabili) ?

Era sa uit. Nu mi-am propus sa fiu Gica Contra pentru domnul presedinte si sa-l critic permanent. Nu il ador pe domnul presedinte, dar nici nu pot sa nu spun ce gandesc. Mai sper inca, in transformarea domnului presedinte intr-un presedinte al tuturor romanilor.

Legislatie de mantuiala

Birocrati de ambe sexe, vechi luptatori pe baricadele birocratiei romanesti sau ceva mai tineri, oplositi prin posturi bune de catre taticu ajuns sef, au facut/ fac/ vor mai face, stagii lungi de pregatire pe la Bruxelles, participa la simpozioane si stagii de pregatire, prin tari exotice, cu scopul declarat de a se instrui si a lua contact pe viu cu institutiile UE (in realitate pentru a se plimba si a face un concediu placut, platit de catre cetateanul din UE) si la revenirea in tara sa “produca” legi care sa ne alinieze la legislatia europeana.

Asa apar legi concepute de acesti “meseriasi”, pe care le voteaza in parlament alesii nostrii, care mai de care, mai “priceputi”, promulgate de un alt “stie tot”, consiliat de catre specialisti, numai intre ei denumiti ca atare.

Asa sunt necesare zeci de completari si modificari, la legea initiala, norme metodologice, instructiuni de aplicare, etc. Astfel, saracul cetatean care trebuie sa inteleaga ceva si functionarul care in final trebuie sa aplice legea, sunt intr-o confuzie totala.

Cand intr-un tarziu, se prinde cetateanul care trebuie sa respecte legea si functionarul care trebuie sa o aplice, despre ce este vorba, intervin alte necazuri: ba nu s-au alocat fonduri suficiente sau nu s-au alocat deloc, pentru achizitionarea de echipamente de munca, ba nu se pot tine licitatii din diverse motive, ba procedurile sunt depasite (asta in cazul fericit, cand acestea au fost intocmite, chiar si cu deficiente).

Exemple ? Inundatiile de anul trecut, canicula de zilele trecute, incendiile care pustiesc de cateva zile padurile si pasiunile tarii (alea arse mai ieri de vipie), “balbele” cu medicamentele (lista compensatelor se modifica lunar, procentul de compensare e pe cale de disparitie, lipsa listei cu serviciile de care beneficiaza gratuit asiguratii), legea pensiilor pentru omul de rand, vis a vis de legile speciale pentru pensionari speciali (prin ce or fi speciali ?), legislatia muncii ineficace, contestata si de patronat si de sindicate, etc.

Imagini ? Animale si oameni luati de apele involburate, batrani cazuti in stada sau stand pe canicula, la coada, la usa cortului unde se ia tensiunea si se da un pahar cu apa clocita, pompieri care sting focul cu craci, lopeti sau maturoaie, pensionari care se inghesuie la ghiseele casei de pensii sau la cozi la medicamente, lucratori toropiti de soarele amiezii, care sapa sau “dau” cu picamerul si nu mai suporta echipamentul de protectie pe piele, etc.

Declaratii de presa ? Cat cuprinde, pe toate posturile de radio si televiziune sau prin ziare, apar politicieni din toate partidele, ministri, primul ministru, presedintele, consilieri, care se intrec in cifre statistice, iar realitatea cruda nu are nicio legatura cu cifrele. Toti respecta niste programe, intocmesc strategii, plang de mila celor napastuiti. Fac totul pentru cetatean, pentru cresterea nivelului de trai al acestuia, intr-un cuvant, nu mai pot de grija cetateanului alegator.

Era un banc pe vremuri. Stiti ce creste si nu se vede ? Nivelul de trai.

Se va termina candva cu lucrul facut de mantuiala ? Poate. Inca mai sper.

Rasol de peste

Cumperi de la pescarie peste proaspat (vezi la saramura de peste cum verifici daca pestele este proaspat), stiuca sau somn, bucati intregi de 1-1,5 Kg. Merge si crap romanesc, avat, mreana.  

Cureti pestele de solzi si in interior, il speli bine cu apa rece si il lasi sa se scurga intr-o strecuratoare.

Pui apa la fiert, intr-o oala, cu sare, cimbru, cateva picaturi de ulei, 2 frunze de menta verde, doua firisoare din teaca de ardei iute. Cand clocoteste, pui (cu grija sa nu te stropesti si sa te basici), pestele intreg, in apa fiarta. Lasi la fiert, in clocot, la foc potrivit, cca. 25 minute. Pestele este fiert cand intra usor varful cutitului (mai jos putin de cap) pana la sira.

Separat pui la fiert cartofi, morcovi, pastarnac, telina (bucati maricele). Cartofii si pastarnacul fierb mai greu. Legumele trebuie sa fie fierte bine, dar sa nu se sfarame (sa intre varful cutitului pana la 1/3 din leguma).

Scoti pestele fiert si legumele fierte si le pui pe un platou de Yena cu capac (pestele la mijloc si legumele pe margine). Pui din apa in care a fiert pestele si ceva ulei peste pestele cald. Presari sare, piper si verdeata tocata marunt (patrunjel si marar). Peste legumele fierbinti poti sa pui putin unt (bucatele mici, care se topesc imediat). Atentie ! Sa nu naclaiesti in ulei si unt. Pui capacul si lasi sa se amestece gusturile, vreo 10 minute.

Rasolul de peste se serveste fierbinte, cu maioneza (cui ii place si il lasa fierea), cu mujdei din catei de usturoi si mamaliga calda/ rece.

Daca bei un pahar de vin demisec, frapat la 10-12 grade, este nemilos de gustos.

Pofta buna !

Drepturi de autor

In urma cu ceva vreme am comis-o cu topul “Hahalere din fotbal”.

Alesul neamului sau vreun consilier de-al domniei sale a citit probabil pe blog-ul meu si a fost placut impresionat de apelativul “hahalere”.

Imediat (dar dupa aparitia topului meu) presedintele i-a alintat pe multi din parlamentarii care se vor regasi in legislativ, ulterior adoptarii votului uninominal, cu apelativul de “hahalere”. Neprecizandu-i, poti deduce ca toti viitorii parlamentari se incadreaza in categorisirea “autointitulatului – de nota 10″.

Sunt hotarat sa-i cer presedintelui, drepturi de autor – 1 leu. Macar de ar putea pricepe gestul meu.

Oricum, eu am folosit apelativul in scop umoristic si de alint dezinteresat, lucru pe care nu cred ca l-a facut domnia sa. Si de altfel, mie mi s-ar putea permite, doar nu sunt presedintele tuturor romanilor.

Teribilistii, politistii si regulile de circulatie

Nu este zi lasata de la Dumnezeu sa nu afli despre accidente de circulatie grave, cu multe victime, produse in tara sau peste hotare, in care sunt implicati romani.

Drumurile. Daca in tara poti vorbi despre drumuri proaste, despre drumuri bune, putine, dar si acestea intretinute necorespunzator (greu afli de fapt cine raspunde de intretinerea lor sau daca se ia vreo masura cu cei vinovati), despre lipsa de alternative la anumite rute de transport, nu acelasi lucru se intampla in strainatate.

Mult timp s-a dat vina pe legislatia permisiva existenta la noi. S-a modificat, iar noua legislatie este cu mult mai dura, cu toate ajustarile ulterioare de imblanzire a ei. Ce s-a realizat ? Mai nimic. Atunci, se deduce, ca nu s-a ales solutia corecta.

Politistii nu mai sunt militienii de la circulatie, dar naravul de a pandi contravenientii nu le-a disparut. Sefii lor dau interviuri linistitoare, acoperitoare pentru subordonati, dar implicarea cu adevarat a politistilor in trafic, cu greu se face simtita. Cand vor recunoaste acestia, ca si in prezent, politistii de la circulatie primesc indemnizatii, din amenzile date ?Circula o vorba printre soferi, cand se “gatuie” traficul: iar este un tablagiu in intersectie.

Cercetarea accidentelor de circulatie de catre politisti nu poate fi eficienta, daca accidentele se repeta in acelasi loc, la intervale de timp mici, avand aceleasi cauze. Culmea ar fi sa existe si aceeasi protagonisti (acestia de cele mai multe ori dispar dintre noi).

Teribilistii sunt spaima soselelor. Cine sunt ei ? De cele mai multe ori tineri, cu carnet de sofer, de cateva luni, care “calaresc” masini puternice, cadorisite de catre parinti care vor binele declarat pentru copii lor, dar care prin inconstienta lor de a pune acesti bolizi la indemana progeniturilor sunt dupa parerea mea, principalii responsabili pentru urmarile accidentelor de circulatie produse pe sosele. Imberbii soferi gonesc cu sute de Km la ora, preseaza in trafic pe cei care respecta regulile de circulatie, nu au habar despre reguli, nu au respect pentru ceilalti. Iti taie calea in intersectii, depasesc pe unde se gaseste un spatiu cat de mic, te lovesc din spate si din lateral, nu au cunostinta si respect pentru prioritate in trafic. Motiveaza ca ceilalti nu au abilitatile lor de soferi. Ce ar zice persoana din dreapta, daca ar merge linistit in spatele unei masini mult mai ieftine ?Credeti ca politistii recunosc aceste lucruri ? Cei mai curajosi dintre ei (oricum cativa), recunosc cu jumatate de gura, pe la colturi. Nu pot sa infiereze pe copiii sefilor lor, pe cei ai parlamentarilor, pe copiii baronilor locali.

Alti teribilisti sunt soferii profesionisti de pe TIR-uri si soferii de taxi. Legea prevede pentru ei obtinerea unui atestat profesional. Statistic, acestia sunt implicati in cele mai multe accidente. Pai unde se greseste ? Atestatul nu se ia prea usor cumva ?

Lipsa de educatie rutiera nu poate fi neglijata.

Se poate face ceva ? Cred ca da. Dar de unde sa plecam si incepand de cand ? Era sa uit, dar cu cine ?

Toti trebuie sa contribuim. Cum ?

Sa nu mai acceptam compromisuri (de genul: iti repara tata masina si iti dau si 1000 euro, daca zici ca ai fost tu vinovat).

Sa nu mai incercam sa iesim din situatii neclare, momind politistul cu o spaga (actualizata e minim 50 lei).

Politistul sa faca munca de prevenire, nu de pandire. Sa aplice corect legea. Sefii politistilor sa faca efectiv ceea ce vorbesc si explica (doar cand se intampla accidente).

Sa cerem socoteala autoritatilor (adica sa-i dam in judecata) daca drumurile nu sunt corespunzatoare (taxe platim nu ?).

Sa nu uitam nici de asigurari.

Sa raspundem in gand fiecare, la intrebarea pe care o punea TVR zilele trecute: respectati intotdeauna regulile de circulatie ? DA sau NU.

Saramura de peste

Cumperi de la pescarie peste proaspat (biban, caras, crap, lin), intreg, la 1-1,5 kg/ bucata.

Cum stii daca pestele e proaspat ? Ochii sunt limpezi, clari, cu irisul negru pronuntat (fereste-te de pestele cu ochi tulburi, albiciosi). Solzii se desprind greu la pestele proaspat. Branhiile sunt de un rosu aprins si tari (fereste-te daca sunt intunecoase, de altfel si miros urat). Cand apesi cu degetul pe burta pestelui proaspat, revine imediat. 

Speli pestele si il cureti numai la interior si de branhii. Lasi solzii mici si de altfel prea greu de curatat. Crapul romanesc are solzi mari si trebuie curatat.

Vrei sa faci fum in bucatarie (nevasta e la plimbare sau se face ca “ploua”) ? Pui o tabla neagra (de cca, 0,5 -1 mm grosime) pe ochiul mare de la aragaz si o incingi putin, apoi presari sare grunjoasa, amestecata cu piper macinat si cimbru. Cand se incinge, pui pestele (sters inainte cu o carpa uscata). Se lasa cam 10 minute pe fiecare parte. Se intoarce o singura data. Atentie la foc (potrivit spre mare), sa nu se arda pestele.

Poti folosi si un gratar de tuci. Daca faci peste la iarba verde sau la gratarul din curte, nu ai probleme cu fumul. In schimb mirosul este demential.

Daca nevasta e prin zona, scoti gratarul simandicos luat de la market, si pui pestele pe el, uns cu ulei si presarat cu sare, piper, cimbru. Pui capacul sa nu iasa fum cumva. Pierzi mirosul, dar nu iese fum. Te pui bine si cu nevasta.

Pestele facut il pui fierbinte intr-o Yena (ovala) cu capac. Inainte ai preparat o saramura din apa fiarta si sare, in care pui si ardei iute taiat bucatele mai mici. Dai in fiert si pui cateva picaturi de ulei.

Torni saramura fierbinte peste pestele tot fierbinte. Saramura sa acopere pestele. Presari verdeata tocata marunt (patrunjel si marar, o frunza de salvie, o frunza de busuioc) si cateva fire de ardei gras tocat marunt. Pui capacul la Yena si lasi sa se odihneasca cca. 30 minute, timp in care pestele se macereaza si intra miasmele in el.

Pestele facut saramura se serveste cald, cu mujdei de usturoi pentru peste si mamaliga calda (rece).

Vinul alb, racit la 10-12 grade, demidulce sau sec, cu buchet placut, iti starneste apetitul.

Pentru manevrarea pestelui ai nevoie de un cleste si o lopatica din inox. Nici nu te arzi, nici nu rupi pestele cand il intorci.

Secret ! Evita sa speli tu (adica bucatarul) gratarul, pune pe altcineva. Fumul care iese si mirosul de ars iti taie pofta de saramura de peste.

Pofta buna !

Mujdeiul la romani

Mamaliga, slanina afumata coborata de la hornul casei, carnea afumata scoasa de la garnita si fasolea boabe sunt ingrediente care asigura masa satioasa a romanului neaos, care munceste pe ogor de dimineata pana seara. Combinatii ale celor mentionate sunt nelipsite pe stergar cand se serveste masa, la umbra, sub singurul copac din campia dogorita de soarele amiezii.

Munca fara o tuica buna, de pruna, nu se poate, chiar daca afara este canicula. Cui ii mai pasa, dupa munca obositoare de pana atunci ? Pe taran nu-l impresioneaza recomandarile specialistilor pentru timp de canicula. Cine ii munceste ogorul, daca el face numai pauze ?

Usturoiul este si el nelipsit de pe masa taranului roman.

La camp se mananca mamaliga rece, iar acasa mamaliga calda, aburinda.

Mujdeiul este delicatesa care se serveste pe friptura, seara, cand cosasul ajunge obosit acasa si lihnit de foame.

Usturoiul este bun la orice mancare, este sanatos pentru mantinerea tensiunii arteriale in limite normale. Simandicosii nu-l suporta, ca miroase urat. Si ce daca. Place la 99 % din romani (zic eu fara sa cunosc statistica exacta). Cam arde la stomac, daca mananci mult. Trece.

Mujdeiul se prepara in jde’mii de feluri. Fiecare cu reteta lui. Toate retetele au la baza usturoiul pisat, cu un praf de sare, in piulita de lemn a bunicii (ca sa nu se oxideze si sa doara la stomac). Azi se folosesc clesti speciali (mai usor de pisat, dar usturoiul se cam oxideaza si se amareste).

Dupa ce ai pisat cateii de usturoi, scoti pasta din piulita, o pui intr-un castron, unde o freci cu cateva picaturi de ulei (daca e ulei de masline e si mai delicios) si o amesteci apoi cu otet din vin indoit cu apa (1:1). Apa cu otet trebuie doar sa inglobeze pasta de usturoi. Nu face lacarie, piere gustul. Acesta este mujdeiul stramosesc. Merge la orice friptura facuta la cuptor sau la gratar.

Pentru peste merge sa pui ceva verdeata (marar si patrunjel), taiata fin, cateva firisoare de ardei iute si cateva firisoare de ardei gras.

Mujdeiul preparat din usturoiul verde este preferatul meu la peste. Se toaca cu frunze cu tot, nu prea fin, in bucatele de 4-5 mm.

Poti freca pasta de usturoi cu smantana, cu maioneza, cu mustar, chiar cu hrean. Am incercat, dar nu m-a dat pe spate. Vezi azi tot felul de astfel de sofisticanii prin market, aduse pe bani buni din strainataturi. Nu conteaza, snobi sa fim.

Norii toxici si panica creata de mass media

Deraierea unor vagoane cisterna incarcate cu fosfor alb (galben) urmata de un incendiu puternic si degajarea de nori toxici in atmosfera, eveniment produs in Ucraina, a declansat isteria generala prin televiziunile de stiri, urmata probabil, maine, de isteria colectiva din presa scrisa.

Norii toxici se deplaseaza sub influenta curentilor de aer, se disipeaza in timp. Pot ajunge in straturile superioare ale atmosferei, unde sa stea ani de zile.

Coordonatorii de stiri si invitatii lor (de altfel mereu aceeasi, indiferent de subiectele dezbatute) peroreaza, bat campii, arunca cu pareri personale de domeniul fantasticului, dau telefoane pe la alti neaveniti si neinformati, intr-un cuvant creaza panica. Nu-i intereseaza parerile unor initiati (ministri, profesori universitari, doctori in toxicologie, meteorologi, alti specialisti in domeniu) pe care ii contacteaza intr-un tarziu, telefonic, dar pe care ii intrerup daca nu spun ce vor ei sa auda. Nu pot intelege cum adica daca vantul bate spre Polonia si tarile baltice, nu se indreapta norul toxic direct spre Romania (ce note or fi avut la geografie ?). Nu vor sa priceapa ca o autoritate publica nu poate arunca cu vorbe nedocumentate, care ar crea panica adevarata, daca ar fi spuse. Nu vor sa inteleaga mecanismul (de altfel intortocheat si greoi) de comunicare la nivel de state. Nu conteaza, insista in nestiinta.

Televiziunile nu or avea si niste profesionisti pentru astfel de cazuri ? Sunt oare suficienti reporteri care arunca pe piata stiri politice ? Doar la politica, agricultura si fotbal, se pricep toti.

Oare ce o scrie despre astfel de evenimente in tratatul bilateral romano-ucrainian ? Presedintele nostru nu este interesat de asa ceva ? Sau este un lucru marunt pentru domnia sa ?

Este adevarat ca prin alarmarea televiziunilor, autoritatile “se sesizeaza”, ies cu declaratii, recunosc ca sunt mari deficiente de comunicare, convoaca sedinte fulger, promit declaratii de presa documentate.

Mascat, autoritatile recunosc ca au fost iarasi prinse cu “izmenele in vine”, ca nu stiu cu ce se ocupa zecile de agentii din subordinea primului ministru, ca nimeni nu se intereseaza si nu controleaza cum isi rezolva aceste agentii si inspectorate, atributiile legale. Cum s-o face decontul de cheltuieli al acestor agentii si inspectorate ? Sau este destul sa se aloce fonduri de la buget, pentru “inactivitatea” lor ?

Cine este raspunzator, ca la cca. 2 ani de la infiintare, inspectoratul pentru situatii de urgenta nu are proceduri pentru astfel de evenimente ? Se intruneste si delibereaza ce are de facut, dupa producerea unor astfel de evenimente. La inundatii nu sunt pregatiti (nu au mijloace de actiune), la seceta si canicula nu sunt pregatiti (nu au personal specializat), la cutremure (doamne fereste sa aflam), etc. In schimb angajatii cu salarii mari si multimea de sefi se calca pe picioare.

Despre eveniment. Fosforul alb (galben) este un element chimic toxic (inhalat in stare pura poate produce afectiuni multiple, in functie de cantitatea inhalata, durata de inhalare). Transportat in cisterne speciale (probabil sub perna de azot), nu este periculos. Datorita deraierii trenului, cisternele s-au spart, fosforul s-a aprins si prin ardere s-au produs norii toxici (fum format din produse de ardere). Putin probabil ca in atmosfera sa se mai gaseasca fosfor in stare pura (cel putin asa zice literatura de specialitate), deoarece acesta se oxideaza si in contact cu apa formeaza acizi care ajung pe pamant sub forma de ploaie acida. Ploile acide afecteaza culturile agricole si arborii. Picaturile de ploaie ajunse pe piele provoaca iritatii. Sunt responsabile si pentru un anume disconfort respirator.

Ma intreb daca acest gen de abordare a stirilor este benefica ? Ajuta autoritatile sa se trezeasca la realitate si sa iasa din somnolenta ? Creeaza profesionisti  adevarati ? Sau intr-un caz cu adevarat periculos, populatia nu mai acorda importanta cuvenita si atunci urmarile pot fi de neimaginat. Cum poate omul de rand sa faca diferenta ?

Irecuperabilitatea la romani

 Sunt “obiceiuri” mai vechi sau mai noi, mostenite sau dobandite in cursul vietii, obiceiuri autohtone sau copiate de la straini, pe care romanii le respecta cu sfintenie. Multe dintre aceste “obiceiuri” ma oripileaza, ma infecteaza pe moment, fara a ma contamina, imi zburlesc totusi parul pe maini.

Iata cateva:

   -Cu caciula in mana la straini. Din vremuri stravechi, romanul a cautat sa se ascunda sub umbrela unui “stapan”, din diferite motive, pe care nu le comentez. Ce nu reusesc sa inteleg este de ce astazi continuam aceeasi “politica”, chiar daca ne mai facem ca avem initiative zonale, purtam discutii (de fapt ei vorbesc si dicteaza, iar noi dam din cap afirmativ si luam notite) cu mai marii lumii, aplicam mici “muscaturi” catre unii aliati mai vechi (care ca “represalii” scumpesc gazul si titeiul, nu ne mai iau carnea, nu fac niciun comert la schimb cu noi, ci numai pe bani ches). Sa nu putem avea o verticalitate, sa nu putem negocia de la egal la egal (nu in politica), macar in schimburile comerciale ? Nu ne “interesam” prea mult de capra vecinului ? Eu zic ca DA. Sigur romanii de rand sunt marii perdanti.

   -Munca efectiva. Constructorii (si nu numai), de regula, au program de lucru de 10-12 ore/ zi, cu sambata pana la ora 13. Asa era in vechiul regim, nimic nu s-a schimbat in prezent. Ce a ramas neschimbat ? Se lucreaza de fapt cam 6 ore pe zi, efectiv. Sloganul “pauzele mici si dese cheia marilor succese ” se aplica neabatut. Formarea echipelor de lucru, in constructii, nu are nicio legatura cu munca efectiva pe care ar trebui sa o faca lucratorii. Nu conteaza decat sa fie multi lucratori ca numar in echipa, daca este nevoie de un efort fizic, mai mare, cumva. Seful de echipa nu stie/ nu poate/ nu vrea sa le gaseasca de lucru subordonatilor sai, pentru perioade mai mari de timp, in regim de lucru constant. Nu trebuie neglijat salariul la cel mai de jos nivel posibil pe care il platesc angajatorii. Nu pot intelege de ce nu se da de lucru sub forma: asta e lucrarea, astia sunt banii, asta este termenul de finalizare. Conditii: sa lucrezi 8 ore/ zi, sa respecti regulile de securitate si sanatate in munca, sa nu dai mai putin de salariul minim pe economie/ lucrator (dar sa dai la lucratori toti banii prevazuti). De ce ore suplimentare ? Realitatea trebuie cautata la organizarea activitatii si eliminarea timpilor morti.

   -Cuvantul sefului este sfant, numai el stie tot. In trecut sloganul “seful este sef si in sant” era aplicat fara devieri, fara initiative personale si fara actiuni directe, “nebatucite” si numai cu activitati arhicunoscute, “batatorite”. Aparitia managementului ar trebui sa se faca simtita mai mult. Ceva se intrezareste, dar in niciun caz, in productie. Numai pensionarea nu rezolva problema. Cei tineri trebuie sa decida, dar cine sa-i si oblige sa faca acest lucru ? Se pare ca “obligarea” este inca la putere.

   -Autoritatile statului. Inspectiile specializate ale statului nu au inteles inca care este rolul lor. Asteapta sa se intample ceva rau, pentru ca inspectorii sa navaleasca si sa caute vinovati. Nu fac niciun fel de munca preventiva. Se uita numai la litera legii si intreaba DE CE nu s-a facut asa (fara a fi sigur ca stie cum este bine si corect), fara a cauta adevaratele motive (printre care, nu in ultimul rand, lipsa lor de activitate preventiva). Inspectorii se fac ca lucreaza, desi sunt mult prea bine platiti.

Cum s-a ajuns aici ? Sefii sunt numiti pe criterii politice, inspectorii “castiga” concursuri masluite. Se fac tot felul de raportari irelevante, pentru ca sefii cei mari (de la minister) sa aiba si ei activitate. S-au infiintat tot felul de organisme centrale, teritoriale si locale, care se calca pe picioare, iar responsabilitatea inspectorilor este diluata si in cele mai multe cazuri lipseste cu desavarsire.

Toti politicienii care s-au perindat la putere au vorbit despre reformarea institutiilor statului. Cand se va trece cu adevarat si la actiune ?