Respectul fata de propria persoana.

Citeam undeva despre parerea unui sociolog referitoare la sintagma “merge si asa”, care “prinde asa de bine” la romani.

Zicea omul ca exista totusi o posibilitate de “vindecare” prin improspatarea sistemului de valori al natiunii, prin responsabilizarea crescuta a fiecarui cetatean, plecand de la respectul fata de propria persoana.

De acord, dar parca mai trebuie ceva.

Fara o respectare stricta a legilor (fara a comenta cat sunt de bune acestea), fara o responsabilizare impusa institutiilor statului (adica sa raspunda pecuniar macar fiecare individ pus sa verifice/ sa faca/ sa transmita, etc. ceva, alaturi de cei care nu respecta legile), nu putem avea pretentii prea mari fata de ce ne ofera intrarea, maine, in UE.

Sa se termine cu sloganurile de genul: “avem tineri cu diplome, dar care nu stiu sa faca nimic”, “avem prea multi pensionari la numarul total de salariati”, “oamenii de conditie buna sunt dezgustati”, “fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita”, “au disparut meseriasii cu reputatie”, “forta de munca existenta pe piata este necalificata”, “statul ii ajuta pe cei cu venituri mici”, “trebuie sa facem reforma in domeniul social, in domeniul sanatatii, in domeniul educatiei”, etc.

Este momentul sa si facem ceva.

Ma aliniez la chemarea sociologului si lansez mai departe “lozinca”: “Competenti din toata tara uniti-va !”

Nu renuntati niciodata la respectul fata de propria persoana. Fiti atenti cand puneti degetul o data la 4 ani/ 5 ani, alegeti valori ale natiunii, specialisti de calitate, competenti. Sa inlaturam  incompetentii, grupurile de interese, “gargaragii”, simulantii. Sa punem capat impertinentei, uneori chiar nerusinate, sa schimbam canalul cand apar “vedetele natiunii”, “arogantii’ sa se bata cu pumnii in piept. Sa cerem votul uninominal. Sa punem capat “vedetismului balcanic” care ne caracterizeaza pe noi romanii.

Pizza “cum faceti voi”

Cand a inceput sa se vorbeasca la noi (au inceput sa prinda influentele occidentale) despre pizza am inceput sa facem si noi pizza in casa. Copii cand vin acasa si vor pizza completeaza “cum faceti voi”.

Se face aluat (faina, apa calduta, drojdie, sare, zahar), care se lasa la dospit.

Pana creste aluatul se prepara umplutura. Se taie ceapa, ardei (solzisori mai mari), se taie si ciuperci (solzisori sau in patru, dupa marimea ciupercii). Se adauga sare, piper, ardei iute (tocat mai mic). Se calesc toate in ulei, pana se inmoaie si ceapa devine usor colorata.

Se adauga carne, carnat si costita afumata (sau carne tocata sau peste sau carne de pui sau ce ai) prajite in ulei de jumatate. Se mai prajesc cateva minute impreuna. Se adauga rosii taiate marunt si scurse de zeama (ca sa nu iasa prea mult sos). Cui ii place adauga busuioc (sau menta sau patrunjel).

Se intinde aluatul si se pune intr-o tava de inox sau ceramica. Se pune amestecul preparat mai sus si se intinde uniform peste foaia de aluat. Se bat oua (cu sare, piper) si se pun peste amestec in tava. Din loc in loc, in oul batut se pun bucati de branza (cascaval), masline curatate de samburi si taiate in patru.

Se baga la cuptor (incalzit in prealabil), la foc potrivit, pentru cca. 1 ora. Se verifica periodic. Este gata cand oul este facut si usor rumenit.

Se serveste fierbinte cu suc de rosii (si gogosari) deasupra, de care face nevasta mea (numai ea stie reteta).  

Nu se poate fara muraturi (taranesti, in saramura sau castraveti si gogosari in otet) sau o salata de vara sau o salata de cruditati. Merge si cu bere si cu vin (alb, rosu, negru, de care ai).

O fi pizza, n-o fi pizza ? Oricum i-ar zice este delicioasa si are multe calorii. Nu se recomanda celor care tin cura de slabire. Este numai pentru gurmanzi inraiti.

Atentie ! Manevrarea tavii poate provoca arsuri. Sunt bune manusile de bucatarie. Pentru orice eventualitate sa aveti in casa un tub cu bioxiteracor. Merge si ulei pentru ungerea arsurii (daca nu este prea mare sau adanca). 

Pofta buna !

Curcanul de Craciun.

Cumperi un curcan sau o gaina mare si galbena, adica mai grasa. Eu prefer gaina, mai ales daca este proaspata (neanghetata, adica). O cureti bine la interior si o parlesti pe exterior, la flacara aragazului. O ungi bine cu grasime topita, de pasare (ulei), presari sare, piper, boia (atentie mare daca e iute rau) si o masezi bine ca sa devina mai frageda. Pui la interior un mar, o lamaie, un ou fiert, tare, un carnat afumat sau orice alta afumatura. Daca este cazul cosi pasarea. Poti impaturi totul in foi de varza acra (in special daca servesti drept garnitura, varza calita.

Pui pasarea intr-un vas mare de ceramica (tava, vas de Yena) si bagi la cuptor la foc mai mare cca. o jumatate de ora, apoi dai focul potrivit si verifici din cand in cand sa nu se arda. Daca nu-si lasa zeama, trebuie sa pui ceva supa de pasare (apa fiarta si racita la 40-50 grade C). Periodic pui cu polonicul sosul peste pasare.

Cam in 3 ore ar trebui sa fie gata (sa intre usor varful cutitului in parte de sus a pieptului pasarii), rumenita, de culoare maroniu deschis.

Se serveste calda, cu varza calita sau rece, fara garnitura.

Muraturi: castraveti si gogosari in otet.

Merge bine un vin alb sec (cu sau fara sifon) si foarte bine (in special la friptura rece) un vin rosu demidulce sau un vin negru, Puterea ursului. 

Atentie ! Vasul firbinte arde mainile. Grasimea cazuta pe piele produce arsuri termice. Vinul baut peste masura produce “aburi”. Mancatul in cantitati mari “cere” dicarbocalm. 

La sfarsit de an romanesc si inceput de an european.

Inchei ultimul an pur romanesc cu un bilant pozitiv: o ducem parca mai bine pe ansamblu, copii au servicii destul de bune, cu perspective, parintii sunt cat de cat sanatosi, noi inca in putere si dornici de nou.

Doresc cu ocazia Craciunului si pentru anul nou care vine, mie, familiei mele, parintilor, rudelor, prietenilor, dusmanilor (pe care nu-i cunosc si nici nu doresc sa-i cunosc), romanului cinstit (asa cum il cred eu), europenilor sinceri: multa  sanatate, fericire, sa se bucure zilnic, sa rada copios, implinire profesionala, mai multi bani (numai daca au nevoie), case, masini, vile, piscine, terenuri, concedii impreuna cu cei dragi, excursii lungi si dese pe toate meridianele pamantului, prieteni sinceri si atenti, colegi buni (nu ranchiunosi), vecini cu bun simt, autoritati responsabile, locuri de parcare, sosele pe care sa circule lejer, fara frica de gropi sau animale care apar brusc in fata, cer senin, caldura si ploaie (cand este cazul), preturi acceptabile pentru fiecare buzunar, munca recunoscuta si fara derapaje, platita corect, angajatori responsabili, un sincer LA MULTI ANI !

Asa sa-mi ajute Dumnezeu.

Romanul de mijloc.

Exista o definitie a romanului de mijloc ? Are el un statut ? Care sunt criteriile de incadrare in aceasta categorie ? Cine este el ? Unde il regasim ? Care sunt aspiratiile acestui cetatean (este totusi un cetatean, presupun) ? O fi deja european ?

Am urmarit in ultimul timp diverse dezbateri despre acest cetatean. Nu prea m-am lamurit care este viziunea celor care discutau si combateau. Mi-am spus atunci sa-mi zic eu parerea.

Inainte, roman de mijloc era considerat un cetatean al acestei tari care reusea sa-si ia o casa, o masina, mergea aproape in fiecare an in concediu, isi permitea niste sarbatori mai acatarii, umbla mai bine imbracat, reusea cu destule sacrificii sa-si tina copii la facultate si chiar ii mai ajuta dupa puteri si dupa ce terminau facultatea (acestea le reusea dintr-un salariu mai acatarii). Pe vremuri, ma puteam considera un roman de mijloc. 

Astazi, vezi saraci peste tot (adica din ce in ce mai multi romani umbla ponositi). Cersetorii invadeaza locurile din fata bisericilor, in cimitire, in metrou, pe strada, etc.

Topul celor mai bogati 100 de romani s-a transformat in 2 ani in topul celor 300 de bogati (de remarcat ca sunt doar cei care doresc sa apara in top).

Despre romanii de mijloc se vorbeste dar nu se vad. Care sunt totusi acestia ?

O sa ne ajute UE si in acest domeniu ?

O sa traim si o sa vedem (numai sa nu dureze prea multi ani, de acum incolo, pentru ca cei care discutau despre romanul de rand ziceau ceva despre “noi sacrificii” pe care trebuie sa le facem; despre aceste sacrificii eu tot aud de vreo 50 de ani – restul de ani, eram prea mic ca sa pricep la ce se refera ele, adica sacrificiile).

Cati din tinerii de astazi mai pot din salariu (de ordinul a 500- 600 de euro sa zicem ) sa faca ce reusea romanul de rand in trecut ?

Cum or crede politicienii nostri ca o sa se inmulteasca tinerii din categoria romani de mijloc ? O sa-i oblige cineva dupa aderarea la UE ? Greu de crezut. UE iti da, dar nu iti baga si in traista.

Solutia este tot munca. Imi este frica sa continui, zicand munca cinstita. Dar parca tot ar mai trebui ceva, dar ce…….(poate peste ani ne vom lamuri).

Cand si cum vom ajunge la nivelul de trai din UE (fara a fi “adeptul asteptatului de la altii”, ca sa prosperi)? Pana atunci vom fi cetateni europeni, de categoria a II-a sau a III-a ?

Sa plecam de la o comparatie spusa de cei care discutau despre romanul de mijloc: salariul mediu in Romania este de 200 de euro, iar in Ungaria de 800 de euro.

Doresc o strategie, o viziune clara (nu vise), chiar si pe termen mai lung, pe care fiecare sa o poata analiza si sa se regaseasca pe el insusi in ea (sunt pretentios, daca zic ca politicienii ar trebui sa o aiba, ca doar de aceea sunt acolo in parlament ?). Credeti ca este posibil ? O are cineva ?

Respectul fata de munca.

Se apropie inevitabila intrare in UE. Oare pana acuma unde om fi fost ? Nu faceam parte din Europa, nu eram tot pe continentul acesta, ne-am transferat acuma din alta lume ? Dupa cum se bat cu pumnii in piept mai marii tarii, se pare ca nu eram in Europa. Asa o fi.

Pe mine ma preocupa respectul fata de munca, in perioada imediat urmatoare. Sunt curios cand va disparea (oare chiar va disparea ?) fatidicul si faimosul discurs de sfarsit de idee al “sefilor”: “merge si asa”. Urasc mai mult numai cuvantul “prioritate” inserat intr-o fraza a sefului cand ii expui mai multe lucruri care trebuiesc facute. Poate ar fi mai simplu sa disparii “sefii”.

Se va ajunge acolo, incat un angajator din Romania (indiferent daca este roman sau strain) sa acorde respectul cuvenit lucratorului ? Daca este strain se va purta la fel ca in tara lui (sau tocmai de aceea a venit in Romania, ca sa nu-l traga nimeni la rapundere cand nu respecta legislatia muncii ) ? Toti angajatorii vor ajunge sa se tina de cuvant, cand promit ceva (termene, salarii, prime, facilitati de tot felul, etc.). Greu de crezut, daca respectul pentru munca al lucratorului este ca si inexistent (cand face o munca de mantuiala, ca sa treaca timpul si sa ia leafa) sau al angajatorului care plateste la fel pe toti lucratorii indiferent de felul cum muncesc acestia (de regula cu salariul minim pe economie).

Angajatorii care au nevoie de firme prestatoare de servicii (servicii pe care nu pot, nu vor, nu sunt in stare sa le faca) vor recunoaste meritul adevarat al acestora si nu-i vor mai considera pe lucratorii acestora ca fiind niste tolerati ai sistemului ? Isi vor da seama ca datorita acestora pot scapa de “biciul” legii ? Este adevarat ca trebuie sa existe si inspectii abilitate ale statului, interesate sa dea cu biciul (daca este cazul). Pe aceste inspectii la va biciui cineva ? Sa speram ca da.

Sunt doar cateva dintre “curiozitatile” mele, legate de ziua de dupa integrarea in UE.

Sarbatorile din familie.

In familie orice motiv este bine venit pentru inca o sarbatoare.

Se sarbatoreste pentru toti membrii familiei: ziua de nastere si ziua prenumelui (1-2-3.., sfinti, dupa cate prenume inspirate ti-au pus parintii). Apropo cel pe care il cheama Gheorghe Gheorghe, trebuie sa sarbatoreasca de 2 ori in acceasi zi ?

 Apoi sunt sarbatorile traditionale: paste, craciun, anul nou, 1 decembrie. Era si 1 mai.

Mai sunt de sarbatorit: ziua cand te-ai casatorit civil, ziua cand ai fost la popa + ziua cand a fost nunta.

Fiecare familie mai inventeaza si alte zile pe care le sarbatoreste.

Toate sunt motive pentru a se aduna cat mai multi membrii ai familiei, a manca mult si “greu”, a bea peste masura (ca doar trebuie “lovita” grasimea cu ceva), cu dulciuri diferite si mult prea atragatoare. Trebuie sa ai grija de preferintele fiecaruia, nu-i asa ? Poti “sari” ceva din ce vezi pe masa ? Poti sa nu gusti macar ? Gurmanzii sunt acuma la putere.

Intereseaza pe cineva in acele momente silueta, sanatatea, etc. ? Poate pe unii.

Si cand ma gandesc ca “greul” abia acuma incepe.

Munca la negru.

In Romania, pentru depistarea faptelor care sunt incriminate drept “munca la negru”, se aplica sanctiuni contraventionale angajatorilor de la 2.500 lei la 10.000 lei.

Ieri, ambasadorul Marii Britanii in Romania a anuntat ca in tare lui pentru “munca la negru” se aplica angajatorilor amenzi contraventionale de 5.000 lire sterline, iar lucratorilor care presteaza munca la negru, amenzi contraventionale de 1.000 lire sterline.

Contravenientii care nu pot plati amenzile sunt deferiti justitiei  si judecati in regim de urgenta (dupa caz, strainii urmand a fi expulzati).

Cele doua prevederi sunt comparabile ? Este bine, este rau ? Se pregatesc englezii pentru lucratorii romani si bulgari care se presupune ca vor aparea dupa integrare ? 

Noi cum ne pregatim pentru accesul fortei de munca straine in tara, dupa aderarea la UE ? Daca nici acuma nu putem tine sub control “munca la negru”, cum vom reusi dupa integrare ?  Urmeaza manifestatii de strada precum in Franta ? Om vedea.

Forta de munca.

Tot mai des se discuta despre lipsa viitoare a fortei de munca, din Romania. Cine discuta ? Sunt politicieni, diversi reprezentanti ai unor organizatii neguvernamentale (care nu stiu niciodata pe cine reprezinta, de fapt), uneori reprezentanti ai sindicatelor (cand mai dau cate un semn ca totusi exista), mai nou reprezentanti ai ministerului muncii, foarte rar, chiar niciodata, reprezentanti ai patronatelor (ma insel eu sau nu acestia sunt de fapt angajatorii ?).

Se pune intrebarea: exista de fapt lipsa de forta de munca in Romania ? Dupa parerea mea este un alt subiect de discutie lansat ca sa ne aflam in treaba, eventual sa se justifice de ce apar tot mai multi chinezi in tara. Se pregateste de fapt si aparitia indienilor, ucrainienilor, moldovenilor, sarbilor si cine mai stie carei natie. Secretul (cunoscut de altfel de toata suflarea) este ca acestia nu doresc decat bani cat sa aiba din ce trai si daca mai strang putin sunt foarte multumiti.

S-au desteptat oare lucratorii romani si nu mai muncesc pe nimic, nu mai vor sa creasca si mai mult averilor celor deja avuti ? Posibil. De fapt acestia (adica desteptii) au plecat sa lucreze in strainatate  (unde fie vorba intre noi, nu umbla cainii cu covrigi in coada, dar nu se compara cu plata muncii, la noi; si acolo se lucreaza la negru). 

Cred ca o abordare serioasa a disputei (lipseste sau nu forta de munca ?) trebuie sa plece de la ofertele reale de serviciu existente pe piata (nu de la cele pe care le vedem afisate pe la targurile de forta de munca, facute pentru a mai bifa o actiune, a mai raporta ceva la UE), de la conditiile de munca reale care se asigura lucratorilor, de la salariul net care li se acorda pentru munca prestata (de prea multe ori, peste cele 8 ore/ zi si maxim 48 de ore/ saptamana), in schimb cerintele sunt mari si foarte mari (este adevarat ca trebuie sa fie in continuare, unii care muncesc inca pentru rude, prieteni, obligatii ale “sefului”).

Ce credeti ca ar face angajatorii romani, daca dintr-o data, lucratorii nu ar mai lucra mai mult de 8 ore/ zi, decat daca sunt platiti suplimentar, daca s-ar refuza si reclama la inspectoratele de munca orice tentativa de “munca la negru”, daca toti lucratorii ar vrea sa lucreze numai cu echipament de protectie complet, curat (denicivizat) ?  

Corect ar fi ca abia atunci angajtorii sa ceara munca de calitate, pe tot parcursul celor 8 ore normale de lucru, sa nu mai plateasca “nemunca”, sa ofere salarii fiecarui lucrator dupa contributia sa reala la desfasurarea activitatii.

M-am incalzit si am inceput sa visez cu ochii deschisi. Ar fi prea frumos ca sa fie real.

Un pas inainte s-ar putea totusi face: sa dispara salariul minim brut pe tara, iar acesta sa fie stabilit numai prin contracte de munca colective, la nivel de ramura (ma gandesc aici si la profesori, cadre sanitare si alti bugetari napastuiti).

Angajatori nu ma injurati prea tare ! Sunt si eu un om, visez.

FORTA DE MUNCA NU LIPSESTE IN ROMANIA.Lipseste doar dorinta de a munci legal.

Ficatei de pui cu paste fainoase si sos de rosii.

Se cumpara ficatei proaspeti, de pui, se curata de pielite si de ce mai lasa romanul ca sa atarne greu la cantar, se spala si se lasa la scurs intr-o sita.

Pui la fiert intr-o oala mai mare, apa cu putina sare si o strelice de ulei. Cand fierbe apa, pui pastele fainoase si le lasi sa fiarba fara capac, cam 8-10 minute, avand grija sa le amesteci usor sa nu se prinda. Nu trebuie fierte prea tare, ca se inmoaie si se lipesc. Dupa ce au fiert, opresti focul, pui capacul si le lasi sa se umfle vreo 10-15 minute. Le scurgi de apa intr-o sita. Calde, le calesti putin intr-o tigaie inalta, in care ai pus ulei si un catel de usturoi. Pui suc de rosii (de care face nevasta mea) peste pastele fainoase. Amesteci usor sa nu se rupa pastele fainoase. Le lasi acoperite cu capacul, in tigaie, sa stea calde.  

Cureti ceapa mai multa, pe care o speli si o tai solzisori. Pui sare, piper, ardei iute (cateva feliute, ca doar e iute) peste ceapa si o calesti.

Cand ceapa a inceput sa se moaie, pui ficateii. Intorci de cateva ori ficateii, avand grija sa iei cu ceapa cu tot. Nu trebuie sa se arda, dar nici sa fie in sange, depinde de cat de tare dai focul (mai de graba sa fie potrivit de mare).

Se servesc fierbinti, pusi peste pastele fainoase.

Merge bine cu muraturi in otet si cu un vin alb demisec. Cui ii place poate pune si mustar pe ficatei.

Pofta buna !

P.S Cand bunica avea gaste, am mancat ficat de gasca. Magnific gust. Sper sa apara si pe la noi ficat de gasca.